978 matches
-
de la gurile Dunării. Rusia devenea astfel atît țară riverană, cît și putere navală în Marea Neagră. După încheierea acestui conflict, Rusia și-a putut îndrepta întreaga atenție în direcția învingerii armatei franceze care o invadase. Deși avea și ea o nevoie disperată de pace, Poarta otomană nu a fost mulțumită de termenii acordului, iar negociatorii au fost ulterior decapitați. Amenințarea notabililor provinciali: sfîrșitul domniei lui Selim al III-lea Pe lîngă faptul de a fi fost martorul pericolelor externe cu care s-
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de represiunea violentă a stăpînirii creștine. Poarta nu putea face mare lucru în această situație. Ea nu dispunea de puterea militară care să împiedice amestecul străin și nu era în stare să facă ordine nici măcar în propria ei casă. Nevoia disperată de schimbare fusese recunoscută încă din secolul al optsprezecelea. Selim al III-lea se concentrase asupra reformei militare. În secolul al nouăsprezecelea, starea armatei a rămas prima preocupare, dar liderii otomani au mers mult mai departe, încercînd să reorganizeze imperiul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înțelegeri mai profunde a statelor europene. Aceste modificări au fost foarte dificil de realizat. Forța opoziției conservatoare, care reprezenta probabil opinia celei mai mari părți a populației musulmane, s-a manifestat mai cu seamă în privința chestiunii educației. Statul avea nevoie disperată de școli tehnice și profesionale. În statele din Balcani, sistemul de învățămînt laic fusese instituit fără o confruntare majoră cu biserica ortodoxă, chiar dacă educația se aflase prin tradiție sub jurisdicția acesteia. Situația era destul de diferită la Constantinopol, unde ulema rămînea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din familiile înstărite. După declanșarea revoltei, cea mai mare parte a populației nu voia deloc să aibă de-a face cu ea. Iată cum descrie un scriitor situația: Nici o bătălie crîncenă, doar ignoranță paralizantă, trădare, fugă, insulte reciproce și vise disperate de salvare a situației dominau cauza bulgară în această problemă unilaterală. Așa cum era ea, inițiativa bulgarilor a trecut aproape imediat în mîinile membrilor conservatori ai comunității. Aceste elemente îi dezavuau pe rebeli și negau faptul că bulgarii ar purta răzvrătirea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Elena Teodorini, gloriile țării, pe care le duceam acasă, elevi și studenți, În triumf, deshămându-le caii de la caretă; apoi, meșterii scenei franceze și italiene: Sarah Bernhardt, cu vocea ei de aur, Mounet-Sully, umplând scena și teatrul cu răcnetele lui disperate În Oedip de Sofocle, Le Bargy și Lucien Guitry, impecabili În drame pariziene de salon gen Marchizul de Priola, Georgette Leblanc-Maeterlinck, soția și interpreta ideală În Monna Vana a lui Maurice Maeterlinck, Ermete Novelli, creatorul lui Papa Lebonnard și neuitat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cele trei proiectile, apare un camion mare. Distanța între noi și locul unde căzuseră bombele, în linie dreaptă, nu era mai mare de 500 de metri. Niște copii care coborâseră din același tren cu noi începuse să plângă. Oamenii erau disperați, aveau acasă copii, părinți, familii, unii chiar începură să fugă, să ajungă cât mai repede la casele lor, care, culmea, se găseau în zona de conflict. Doamna profesoară a intrat în panică, casa mamei sale era la mai puțin de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară.“ Neputînd să-și continue altfel călătoria, cei doi decideau să călătorească clandestin la bordul unei nave care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
asupra a două vieți care au mers În paralel o vreme, avînd speranțe similare și visuri convergente. În nouă luni de viață, unui om Îi pot trece prin minte nenumărate lucruri, de la cele mai elevate meditații filosofice, pînă la pofta disperată după un castron cu supă - Într-un acord perfect cu starea stomacului său. Iar dacă omul respectiv este, În același timp, și un spirit aventurier, el poate avea parte de momente care i-ar putea interesa și pe alții, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară. Nu-mi stă În puteri să spun cît va mai dura orînduirea actuală, bazată pe ideea absurdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au tuneluri secrete, ca în Evul Mediu?), însoțit de un agent de pază plus un avocat al băncii. Acesta din urmă mă amenință că va face și va drege, că nu am respectat clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în brațe, aducîndu-i trupul sub trupul meu. Degetele ei, încleștate în umerii mei, încearcă zadarnic să mă depărteze. Apoi mîna stîngă, mai liberă, îmi lasă umărul, se ridică și mă lovește de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noastre, dar ce teribilă distanță am parcurs din 8 septembrie 1947 până acum!... III 9 decembrie [1949], vineri Iubita mea, adorata mea, zâmbești, nu-i așa, suflețelul meu, Maniușka mea scumpă. Trebuie să zâmbești, cu orice preț, altfel aș fi disperată, preaiubita mea. Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală] insipidă, fadă ca un măr fără gust; ți-am scris-o doar ca să știi că trăiesc, că sunt liberă, că sper să fi aranjat cum trebuie singurul lucru care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gravide trebuie s-o lase mai moale. — Mai încearcă o dată! repetă la fiecare trei sute de metri. Hai, mai încearcă o dată! Nu mă opresc până nu dai telefonul pe care trebuie să-l dai! N-am semnal! — Ești sigură? Da! Apăs disperată pe butoane, dar nu reușesc să captez nici un semnal. Uite! — Mai încearcă! Hai! — Încerc, ce fac? — O, Doamne! Suze țipă brusc și eu tresar îngrozită. — Încerc! Pe bune, Suze, încerc din răsputeri, crede-mă! — Nu! Uite! Mă opresc și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe un colet. Iar acum a pornit cu ea în spate, ca un părinte care-și pune la punct odrasla răsfățată, care face scandal. — Lasă-mă jos! țipă. Săriți, oameni buni! Ajutor! Însă invitații încep să râdă. Ea îl împunge disperată pe Luke cu cizmele ei ascuțite, și el ridică din sprânceană, dar nu se oprește. — E o făcătură ordinară! urlă în clipa în care ajung la ușă. E o făcătură! Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
județele excedentare ar putea aduce acum grâul și porumbul necesare pentru pâine și mămăligă”. De aici rezultă că bani erau, oarecum, la Comunitate, numai că la Huși nu aveau mare valoare datorită penuriei de hrană. Memoriul se Încheia cu cererea disperată de ajutor din partea „...comitetului central al CDE-ului București”. a.ț. „Orașul Huși e bântuit de foamete” Cel de-al doilea memoriu, adresat Joint-ului spre deosebire de cel de mai sus, fusese Întocmit chiar de comitetul de femei din cadrul secției
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se mișca tot mai mult. Sinistrul încetează, ieșim în curte, cu impresia că încă pământul se mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului era la pământ ca după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alegerile prezidențiale rămân în turul doi Iliescu și Constantinescu. Mari și multiple frământări, se fac eforturi și mai mari de convingere a maselor de votanți cu mijloace nu tocmai ortodoxe spre a nu scăpa din mână puterea... Iliescu face eforturi disperate pentru menținerea puterii. La începutul lui octombrie merg pentru două zile la Priponești. Urc la pas cei 4 km. până în sat. În dreptul școlii un tractor mă depășește, însă oprește aproape imediat. Era un nepot prin alianță care, observându-mă, a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am reușit nici unul din cei 200 de turiști să-i convingem pe micii arabi să ne dea tacâmuri și cești pentru ceai și cafea. A început o goană prin întreg restaurantul, toată lumea stătea neputincioasă în fața farfuriilor cu mâncare, iar chelnerii disperați din cauza imensei cereri colective au dat bir cu fugiții. În cele din urmă, Liviu a descoperit un sertar cu furculițe, pe care le-am folosit și pe post de cuțit sau lingurițe. Iar eu cu Marga am dat buzna
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebui să mă redau bucuriei creației. Este o datorie pe care o am în primul rând față de mine însămi și în al doilea rând față de Liviu. Alung toate spaimele și chiar dacă știu că-mi va fi greu uneori, că voi dispera, că mintea mea va fi seacă, trebuie de pe acum să stabilesc regulile. Zilnic voi exersa scriind cel puțin o pagină indiferent despre ce. Voi nota observații banale, sau voi descoperi noi sensuri, nimic nu va trebui să fie lăsat deoparte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au permis Înainte de toate formarea unui Homo poeticus - fără de care sapiens n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nu ne lăsa!! Nu ne părăsi!! Mântuiește-ne!! Apără-ne!! Salvează Orașul Sfânt!! Nu!! Nu se poate ca Minunea Lumii să moară!!" Țamblac, istovit, cu tristețe, răpit amintirilor: Și, iată că s-a putut! După săptămâni de asediu, de luptă disperată pe ziduri, cei câți mai rămăsesem am căzut. Constantinopolul a murit în zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rugina frunzelor sau galbenul din frunze, amintind plecarea luminii, încă îi mai îmbie pe oamenii de aici să se facă iubiți. În fond, ar trebui să prefer indiferenței familiaritatea dubioasă și tracaseria răuvoitoare, ele fiind, poate, un fel de mișcări disperate către visul de a primi puțină căldură de la o ființă umană. Nu-i pot judeca pe oameni după propria mea natură. Și la urma urmei cum sunt eu? N-am fost pusă niciodată în situația să cerșesc căldură de la cineva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]