9,387 matches
-
zice Boss-ul, un tânăr la patruzeci si ceva de ani. - Te-am chemat ca să-mi zici ceva despre purcelușul învârtit deasupra jarului!zice primarul încercând să-și întindă puțin nervii. Fă-l dracului mai repede că ne apucă noaptea, disperarea și ne lasă baltă nervii! - Gata, șeful, îl mai frăgezim puțin...și-l aducem!zice fata - Dă-l dracului!...Băi, gata, nu sunteți în stare de nimic!...aduceți-l așa cum este!...vrei să mă satur cu așteptare? Fata aliniază tot
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
în fața acelei instanțe supreme care deține ADEVARUL ABSOLUT. Noaptea se furișază în golul lăsat la retragerea razelor de soare. Noroc că avem Luna care ne trimite și nouă din strălucirea ei. În depărtare un bou al bălții își umflă cu disperare gușa și eliberează ritmic un țipăt transmițând mesaje încă nedescifrate de om. Sunt atâtea de deslușit pe Pământ că omul ar avea de lucru încă mii de ani până să-și încheie misiunea.. - Cheamă fetele ca să aranjeze paturile, să ne
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
martie 2017 se împlinesc 28 de ani de când Liviu Babeș a recurs la acest sacrificiu suprem în speranța că alții să trăiască mai bine. Acest gest radical s-a vrut o palmă adresată regimului comunist care subjuga românii ajunși la disperare, dar care nu aveau curajul, încă , să ridice capul și să se opună fățiș dictaturii comuniste. Liviu Babeș prin al său gest extraordinar, dar ... Citește mai mult Joseph Campbell - “Erou este acela care și-a dăruit viața unui lucru mai
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
martie 2017 se împlinesc 28 de ani de când Liviu Babeș a recurs la acest sacrificiu suprem în speranța că alții să trăiască mai bine. Acest gest radical s-a vrut o palmă adresată regimului comunist care subjuga românii ajunși la disperare, dar care nu aveau curajul, încă , să ridice capul și să se opună fățiș dictaturii comuniste. Liviu Babeș prin al său gest extraordinar, dar ... III. ÎNVĂȚ, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Învăț Învăț
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine. * Să palpite dimineața-n mine Languroasă zorii să-i privesc, Să te-nvălui cu mișcări feline Prizonier în suflet să te-opresc. * Mușcă-mă cu disperarea sorții, Fă din trupul meu o jertfă vie, Ca în nepăsarea rece-a morții Să-ți fiu scut de dor pentru vecie. * de Gabriela Mimi Boroianu 04.09.2015 Referință Bibliografică: Mușcă-mă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
-au plecat departe Să plângă într-un alt decor. * Înghesuite-ntre acuze Sub umbra binelui de ieri Cuvintele ne mor pe buze Cu ochii umezi de poveri. * Mai țipă jalnic o chemare 'N-al buciumului glas molcom Cuvinte plâng în disperare Condițiunea de-a fi om. * Mai trec speranțele deșarte În pas de orologiu spart Cuvinte tac mergând spre moarte Când frații sângele-și împart. * Oglinzile-s întunecate Și ne privesc cu ochii goi În țara plină de păcate Ne vrem
PROTEST de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378265_a_379594]
-
Oftând, adânc, i-am spus că nu i-am întâlnit dar am citit, pe undeva... prin presă, că și-ar fi exprimat dorința lor expresă s-o caute și-n ceruri... Așa s-au hotărât !... Cu ochi-nlăcrimați de-atâta disperare n-am mai putut și-n plâns am izbucnit... Prin Europa, oare-o fi fugit?... Și am decis să merg în căutare... Poate-au luat-o cei plecați pe-afară voind, cu ea, ca dorul să-și aline... să-și
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
zburau albușurile și gălbenușurile, precum schijele proiectilelor. După asta, urma chelfăneala de la mama, când vedea în ce hal arăți. Urechi înroșite, păruială, palme la fund...Ce fericit eram!.. Așa ne apropiau de Dumnezeu părinții noștri în acele zile sfinte, spre disperarea lui Ucigă-l Toaca, ce se străduia să ne abată din luminosul drum. Ce nu făcea Ticălosul ca să ne ispitească, să ne piardă! Știa el că, oricât de curate, sufletele noastre tot mai aveau câte o scamă de păcat, măcar
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
te denunți la persecutorii catolici? Nicolas tăcea și se uita doar foarte solemn în ochii soției sale Părea un om hotărât, ca o stâncă! - Gândește-te, omule, măcar la copiii noștri, dacă de mine nu-ți pasă! strigă Lidia cu disperare în glas. - Lidia, vreau să te întărești în lupta pentru credință! Va trebui să dai un bun exemplu copiilor noștri, când eu nu voi mai fi! Aici îl cuprinse și pe el plânsul. La fel și pe Lidia. Se îmbrățișară
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
suntem mai copii decât credem, nu prea iubim suferința. Una este să-ți tragi o sută de bice pe spinare, fie, cu bile de plumb, luminat de soare și de Cartea de pe masă și alta să bolești până aduci la disperare pe cei care te îngrijesc. Punct. Cunosc o persoană care mi-a spus că nu se teme de nimic, nu o cred, dar mă fascinează fața ei. Nu am văzut-o decât odată, pe viu, în forografii apare mereu alta
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Toate Articolele Autorului Prin perdea de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul matură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
umbre , înserarea 0 să-ți arate Si-ai să mă cauți . Voi fi plecată undeva , Dusă de vânturi , Presărată pe dealuri , Pește pădure . O sa ma alinte răcoarea nopții Și luna o să mă țină de mână . O sa ma cauți , știu bine ! Disperarea o să te puna-n genunchi O să-mi cauți urmele , Fiecare pas, ai să mi-l săruți ! Ai să mă strigi , Dar n-am să-ți răspund . Am să-mi astup urechile , Cu ambele mâini , Să nu-ți aud plânsul Și
AM VRUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382166_a_383495]
-
mai sus de viaductul Valea Poștei. A fost salvat de două călugărițe, care l-au îngrijit trei zile, în mare taină, după ce l-au scos din apă pe omul agățat de un lemn cu un braț și care ridicase în disperare pe celălalt, de la care lipseau câteva degete și sângera puternic, după ajutor. Muribundul fusese adus în ascuns la schitul Ostrov, dar după ce maicile au mărturisit păcatul și au arătat că omul este pe moarte, maica egumenă a cerut starețului Mănăstirii
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
nepăsare, ca un act al unui ego suprem, sau o manifestare colectivă de înlăturare din amintire a ceva sau a cuiva, până când viața intră în jocul acesta și participă la instalarea uitării. E un jug al conștiinței acest fenomen, iar disperarea vine din faptul că uitarea unora îi afectază și pe alții. Iată un exemplu clarificator în acest context: consecvența recentă, cu bucurie parcă, de a ne uita artiștii...! N-am putea spune, de exemplu, că mai știm mult din ce
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele Din morții treji de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a urlat spre cer Cerșind cu disperare Lumină-ntr-un ungher. Și-a plâns în hohot cerul, Țărmul le-a dat morminte, Iar Dumnezeu ungherul Din Rai și daruri sfinte. Referință Bibliografică: ZBUCIUMUL MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
unei realități numită lume sau ființă. De ce ființă? Deoarece nu depinde de el, ci se constituie în obiect, adică se prezintă subiectului așa cum este ea. Așa se face că subiectul gânditor, captiv pentru vecie în interiorul tensiunii kantiene subiect-obiect, țintește cu disperare să cunoască o lume care pentru el nu va avea niciodată nici unitate și nici totalitate, căci - concluzionează filosoful - cunoașterea totalității îi este inaccesibilă! Este adevărat că prin efort și străduință putem merge dincolo de ceea ce deja știm, astfel mărind raza
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
distrugere a Iugoslaviei, în prezent, culmea!, consilier onorific pe probleme de „siguranță națională”. Un războinic fanatic, magnat în afacerile cu gaze de șist, consilier la siguranța noastră națională! Un lup paznic la miei, impus de America! E îngrijorător de mare disperarea americană, dacă au ajuns să impună într-o țară NATO un oficial al lor! Probabil, SUA au vrut să se asigure că falsa democrație din România nu afectează interesele militare meschine ale NATO în țara noastră. Ei, da, în Guvernul
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
dintre -actele ininteligibile ale acestui vătaf schizofren, paranoic, de-a lungul acestor ani în care țara se prăbușise în neantul lipsei de demnitate. Îi vor fi usturat poate palmele, ca de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest, a acestei enorme sfidări. Sfidarea tancurilor, a gloanțelor, a aroganței totalitare, a disprețului nemăsurat al celor cocoțați cu obstinația marilor parveniți, pe grumazul unei țări obișnuite să îndure. Obișnuită însă să-i îndrume
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
oglinda celui mai mare act de compasiune. „Câtă viață, atâta literatură”? Poate că nu neapărat, sau nu îndestul. Nu putem exclude factorul... aleatoriu, dar esețial: Harul! Căci, fără har, nu există creație. Fără har nu există fantezie, imaginar, emoție, bucurie, disperare, comunicare... „Exteriorul reflectă interiorul”. Hellinger, Jung, marii initiați aveau să demonstreze, la rându-le, importanța spațiului interior - a relației cu sinele. „Devine limpede că întotdeauna criteriile au legătură cu observatorul, și nu cu subiectul. De aici și oglindirea. Ceea ce observi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]
-
cîntă „Feeling Good” a Ninei Simone cu o acuratețe și o forță uimitoare; Theo St.Claire cîntă „16 Tons” a lui Ernie Ford într-o versiune la o fracțiune de viteză sub cea normală, transformând-o într-un strigat de disperare; Mathew Wernham (Studentul), isi croiește drumul prin „Everybody Knows” a lui Leonard Cohen înainte de a face audiență să cânte în cor; iar Angel Lopez-Silva - crucial fiind faptul că nu este în rolul copilului atunci când o face - transmite o versiune a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
Recentul volum de poezii „déjà vu” (Editura Emma, Orăștie, 2014) al doamnei Ileana-Lucia Floran, ne amintește de versurile poetului persan Omar Khayyam, în care ne regăsim cu aspirațiile, cu zbuciumul și cu disperările ființei umane: „Dincolo de pământ și infinit Cătam să aflu cerul unde vine. Și-un glas solemn atunci s-a auzit: Și cerul și infernul sunt în tine!” Și adevărat este că „cerul” fericirii și „infernul” durerii se apropie și se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
dintre zilele escaladate/ cu atâtea eforturi,/ se păstrează intact/... Cine mi-ar plânge fremătările?” (Cine?). Și adevărat este că, oricât ne-ar încuraja semenii, în asemenea drame rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează între disperare („Mi-e sălbatic de dor/ să-mi fie bine”- Sălbăticie) și speranță („Aștept/ să cadă primul strop de soare” - 22 septembrie), încercând să se echilibreze prin reînvierea traiului patriarhal cu bucuriile simple ale copilăriei, dispărute odată cu părinții și bunicii, pierduți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest. Câtă planetă la Soare-Apune, ochiul prea lacom mă va răpune, s-ajung întâiul și să cuprind! Scad în ocoluri și în deprinderi fără pieirea unei desprinderi, cu tristă râvnă îmbătrânind. Am urmat neabătut sfatul mamei - pe care o
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
auto-încurajării: "Totuși, totuși să nu desnădăjduim - / ah, de nu m-ar trăda fețele voastre oameni și-orașul!/ Vă spun: Dacă armatele nu vor veni până mâine/ voiu suna singur revoluția." (Veac obsedant) Modernismul, în pusee, atacă poezia lui de nelimpezite disperări. Umbra unui Satan gonflabil, cu ironii de homme de bien, dă tîrcoale în Perspectivă: "Am încercat să iau în palme Pământul/ să-l ridic ca pe-o jucărie'n neant - / n-am făcut-o, mi-a fost milă de bieții
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]