6,113 matches
-
sunete și tonuri pe care doar el le putea auzi. — N-o să aflăm niciodată ce s-a Întâmplat. Dar În august, 1918, reședința familiei Hatz fusese distrusă de un incendiu. Presa de scandal susținea că fusese vorba de un act disperat, sinucigaș, comis de un galician care nu s-a dat În lături să-i ia În mormânt pe cei dragi, odată cu el. S-a vorbit chiar de un „Prometeu dezlănțuit“. Nu sunt sigură. Ce ziceți, domnule Knisch? A fost incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă nu există Dumnezeu, ce rost mai are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și să intre în cameră, ca să pot prinde și eu un avion cu care s-o șterg de-acolo. Apoi, directorul, mărunțel, furios, oacheș, cu mustăcioară și cu un aer de respectabilitate ofuscată, se repede în sus pe scară, dând disperat din mâini - așa că trag adânc aer în piept și-i spun „Uite ce, dacă vrei să te-arunci, n-ai decât!“, după care ies - și ultimele cuvinte pe care le aud se referă la faptul că numai din dragoste pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sexuale... Căci, pare-se, de cum mă văzuse, se și închipuise făcând un pas mare înainte în viața pe care-ar fi putut-o duce de-atunci încolo... Gata cu playboy-ii narcisiști înțoliți în costume Cardin; gata cu agenții publicitari însurați, disperați, parașutați hăt din Connecticut, să petreacă o noapte la New York; gata cu poponarii cu pulovere de lână englezească veniți să prânzească la Serendipity sau cu babalâii erotomani din industria cosmetică, cu balele scurgându-li-se în cina care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de proastă Încât să uiți și că ai uitat ceva. Luând decizia că era mai bine să nu-i aduc aminte că nu venise la programare, i-am răspuns: — Poți să vii oricând. Îmi trebuie neapărat o rochie, sunt disperată. Îmi făceam griji că Thack a plecat și... a uitat de mine - o, ia uite! spuse ea, luând de pe raft o hăinuță de ploaie de culoare galbenă. E musai să iau asta, e grozavă. Phoebe e grozavă. —O să te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
devreme de 11 și, mai mult, chiar ea Îmi spusese cât se poate de categoric că nu ar fi putut În ruptul capului să facă sex cu un pat cu apă. Oricum, lăsând la o parte toate bârfele stupide, aveam disperată nevoie să stau de vorbă cu ea: era singura persoană căreia Îi spusesem de chitanța de la hotel, iar În ultimele zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aș distra de minune. Ia uite, e și Margarita Missoni. Privi spre o fată zveltă, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii brodate la poale. Era Înconjurată de bărbați mai În vârstă. — Sunt atît de disperată să o conving să folosească săpunul de lavandă. Credeți că e un păcat ca la un priveghi să socializezi cu lumea În interes de afaceri? Alixe nu așteptă un răspuns. Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
readusă la viață Împotriva voinței ei de către Salome, care, În mod providențial, venise să o ia de la MOMA, eu am gonit Într-un taxi În josul lui Fifth Avenue. Mi se părea că nu ajung destul de repede la apartamentul nostru: eram disperată să-l văd pe Hunter și să Îndrept lucrurile. De ce fusesem atât de rea cu el mai devreme? De ce nu-l lăsasem să spună ceva În apărarea lui? Cum de putusem să nu am Încredere În el? „Ce fraieră fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am auzit niște voci În fundal, apoi, reveni la telefon. —Nu știm sigur unde este acum. A plecat acum câteva ore. Zicea că merge la Zürich... sau era vorba de Geneva? Ăăă ... — Când trebuie să se Întoarcă? l-am Întrebat, disperată. Și-a luat agenda de lucru de pe birou... Chiar nu știm cât timp va fi plecat. Am Închis. „Unde era Hunter? Cum aveam să dau de el? Urma să fiu eu cea părăsită, până la urmă? Poate că... poate că... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-ți ia și ție unul la fel. La fel? vocea mea se ridică cu cel puțin trei octave. —Precum zic. Dar Sophia i-a spus lui Hunter că tu nu trebuie să afli niciodată. Cred că el era atât de disperat să se revanșeze pentru totalul fiasco din luna de miere, că pur și simplu s-a aruncat cu capul Înainte, fără să mai stea pe gânduri. Sophia l-a dus chiar ea la S.J. Phillips ca să comande bijuteria. Asta explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dispăruse de pe fața pământului. Știrea fu dată În ziare, iar Lauren poreclită de presă cu un nume nou: „Divorțata proaspăt dispărută“. Părea să devină peste noapte la fel de faimoasă ca Prințesa Diana, cu dispariția descrisă ca o tragedie plină de splendoare disperată. Chiar și Dominick Dunne plecase pe urmele acestei povești pentru editorialul său din Vanity Fair, fără nici un rezultat. Unele articole de presă sugerau că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce gest disperat... Trântește portiera și începe să dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă în receptor. Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă că... Îți interzic! se aude glasul ei ca un ordin, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
l-a căutat un procuror sau ofițer, aude rîsul bătrînei, că fata e a ei, făcută cu un muncitor insolent "am subliniat cuvîntul în declarație", își amitește el cu tristețe de declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost angajat să scrii despre spectacole. Bull rămăsese fără cuvinte. Își privea fix tălpile pantofilor și încerca disperat să nu dea acestei imagini o conotație sexuală. Directorul avu impresia că voia să se lase greu. Desigur că, în loc de preaviz, vei primi o compensație generoasă... Bull își păstra cumpătul, observând, în schimb, lipsa de concordanță dintre aromele ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alliot-Marie, avertiza că atitudinea statelor candidate la UE „riscă să fie de neînțeles pentru opinia publică europeană”. N-ar fi o noutate: au înțeles vreodată cu adevărat europenii, și în special francezii, ce a trăit România sub comunism? România este disperată. De o jumătate de veac e proscrisă, e la marginea lumii, de o jumătate de veac se numără printre cele mai bătute de soartă dintre acele „pays qui ont connu une longue nuit derrière le rideau de fer, des pays
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu figură turtită, spre exemplu, fusese hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă. Plângea ca o disperată, naiba s-o ia. Nu a contat nici un moment faptul că Uca mi-a strigat să mă potolesc și chiar a încercat să mă țină.Vedeam negru în fața ochilor. Iar acum am să mă opresc ca un laș, nu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]