1,534 matches
-
le depășesc cu mult pe cele ale stadiilor anterioare sau sunt chiar incompatibile cu acestea. În acest sens, este semnificativă anunțarea sfârșitului modernității și al însemnelor sale, din L'échange symbolique et la mort, precum și dezvoltarea caracteristicilor noii ere prin distanțarea de modul de producție, de economia politică, de linearitatea discursivă, care conduc cercetarea în domeniul mass-media, al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o relație de echivalență cu omul, ca un dublu de-al său. În această comparație rezidă distincțiile nete dintre un simulacru care mai face trimitere la un original, și unul care, progresiv, tinde să oblitereze complet referința externă. Această distanțare de original și de referință va fi cu atât mai mare în ceea ce privește simulacrul de ordinul al treilea. Dacă simulacrul de prim ordin conținea în sine interogativitatea asupra naturii, cel de-al doilea ordin privește natura ca pe un obiect ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitoricească din acest text a fost considerat un veritabil "driver-writer". Succesiunea rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea necesară față de spațiul american, pentru a descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în același timp înscrierea și prezentarea din interiorul acestui spațiu, pentru a conferi veridicitate și credibilitate lucrării. O referință care apare de câteva ori în text este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pulsiune brutală, irațională de a nega ceea ce se află aproape (inclusiv lumea reală), pentru a merge să vezi cum stau lucrurile aiurea ca și aceea de a precipita lucrurile spre sfârșit, pentru a putea să vezi dincolo de ele"575. Strategia distanțării și a refuzului explicit de a lua drept adevărate explicațiile obișnuite, situarea gândirii și a limbajului într-un agon perpetuu, negarea vreunui topos absolut sunt, prin urmare, câteva din tehnicile intelectuale frecvent utilizate de către autorul francez. De asemenea, o temă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Scriitura practicată de Jean Baudrillard reprezintă un exemplu de scriitură postmodernă și un efort de a reuni caracteristicile acestui fenomen cu cele ale teoriilor sociale, de fapt, a contopi postmodernismul cu postmodernitatea. Dincolo de afilierile periodice cu postmodernismul, urmate de anumite distanțări față de acest curent, credem că scrierile sale au intrat deja într-un corpus al postmodernismului, fiind considerate referințe pentru orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici un caz ca fiind un postmodernist. Best și Kellner consideră această luare de poziție destul de exagerată, având în vedere că Baudrillard a folosit chiar în lucrările ulterioare termenul de postmodernism, dezvoltându-l constant, poziția lor fiind aceea de a explica distanțarea lui Baudrillard din unele interviuri mai ales față de unele teoretizări cu care acesta nu se identifica, dar în nici un caz cu postmodernismul în genere. 174 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 26. 175 Mircea Martin, "O sinteză epocală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar astăzi el nu pare să implice vreo ruptură majoră cu modernismul, așa cum se întâmplă în Statele Unite" (ibidem, pp. 243-244, [s. a.]). Se observă așadar că Huyssen crede că în spațiul cultural american postmodernismul și-a construit o evoluție proprie prin distanțarea de modernism, în timp ce spațiul european este acela al continuității și al conviețuirii dintre cele două curente, în lipsa unei demarcații clare, care să probeze și voința unei caracterizări pozitive a fenomenului. Într-o interpretare care duce lucrurile și mai departe, Søren
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să scadă (put), prețul curent al opțiunii, în perioada rămasă până la expirare, pentru a egala pragul de rentabilitate"19. Considerăm că ambele definiții sunt corecte: prima definiția mi se pare mai completă, deoarece "evoluția favorabilă a cursului" include atingerea și distanțarea (într-un sens sau altul) față de pragul de rentabilitate. Deoarece valoarea timp tinde către zero pe măsura apropierii datei de expirare, opțiunile sunt considerate active consumabile (wasting assets). Pentru vânzarea opțiunilor trebuie depuse garanții. Astfel, la vânzarea de opțiuni call
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
a nu intra în memorie pentru a te prelungi în eternitate etc. Într-o carte științifică superbă dedicată motivului Meduzei în arta plastică europeană, Jean Clair a demonstrat că recurența simbolului ascunde mai degrabă fascinație decât oroare sau voință de distanțare: absorbiți de golul visceral, fascinant pe care-l reprezintă Meduza, artiștii plastici europeni recurg la imaginile ei mai puțin din dorința de a raționaliza (parțial falocratic) o teamă de aneantizare, ci mai degrabă ca un substitut al extazului negru, terifiant
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o idee general valabilă precizarea dată de Gadamer tradiției: faptul că ea este o componentă a experienței hermeneutice din sfera istoriei, și mai puțin a experiențelor estetice și lingvistice asupra cărora s-a oprit acest filosof. În tradiție se exprimă distanțarea, înstrăinarea interpretului față de faptul istoric cercetat (în cazul nostru, ar putea fi însăși afirmarea științelor sociale în cadrul revoluțiilor științifice ce au loc de circa trei secole), precum și de prejudecăți și de credința în autorități. Progrese în înțelegerea acestor modalități de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
valorilor și virtuților morale ignorând religia, etica creștină ori ale altor credințe religioase, mișcări combinate de religie cu artă și filosofie ori cu alte concepții. De la "artele populare" la artele "culte" și invers, de la artă la virtuți, conexiunile alternează cu distanțările. Bisericile și templele, credințele și tradițiile, împreună cu imperiile, legile fizice sau biologice sunt "insule de neclintit" de care trebuie să țină seama "navigatorii". Nu întâmplător, astăzi crește numărul celor care spun ca I. Berlin: "Fără ajutor, fără grația divină sau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte și o distanțare „glo rioasă“ de ispita trăirii, proprie lumii anonime, tehnice a orașului modern. Problema relației dintre trăirea șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu forme concrete ale compor ta mentului cotidian
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de fapt, dispariția figurii povestitorului, de care povestea ca formă a experienței este intrinsec legată. Din perspectiva mizei principale a acestor rânduri, anume conceptul de „experiență urbană“, textul despre Leskov are mai degrabă o valoare „arheologică“. El descrie premisele unei distanțări, ale unei modificări a percepției care, în urma dispariției gestului arhaic de a povesti, fac să survină personajele paradigmatice ale metropolei. Figura povestitorului este asimilată de Benjamin celei a meșteșugarului. Ambii realizează o continuitate între esența lu crului și propria lor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație nedeterminată în spațiul fără frontiere al reveriei. Simbolismul lui Puvis de Chavannes nu se tulbură niciodată, nu admite infiltrația unui element alienant, păstrându-se departe de sensibilitatea decadentă, dar creând un spațiu propice interferențelor cu sensibilități afine. II
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puțin pesimistă cu privire la civilizația modernă, de care primul se separă printr-o deliberată și consecventă insolitare. Hans Henrik Brummer consideră că despărțirea de filologul și istoricul de artă Jakob Burckhardt în 1869, reprezintă punctul de inflexiune al artei lui Böcklin, distanțarea de viziunea serenă, echilibrată, raționalistă, a artei clasice, pentru care opera goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu civilizat în măsură să-l reflecte pe Sofocle", opera lui Böcklin tinde să reflecte spiritul grec al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a fost consacrată prin acceptarea pe scară largă a sintezei înfăptuite în anii ’30-’40 ai secolului trecut, dar și cu unele supoziții acceptate de Darwin însuși. Ce i drept, în scrieri ale lui Eldrege sau Gould accentul cade pe distanțarea critică față de evoluționiștii „genocentriști“, cum sunt John Maynard Smith sau Richard Dawkins, pe care ei îi numesc „darwiniști fundamentaliști“ sau „ultradarwiniști“. Gould a revenit de multe ori asupra observației că există deosebiri semnificative între poziția acestora și cea a autorului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii sale abordări a cercetării evoluției: o teorie a selecției pe mai multe niveluri, o critică de pe poziții structuraliste a funcționalismului și adaptaționismului darwinian și o distanțare radicală de viziunea uniformitarianistă asupra proceselor și mecanismelor macroevoluției. 7. Către o nouă abordare a cercetării evoluției vieții? Contururile noii abordări se desprind foarte clar în marea lucrare de sinteză pe care a elaborat-o Gould în ultimii ani ai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asemenea complexitate cum este creierul implică și multe „arcuri de boltă“, adică structuri care iau naștere din rațiuni arhitecturale și pot primi doar ulterior funcții adaptative. Evident că luarea în considerare a rolului exaptărilor în cercetarea evoluției vieții va implica distanțarea de acea abordare „strict darwinistă“ care reduce explicația schimbărilor ce au loc în procesul evoluției la schimbările cu funcție adaptativă directă. Gould propune, prin urmare, o abordare care diferă sensibil de cea proprie cercetărilor evoluției inspirați în mod unilateral de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pas cu pas și minimalizează însemnătatea blocurilor dezvoltării și a constrângerilor omniprezente ale istoriei și arhitecturii. O perspectivă pluralistă poate reinstala organismele în teoria evoluției, cu întreaga lor complexitate recalcitrantă, dar inteligibilă.“ Reiese astfel în mod clar că rațiunea acestei distanțări critice de explicații prin selecție naturală, oferite în cadrul programului adaptaționist, o constituie speranța câștigării unei orientări mai fertile în cercetarea proceselor evoluției. Sugestia că programul adaptaționist ar fi devenit astăzi o frână în calea dezvoltării în noi direcții a acestor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rațională a discursurilor ideologico-propagandistice din care nu lipsesc erorile și sofismele voite și manipulatorii. O asemenea disciplinare logică ar deschide ideologia, fără pierderea propriei specificități, spre știință și exigențele raționale ale cunoașterii. Și, mai este vorba despre ceva foarte important: distanțarea terapeutic-protectivă prin ipostaza metalogicului reflexiv, cu alte cuvinte, deschiderea ideologiei spre marile teme etico-spirituale ale reflecției filosofice. Prin căutarea măsurii și înțelepciunii, acestea ar putea oferi profesioniștilor ideologiei și oamenilor politici un plus de luciditate și discernământ. Remodelarea și îmbogățirea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
tendințe și regularități și, pe baza acestora, oferă soluții respectivelor probleme prin concepte, judecăți, raționamente, demonstrații și argumente, operații și procese de gândire ce dau conținut științelor, în cazul nostru, științelor politice și aplicațiilor acestora. Metalogicul, la rîndul său, prin distanțare și reflexivitate oferă deschiderea spre cerul valorilor spirituale și al principiilor morale, dar și spre profunzimile psihicului uman individual și colectiv. Nici una dintre aceste ipostaze, însă, nu se poate erija într-un test al rezonabilității politice, căci fiecare dintre ele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
recuperator amintește totuși de cel al lui Moțoc la reîntîlnirea cu Lăpușneanu "asemenea cîinelui care în loc să mușce, linge mîna care-l bate" (C. Negruzzi). În ceea ce-l privește, Maiorescu strecoară în însemnările sale zilnice observații foarte dure, formulate cu recea distanțare pe care o recomandă raportul cu speciile inferioare, afirmînd că îl culesese "de pe maidanurile din Ploiești" și urmărindu-i comportamentul: "Caragiale cam nerușinat cu ceilalți"; "Caragiali violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la mahala în discuția cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
S-a făcut chiar afirmația că acest Ghiță Matheescu ar fi modelul din realitate al celebrului Mitică... Dacă memoria lui Ion Luca este bîntuită de imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie numit Moș Virgulă era gratulat cu deferență nemțească prin sintagma protocolar-aulică Herr Direktor; Caragiale mai semna Autorul anonim, Un mare anonim, Caradzalis. La naștere, numelui fiului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a unor perechi care devin indiscernabile și produc o senzație de vertij: Nicolae Georgescu și George Nicolaescu, Marin Dumitrescu și Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu și Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu și Dobre Marinescu... Prin nominalizarea semnificativă a personajelor, Caragiale obține prin distanțare ironică și un efect de micșorare a proporțiilor unei lumi aflată într-un proces de comică degradare, proces datorat ruinării unor modele (forme) care nu-și găsesc pe solul românesc substanța (fondul): în localitatea Cocioc (Teatrul la țară) se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]