2,551 matches
-
o fenomenologie de mare importanță, până acum neutilizată”2. Firește că acest proces de reciprocă internalizare, confluență lăuntrică și emergență solidară dintre fenomenalitate și fenomen este invizibil, mai cu seamă atunci când spectrul căutărilor noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă a Vieții: numai Viața dă inteligibilitate suitei disparate de impresii originare, similare multiplelor iviri ale clipei, abia apoi scufundate în succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
patristica.” Ilaria Ramelli, Archaeus tc "" Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte (Mihai Șora) 5 I. Cvadratura cercului teologico-politic: un argument 9 Instituții și modernitate 9 Eșecul teologico-politic 13 Teologia fără epistemă 16 Așchii, rumeguș și limbă de lemn 20 Gramatica Ortodoxiei: aproximări distante 25 Topologia dogmei 28 Vocația mijlocirii: între Hermes și Pavel 32 II. Canonul confesiunii apostolice 37 Diferența specifică 37 „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” 40 Excurs despre vocația temeiniciei: Dumitru Stăniloae 43 Bolta Templului 50 Credința și mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
școlii și mediul de acasă, după cum a explicat Ben, unul dintre participanții la cercetarea noastră: Am fost un elev excelent și trebuia să merg la liceul X , dar apoi am observat că grupul social al elevilor de la X este cam distant. Mi-am dat seama că erau diferențe enorme între comunitățile așkenaze și cele sefarde 14, între bogați și săraci și că mi-ar fi foarte greu să învăț într-un liceu al elitei sociale și economice. Așa că am preferat să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
brațele lui Ioanide, consternat de prea repedele succes și profitând de el din decență. Fata îl căută și în oraș, îi scrise, îl găsi, însă Ioanide, după o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin îmbarcație, și pentru nimic în lume nu s-ar fi prezentat în vizită la cineva pe jos. Când pleca pe undeva, de nu avea îndată la dispoziție un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
protectorilor, căpătând adeseori independență. Pe baza acestor observații s-au delimitat trei stiluri de atașament, ce reprezentau natura interacțiunii dintre protector și copil: * atașamentul securizant, în care protectorul este sensibil și răspunde nevoilor acestuia; * atașamentul evitant, în care protectorul este distant și nu este disponibil; * atașamentul anxios-ambivalent, în care protectorul prezintă o inconsistență în comportamentul său ori nu răspunde deloc. 4.2. Modele internalizate de reprezentare a atașamentului Conform lui Bowlby, în primul an de viață, un copil, prin experiențele timpurii
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
-i slăbiciuni și își amână obligațiile pentru a doua zi sau chiar le uită. Preferă să nu ceară nimic decât să primescă un refuz. Ea are aversiune la schimbare, bea și mănâncă prea mut. Este incapabilă să fie fericită, este distantă și sinucigașă. Persoana cu această poziție fundamentală de viață este neproductivă, distructivă și autodistructivă. În privința lor, E. Berne (2006) precizează: "aceste poziții sunt universale în rândul întregii omeniri, fiindcă orice om suge la sânul mamei sau din sticlă și-și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt primii care trădează. La rândul său, N. Bouchard (2006) menționează și analizează următoarele tipuri de personalități: a. Ambițioșii. Sunt acei oameni cu dorința puternică de a câștiga, de a reuși. Sunt politicoși și drăguți în orice situație, dar mereu distanți. Ambițioșii sunt interesați nu atât de persoana celuilalt, ci mai degrabă de statutul lor în organizație, de părerile pe care le au superiorii despre ei, de ceea ce cred că i-ar putea ajuta să își satisfacă interesele. Sunt oameni realiști
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
viață sunt preferate amenințările, pentru că sunt mai comode, mai ieftine și dau o imagine mai impunătoare, mai persuasivă. Pentru a face promisiuni trebuie să ne dominăm emoțiile, să uităm pentru o clipă de sentimentele noastre negative și de atitudinile egocentrice/distante ale celuilalt față de noi. Căutând să înțeleagă cât mai profund problematica relațiilor de cooperare, specialiștii au stabilit că există următoarele stiluri comportamental-relaționale: • stilul Gandhi: reprezintă întruchiparea cooperării necondiționate; • stilul/strategia Stalin: reprezintă expresia competiției insensibile la alegerile partenerului; • stilul/strategia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Puțini punem la îndoială faptul că legăturile apropiate și solide dintre noi sunt marcate de dorința de a ne cere scuze, de a (ne) ierta și de a facilita reconcilierea. În context, "motivul pentru care multe relații sunt reci și distante este faptul că nu vrem să ne cerem scuze", precizează G. Chapman și J. Thomas (2008, p. 21). Când are loc o ofensă, se creează o barieră emoțională între parteneri. Până când această barieră nu este înlăturată, relația dintre ei se
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția unui rol - proiectat de privirea distantă a cuiva care alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel spus: menirea este înscenarea libertății la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
repovestindu-l, cu o uimitoare capacitate daimonică de a se contopi, vremelnic, cu ființa celuilalt, și de a se ridica totuși în final, cu această nouă pradă, la sine. Este suprema reverență pe care ți-o poate face cineva: în locul salutului distant și grăbit, popasul prietenesc în ograda ta. De emoție, chipul lui Sorel a încremenit în inexpresiv, asemeni "albastrei sălbăticiuni" a lui Trakl. Plutim amândoi într-un pios étourdissement. "Vedeți, dragii mei, ne spune Noica la despărțire, pesemne că acum, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intram deodată în contact și care până atunci nu făcuseră parte din lumea mea, mă deconcertau: nu-mi găseam tonul și cel mai adesea practicam o politețe excesivă și nelalocul ei, pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă reculeg ca să-mi dau seama că e vorba de mine. De fapt, fusesem pregătit pentru a nu ști cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul acesta singurătatea esențială a ființei noastre este învinsă și anulată. Iată, așadar, care era secretul. Fiecare dintre noi putea traversa viața înveșmîntat în sobrietate, pudoare și discreție. Putea fi chiar sever, distant și aparent imperturbabil. Cu condiția ca să existe ― sau să fi existat cândva, măcar o singură dată în viața lui ― o ființă în fața căreia să poată (sau să fi putut) sta sufletește gol fără ca lucrul acesta să-i provoace rușine. Trebuia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea regină a Lumii, Maya. Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere a sistemului protector de iluzii, reintrarea în hora amăgirii, un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieții, de a-ți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bună pentru a face ca prețul iubirii să crească. Cedarea, recunoașterea și dăruirea necondiționată sânt precedate de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
brazi și, pierdut între ei, contrapunctul melancolic al unui mesteacăn. În planul doi se desprind acoperișurile cu olane roșii, turle de biserici și, în zare, relieful împădurit al dealurilor care înconjoară Heidelbergul și care rămân până către mijlocul zilei învăluite distant în ceață. Apartamentul are toate conforturile civilizației germane. Bucătăria, minunat dotată, îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare și, din acest punct de vedere, ne completăm minunat, Cătălin și cu mine, eu acoperind capitolul gastronomic, iar el pe cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită și tot ce își are originea în intimitatea ființei lui este deturnat către un registru impersonal. Jurnalul de la Tescani este un concentrat de inteligență, rafinament și stil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru mine, încît mă întreb cum anume se va sfârși întîlnirea noastră. Aș vrea să fugim într-o insulă pustie și să plâng de dimineața până seara." Răspunsul lui Cioran la cumplita scrisoare a Friedgardei pare, prin sculpturalitatea suferinței sale distante, să anunțe sfîrșitul: " Tot ce s-a întîmplat a fost prevăzut în scrisoarea mea din duminica Paștelui. Nu-mi pot ierta că am fost într-o asemenea stare de rătăcire, așa cum dumneavoastră nu vă iert că ați folosit un cuvânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca interviurile nestructurate. Denumirea de interviu nestructurat nu înseamnă că cercetătorul nu are o imagine clară despre ceea ce dorește să exploreze. Numele sugerează doar faptul că nu se utilizează întrebări închise, că cercetătorul nu are o atitudine formală (neutră, rațională, distantă sau chiar rece), că răspunde la întrebările puse de participanți, permite emoțiilor și sentimentelor proprii să se manifeste în timpul cercetării. Este vorba de stabilirea unei relații de la "om la om" cu scopul de a înțelege și mai puțin de a
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
demne de a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă: milostenia și veselia. Măsura și echilibrul îi guvernează ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demne de a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă: milostenia și veselia. Măsura și echilibrul îi guvernează ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nevoie de o relație durabilă, de fidelitate, vrea să se poată baza pe cineva. De aceea, el lui devine mai așezat, mai de Încredere. În cel mai rău caz, individul Îi Îndepărtează pe toți prin atitudinea sa disprețuitoare, rece sau distantă, considerând că nimeni nu este demn de el, că toți Îl ignoră sau Îl resping, că nimeni nu-i acordă atenția pe care o merită. Rezultatul: o senzație dureroasă de izolare. Evenimente: Multe care pot fi prevăzute, depinzând de situația
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Îl amuzau acum i se par dintr-odată superficiale și lipsite de interes. Conjuncție disonantă: Perioadă de stări sufletești mohorâte. Maturizarea inerentă acestui tranzit dă impresia că Îl „Îmbătrânește brusc” pe individ, iar bilanțul pare negativ. Individul adoptă un comportament distant, morocănos, sever. Pe de altă parte, toate neplăcerile de ordin fizic ce apar În timpul unui tranzit al lui Saturn peste Ascendent riscă să devină cronice și trebuie luate așadar În serios. Pot surveni unele afecțiuni articulare sau reumatismale, răceli, scăderi
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
durabile și constructive. În contactele cu lumea exterioară, individul adoptă un comportament mai exigent, dar și mai sincer și mai autentic. Conjuncție disonantă: Perioadă de singurătate, relații care par supărătoare, restrictive. Subiectul Îi resimte pe ceilalți ca fiind severi sau distanți, are probleme În a stabili contacte. „Nimeni nu-l Înțelege!” Saturn - Fundul Cerului Conjuncție armonioasă: Perioadă de instalare, de construcție sau de fondare a ceva durabil În ceea ce provește căminul, casa. De exemplu, mutare sau cumpărarea unei locuințe În care
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]