31,078 matches
-
cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar de dragul inovației. Dvs. chiar așa vedeți viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
amintit. L.V.: În Ginger, You're Barmy (1962), un alt fel de violență, cea politică, stârnită de IRA (Armata Revoluționară Irlandeză) se strecoară în ironia relaxată a intrigii. Subminați ideea de erou pozitiv, urcând pe piedestal studentul slab care își distruge de fapt viața. Tiparul tradițional al romanului pare silit cu premeditare să se răstoarne. Ce e mai important pentru dvs., să pulverizați cu ironie tiparele acceptate, sau să trageți un semnal de alarmă? Sunteți ironic mai presus de orice, ori
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Grass, despre care am avut prilejul să vorbesc deseori, și de ajutorul căreia am beneficiat din plin în primii ani ai Fundației Culturale Române. Ne facem singuri mai mult rău decât orice dușman Prin urmare, într-un moment cînd se distrugea în devălmășie, mi s-a părut normal să încerc să construiesc o instituție atunci cînd se putea, cînd nimeni nu-mi interzicea acest lucru. Aveau și au acest drept și cei ce mă înjură și cei ce rîvnesc la avantajele
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
acolo mă așteaptă ceva promițător. Probabil asta e ideea pe care ai materializat-o și tu, dar poate nu erai persoana potrivită sau pur și simplu nu ai ales drumul bun. Acum vrei să te întorci și nu poți. Ai distrus tot ce aveai aici și ești pierdut în gustul înșelător al comodității. Ți-e frică să începi de la zero și să construiești ceea ce visezi. Oare voi ajunge și eu în situația asta? Oricum, sunt conștientă că zilele trec și până la
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
nu s-ar fi întors și nu i-aș fi recunoscut ochii pătrunzători care mă fixau. Așa a început totul. Așa am învățat că uneori e bine să nu am lapte în casă sau să cred că miracolele menite să distrugă banalitatea unei zi obișnuite se pot întâmpla în orice colț al lumii. Poate că trebuiau să treacă 9 ani pentru ca să ajungem să ne plimbăm într-o dimineață de iarnă la liziera pădurii. Ai fi sunat? La interfon... Nu știu. Nici
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților trimite cu gîndul la Urmuz care sesizează criza literaturii tradiționale și face o apologie a devorării acesteia de către bizarele sale personaje. Și personajele lui Ioan Es. Pop au
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
însă un mare obstacol în calea acestei republici; de el se ocupă prima parte a pamfletului - religia creștină, a cărei "morală imposibilă" nu se potrivește cu noile moravuri republicane. "Încă un efort - le cere Sade francezilor; din moment ce vă străduiți să distrugeți toate prejudecățile, nu cruțați pe nici una, căci una singură este de ajuns să le readucă pe toate celelalte". Noua guvernare are nevoie de noi moravuri - ele sunt subiectul celei de-a doua părți a discursului. Sofismul e regula de căpătâi
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
deci, ca principală sursă de tensiune drama imposibilității de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul în care personajul asistă la violarea unei fete, într-o magazie, și apoi la găsirea cadavrului ei, pe jumătate carbonizat, în magazia distrusă de un incendiu. El este un martor (de aici și titlul romanului) care nu poate povesti nimănui ce a văzut. Romanul reprezintă depoziția lui virtuală, inutilizabilă de către justiție. Fără melodramă Să fii de față când se petrece ceva îngrozitor, să
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
artei. Arta contemporană ar fi tocmai rezultatul agresivității interpretării - ea este o continuă fugă din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede în argumentare principalul dușman al propriului discurs. Tehnica persuasiunii este aceea care domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt văzuți ca eroi ai rezistenței și, în același timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele - aceștia sînt scriitorii care depun mărturie pentru timpul politicos și temător pe care-l trăim" și "cu greu am putea da crezare unor idei exprimate pe tonul impersonal al sănătății mentale". Nu lipsesc de aici nici observațiile imprevizibile, cu
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
iubirea, prietenia, frumusețea vieții dincolo de toate vicisitudinile destinului. Iar această necesitate s-a manifestat cîndva în relațiile speciale dintre țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o distrugă și pe care Nina Berberova încearcă s-o reînvie scriind despre ea, despre prietenii celebri și mai puțin celebri pe care i-a întîlnit, despre tot ce a rămas valoros în urma unei vieți incredibil de zbuciumate: "Așadar, necesitatea a durat
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
amical, că oprirea deportărilor de evrei în Transnistria a impresionat favorabil Cabinetul de la Washington. Acest fapt nu este străin de decizia Departamentului de Stat de a interzice regelui Carol accesul pe teritoriul american. O reluare a persecuțiilor antisemite ar putea distruge bunele maniere. Apoi îl anunț pe interlocutorul meu că fosta tipografie a ziarului "Adevărul" tocmai a scos în 200.000 de exemplare un manifest antisemit, care este o veritabilă incitare la omor. Cei care l-au redactat și imprimat îl
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
drept scurte poeme. Construiți situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
o simbolică presă hidraulică gata să-l devoreze. Culcat pe spate, în patul sau strimt, Hanta privește în sus și împrejur stiva de cărți oricînd pregătită să se prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o carte, și în felul acesta garantează supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Deși salvează zilnic o carte, și în felul acesta garantează supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului, începe cu aceeași propoziție, reluată că un fel de litanie, o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
prin cultură. Însă ambiguitatea, la el, nu e justificată de precauție, de necesitatea de a face față posibilei cenzuri. Ea nu este strategică, ci mai curînd exprimă un impas metafizic. Ce-nseamnă, pentru Hanta, a se opune unui regim care distruge, salvînd victimele acelei distrugeri tocmai prin participarea la act? E o întrebare pe care Hanta însuși și-o pune permanent, în rătăcirile sale prin viscerele orașului, sau in viscerele memoriei sale. El e un ins obosit de viață, trist și
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
întreagă lume. Neconcordanța dintre insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate, deși a generat unele reproșuri din partea criticii, se corelează perfect cu intențiile autorului: lumea, cu imperfecțiunile și utopicele ei perfecțiuni, cu sistemul socio-politic alienant, nu poate fi distrusă, discreditată decât prin supralicitarea, prin exagerarea tuturor viciilor și anomaliilor sale. Sunt denunțate astfel, într-un pamflet care își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
a murit!") și a continuat pînă la Blumenberg și toți filosofii care au pledat pentru secularizare, laicizare și "izgonirea din religios", semnficație, sens și sacru. Transcendența a fost înlocuită de imanență, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. omul credea că a dobîndit accesul la o cunoaștere autentică în
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
a fost fabricat de edítorii și de jurnaliștii români ieșiți din mantaua primului Eveniment al zilei. Nu întîmplător, tocmai redactorul lui șef era singurul care sărea să-l apere pe Vadim de... linșajul mediatic. El nu accepta să-i fie distrus mitul.
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
foarte limpezi din articolele sale. Greșala "piloților orbi" care au condus luntrea românească aproape două decenii n-a fost doar aceea de a fi permis să se fure ca-n codru, precizează Eliade, dar de a fi lăsat "să se distrugă burghezia națională în folosul elementelor alogene" și "să se deznaționalizeze profesiunile libere". Cu o frumoasă întorsătură retorică, M. Eliade îi laudă pe evrei ("le înțeleg lupta și le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul") pentru că ei s-ar bate "din răsputeri să
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
și "din ură față de activitatea cu ore fixe." Cele două motive ar putea concentra crezul dvs.: limbajul mai mult decât alunecos și o stare de spirit de-a dreptul sfidătoare. Iubiți cuvântul dar nu-l slujiți. Vreau să spun că distrugeți toate înțelesurile convenționale, în vreme ce aparent nu faceți decât să construiți o poveste. Vreți comunicare cu cititorii dar îi reduceți la tăcere. Vă doriți semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei este o "carte", iar gura este "ușa" acestei cărți tăcute care, într-un fel sau altul, va deveni vorbitoare. Durerea fizică distruge limbajul, făcându-l pe cel chinuit să regreseze la vremea de dinaintea învățării limbii omenești. Spre deosebire de iubire, ură, spaimă etc. (care toate au un obiect căruia i se adresează), durerea fizică rezistă "obiectificării limbajului". Totuși, dat fiind că orice fenomen poate
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
pretinde să afle torționarul: confesiunea, trădarea, secretul aflat undeva în mintea și trupul supliciatului. Acesta este secretul, ca o piatră filosofală, pe care vrea să-l extragă schingiuitorul: dar el este un alchimist plebeu și exterminator, fiindcă nu extrage, ci distruge. Limba pe care o vorbește victima are o soră vitregă în anti-limba torționarului, deoarece schingiuitorii nu mai vorbesc omenește, ci urlă și zbiară, schimonosindu-se. Tortura este înfăptuită fie într-o limbă bestială, ațâțătoare la violență, fie, mai rar, fără
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Dumnezeu nu are sfârșit, pentru că Dumnezeu poate fi văzut doar astfel încât dorința omului de a-L vedea să nu fie niciodată satisfăcută. Principiul „Nici un om nu-Mi poate vedea fața și să trăiască” (Ieș. 33, 20) nu înseamnă că Dumnezeu distruge, ci că depășește orice 63 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 876B-C. 64 Mariette Canévet, Grégoire de Nysse et l’herméneutique biblique, în „Études Augustiniennes”, Paris, 1983, p. 314; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 21
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]