21,744 matches
-
aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut dintr-o alchimie foarte ciudată, practicată într-un laborator modern, supersofisticat din punct de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede încă, nimic nu pare a fi decît la început./ Chiar sfîrșitul. Urcăm în munți, uităm cine sîntem,/ iubim și cîntăm, revenim în straie,/vorbim, uităm, și pînă la urmă/ n-are rost să-ți mai spun
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
convenisem să vorbim în italiană, - îți arunca în nas un damf de usturoi și de vin roșu, - Malaga?... Fără vorbă multă V. ceru să se confeseze. Italiana lui era mult prea aproximativă... Atît că știa pe de rost stanțe din Divina Commedia și ceva din Eneida, dar în latină. El puse un genunchi pe treapta cea mai de jos - din cele trei - cît avea scărița proptită în cabina lucioasă de nuc masiv, lustruită recent, se vedea, și începu, dramatic: " Am să
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
nimic traducînd în modul cel mai conștiincios. Cezar, - mai strigă el ceva mai încet, Octavian, Brutus, Antonio, dracu' să-i pieptene. Aici preotul, neînțelegînd blasfemia, clătină ușor capul drept încuviințare cu mîinile împreunate. În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care nu-l deslușisem
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot ce spun/ încerc, încerc// Și-n tot ce fac
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
fi, s-ar anula, din start, orice morală. Iar Mefisto, îngerul căzut, are voie să ducă la pierzanie un suflet, însă nu are dreptul să creeze demiurgi. Văzută astfel, redempțiunea lui Faust din final este, la rîndul său, ambiguă. Clemența divină este, de fapt, o lecție și o pedeapsă.
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
are doi ochi, scria Angelus Silesius, unul privește timpul, celălalt stă întors spre veșnicie. Sacrificarea unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Constantinescu, Nicolae Balotă), capătă o justificare teologică plauzibilă, chiar convingătoare: Fiindcă e vorba de un fost călugăr, care a fost uns și cu harul diaconiei, ne îngăduim să spunem în paranteză, că în limbajul teologic sunt două moduri de prezență divină: una e prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, ca ziditor al ei, și alta e prezența harică, adică trăirea individuală și subiectivă a lui Dumnezeu în suflet. Incertitudinea poetului privește această prezență harică, iar certitudinea lui, prezența de
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
însuși pe sine născîndu-se/ stă prunc-pruncuț în/ poalele propriei sale umbre/ alburii" (Pregeneză). Trecînd prin zona "căderilor", a devalorizărilor și compromiterilor în complicata textură (uneori în exces) ce-l ispitește, Leo Butnaru ajunge, de regulă, la luminișul pozitiv al revelației divine: "omul căruia i se pare că/ cineva îi întoarce spatele dar care, conștient fiind de Erata divină a lumii tolerate sau numai/ provizoriu amnistiate de însăși Divinitatea/ găsește că e bine din cînd în cînd a ferice revelație/ să exclame
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
a devalorizărilor și compromiterilor în complicata textură (uneori în exces) ce-l ispitește, Leo Butnaru ajunge, de regulă, la luminișul pozitiv al revelației divine: "omul căruia i se pare că/ cineva îi întoarce spatele dar care, conștient fiind de Erata divină a lumii tolerate sau numai/ provizoriu amnistiate de însăși Divinitatea/ găsește că e bine din cînd în cînd a ferice revelație/ să exclame aproape cu naturalețe: Doamne Tu/ Cel ce ești ca lumina/ chiar atunci cînd îmi întorci spatele de
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cartea anului. Pentru Searle, de pildă, cartea mileniului o reprezintă Meditațiile lui Descartes, chiar dacă mai curînd prin influența sa negativă (apud Searle); pentru Rorty, Originea speciilor a lui Darwin, pentru Said La scienza nuova a lui Vico, pentru George Steiner Divina Commedie. Tournier a optat pentru Etica lui Spinoza, Dorris Lessing pentru Biblia regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare căpetenie a unui astfel de partid
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
nocturn al soarelui"... Înțeleptul Imhotep, arhitectul regelui Djeser, patronul scribilor, pe al cărui papirus desfăcut pe genunchi scrie: "Apa din ulcica oricărui scrib să fie băută în cinstea lui Imhotep... Cuplul de statui în calcar pictat, - Rahorka și Merseanks... Nitocris, divina adoratoare a lui Amon, fiica lui Psammetic (650 î. Chr.). Chapenupet, fiica regelui Piantkhi, o mamă cu pruncul în brațe, spart, nu i se văd decît picioarele și mîna mică ce strînge încheietura mîinii materne care strînge sînul stîng pentru
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
poate, potrivită erei noastre). Zeița Leontocephale, cu cap de leu, întruchipată de cinci statui așezate una lîngă alta). Capitelul Hathorii (1900 î. Chr.), granit roz. Înțeleptul Imhotep, patronul scribilor. Șoimul cu cap de om al zeiței Hathor, al cărei potențial divin se reînnoiește zilnic o dată cu prima rază de soare. Șeful-dulgher Ankh (2700 î.Chr.). * * * Omul cu cap de șoim, în mitologia egipteană, este Horus, fiul celor doi frați, - frate și soră, - Osiris și Isis, singura mitologie bazată pe un incest. Horus
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
în același episod al uciderii cu pietre: "Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
expresiei plastice, una austera, codificata, schematica. Apărut în climatul religios al Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
instantaneu exteriorului. Nu cred că e fără legătură că trecem indiferenți, înotând literalmente printre gunoaie, pe străzile desfundate ale orașelor, cu faptul că suntem ținuți în carantină la porțile Europei. Și nici că acceptăm că pe un dat de extracție divină întâmplarea că șoselele noastre trebuie să conțină, neapărat, un numar de gropi proporțional cu procentul lipsa din coeficientul de inteligență al celor care ne conduc cu deplină abjecție morală. Fire acomodanta, românului îi pasă prea puțin că vecinul său de
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
românului iar celelalte personaje perfect artificiale. În Istoria... Călinescu aprecia: "Că orice teza neabsorbita în fapte, predică această pentru Magdalena răspîndește în juru-i un aer glacial și, de altfel, nici nu convinge rațiunea, căci dacă iertarea și speranța în mizericordia divină șunt îndreptățite, motive de ordin sanitar și eugenie ne împiedică să ne însoțim cu prostituată și să admitem promiscuitatea". Verdict îndreptățit. Dar, e, negreșit, bine că aceste române eșuate sînt restituite într-o bună ediție de dl Teodor Vârgolici. Pentru că
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
de terenuri, pârjoluri, prăbușirea monedei zise "naționale"), clasa politică românească adopta poziția inscrutabilă a sfinxului: ei n-au văzut, nu cunosc, habar n-au, și nici nu le pasă de ce se întâmplă! Ei nu sunt conducătorii țării, ci o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
fi petrecut o răsturnare a ordinii firești: pauzele sunt întrerupte de reprize de muncă, si nu invers. "- Opriți totul, răcni tot acum Matei, si se opri totul. Facem pauză!". (Aici parcă timpul asculta de oameni, Matei fiind înzestrat cu însușirea divină a cuvântului care se face faptă pe masura ce este rostit.) În fine, în al treilea rând, registrului dramatic și mai apoi tragic al întâmplărilor exterioare i se opune comicul grotesc al situațiilor în care sunt puși muncitorii. Astfel, Marcu, suferind un
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
Inamicul... atinge la un moment dat acel frison existențial al zădărniciei întîlnit și pe puntea înclinată a Titanicului lui James Cameron (reluat în difuzare) unde soarta e cea care dictează. La terestrul Tony Scott teroarea e iscata nu de pronia divină, ci de un înalt funcționar, aparent apatic (în spatele ochelarilor ascunzîndu-si ferocitatea Jon Voight), care dorește să lucreze "curat" și mobilizează ditamai satelitul planetar să-l urmărească pe erou, avocatul hăituit pentru că deține fără să știe proba video a unui asasinat
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
la fel cu cea a unei opere literare etc.) Așadar această perspectivă asupra funcției justifica titlul pe care l-am ales. M.C.: Cititorii dumneavoastră fideli știu deja din Palimpseste că noțiunea de "transcendență", așa cum o folosiți, nu are nimic sublim, divin sau metafizic, ci un sens strict tehnic. Ați vrea să explicați această noțiune pentru cititorii mai tineri, ținînd cont că ea apare chiar în titlul primului volum? G.G.: Da, în acest titlu este un cuplu, "imanenta" și "transcendență", un termen
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare elanul dionisiac nu se poate întîlni cu cel mistic, prin tendința comună a dizolvării individualului în universal? Orgiasticul nu e o modalitate primitivă a căutării sacrului? Adrian Popescu: Fără vîrstă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
al unui neam de preoți, de învățători și de apostoli. La originea acestui mesaj nu e doar Imperiul, ci chiar ordinea celesta a tradiției, așa cum o descoperise scriitorul în paginile lui Confucius. Așa cum o descoperise Coșbuc în Eneida sau în Divină Comedie. Scriitorul ardelean coboară mereu nu doar către originile imperiului, ci către întemeierea lumii. El vrea să întemeieze o lume nou: aspirația lui către originar trebuie legată de aceasta. Nașterea unei națiuni înseamnă nașterea unei lumi noi. Slavici - ca și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]