2,212 matches
-
cărui sânge picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie și frică, tremurând ca o frunză purtată prin văzduhul limpede de vântul năzdrăvan al primăverii. Am căutat capacități pierdute de a înțelege, de a
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
a noastră îl lasă să ne inunde ființă cu răspunsuri și de ce nu să regizeze uneori minuni pentru noi! Deci sufleurul este și regizor :) - dacă știm să ne aflăm între cele două roluri, adică să fim omenescul actor ce manifestă divinul pe scena vieții! Referință Bibliografica: Când Dumnezeu îți este sufleur / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Teodorescu Băhnăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CAND DUMNEZEU ITI ESTE SUFLEUR de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375690_a_377019]
-
de lume la oră târzie,/ Scriu pentru tine încă o poezie”. O scriere suavă, tonuri limpezi, asemenea unui cer senin, asemenea unui suflet care cântă ”printre culorile pline de magie”. Pe ”alb covor de lumină” și sub atenta veghere a divinului își face apariția și poeta (Gabriela Mimi Boroianu). ”Și mă revărs... zâmbind în poezie!/ Umplând o partitură de culori / Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie / Cu note dulci ce nasc în zbor fiori!/ Și te iubesc în Re, și-n
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
traducem, în toate limbile străine, Acea senzație de profundă împlinire și dulce abandon în bine. Dar dascălii sunt slabi, aceasta este școală grea Iar tu rămâi doar cu învățătură pe care o știai deja, Primită- n împletirea sufletului tău dintru divinul hâr Iubirea nu a fost nicicând știință, iubirea este dar. Silvana Andrada Tcacenco- 26.05.2016 Referință Bibliografica: LECȚIA DE IUBIRE / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LECȚIA DE IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369185_a_370514]
-
încărcându-se de ceea ce îi lipsește: iubire, simțire, mângâiere, taină, preacurat. Multe din poeziile acestui volum le-am ascultat, recitate fiind, sau montate în secvențe de clipuri. Sub această formă ele te transpun în ireal, te înalță în beatitudine spre divin, făcându- te să plutești într-o lume din care n-ai vrea să te mai întorci vreodată. Aici este esență pură de poezie, cea care îți încântă simțurile, care te farmecă, făcându-te să te simți că trăiești o clipă
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
veche: astfel, de exemplu, cîteva trăsături ale concepției despre Dumnezeu și, ca urmare, despre om, și unul și celălalt legați cel mult de monismul metafizico-religios; și despre noțiunea de femeie, de sclav, sărac, bolnav etc., toate pornind de la premisa că divinul nu poate fi prezent acolo unde lipsesc puterea fizică, bogăția, sănătatea. Cu alte cuvinte, chiar dacă noțiunea "logică" de femeie, bolnav, copil etc., ar fi avut același conținut pentru limba greacă, cea latină și indiană veche, nu avea, însă, același conținut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
receptezi și să pricepi ceea ce a avut loc, pentru sine și în forma sa reală, conform mijlocirilor sale empirice și în lumina temeiurilor, scopurilor și cauzelor sale. Năzuința lor stăruitoare de a reduce totul și orice la absolut și la divin și de a vedea în cele mai obișnuite lucruri și în tot ce este mai sensibil prezența reală a zeilor creată de imaginație se opune acestei lucidități prozaice. În inextricabila confuzie pe care ei o fac între finit și absolut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aici [129] cealaltă latură, care pretinde ca existențele particulare să nu aibă semnificația absolută pentru intuiție de a fi reale, ci numai să indice o semnificație. Pentru imaginația indiană, maimuța, vaca, un brahman oarecare etc. nu sînt simboluri înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici rezidă contradicția care împinge arta índică la un al doilea fel de concepție. Fiindcă, pe de o parte, ceea ce este absolut nesensibil, absolutul ca atare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
particulare să nu aibă semnificația absolută pentru intuiție de a fi reale, ci numai să indice o semnificație. Pentru imaginația indiană, maimuța, vaca, un brahman oarecare etc. nu sînt simboluri înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici rezidă contradicția care împinge arta índică la un al doilea fel de concepție. Fiindcă, pe de o parte, ceea ce este absolut nesensibil, absolutul ca atare, semnificația pur și simplu, sînt sesizate ca ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
petrece inactiv un întreg an, pînă cînd, prin puterea simplului gînd, jumătățile oului se desfac. În afară de obiectele naturale sînt ridicați și indivizi umani și evenimente omenești pînă la semnificația unei acțiuni divine reale și aceasta în așa fel, că nici divinul ca atare, nici omenescul nu poate fi menținut ferm, ci ambele acestea se înfățișează totdeauna trecînd unul în celălalt și amestecîndu-se unul cu altul. În această categorie intră îndeosebi încarnările zeilor, mai cu seamă acelea ale lui Visnù, zeul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
abandona, în fața abstracției unice, în chip cu totul negativ, orice mod determinat de-a fi, totuși, pe de altă parte, se întîlnește și la ei felul mai pur de reprezentare al panteismului adineaori amintit, panteism care scoate în evidență imanența divinului în individualul dat intuiției și pieritor. Fără îndoială, în acest fel de a cunoaște am putea crede că regăsim mai mult o asemănare cu acea unitate nemijlocită a gîndului pur și a sensibilului pe care am întîlnit-o la parsi; dar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
16 td]. La p. 101, apropo de Dumnezeu și baiadera a lui Wolfgang Goethe, Hegel reliefează că povestirea este concepută ca o istorie creștină a Magdalenei și a lui Isus dar "în manieră de concepere indiană", adică reunind umanul cu divinul. Hegel notează încă o diferență între Oriental și Occidental în p. 124, unde începe să vorbească despre "Asemănare". La p. 161-162, Hegel observă lipsa "degradării animalicului" la inzi, pe care în schimb o găsim în arta și literatura occidentală. La
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
toate, mulțimea sensibilă, nesfîrșit multiplă a infinitului este, în toate aceste reprezentări, determinată drept ceea ce accidental, drept ceea ce nu este în-și-pentru-sine, ci își are adevărul său în substanță, în Unul care este deosebit de acest accidental și el este singur, este divinul și este Dumnezeu. Religia índică, de altfel, trece mai departe la reprezentarea lui Brahma, a unității pure a gîndului în sine însuși, în care totalitatea empirică a lumii, ca și acele prime substanțialități care se numesc zei, dispar. Colebrooke și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
spiritului, și nu este idealizat în spirit, în așa fel încît ceea ce se obține prin simțuri să nu fie decît auxiliar și expresie docilă a spiritualului. Dimpotrivă, senzorialul este dezvoltat pînă la proporții uriașe, lipsite de măsură, ceea ce face ca divinul să capete un caracter bizar, confuz și copilăros. Visurile acestea nu sînt povești deșarte, ele nu sînt un joc al imaginației, în cadrul cărora spiritul și-ar îngădui capricii [195]; cufundat în ele și zvîrlit încoace și încolo de aceste visări
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
totul Soarele, Luna, stelele, Gangele, Indusul, animalele, florile -, totul este pentru spirit un Dumnezeu și, întrucît tocmai în acest caracter de divinitate finitul își pierde ființa și consistența, orice înțeles al său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect, ca spirit concret, ci este degradat pînă la platitudine și pînă la ceva lipsit de sens. Astfel se prezintă în linii mari situația în concepția indiană despre lume. Obiectele sînt tot pe atît de lipsite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conceptul. Considerat pentru sine, acesta constituie temelia oricărui adevăr, dar cu privire doar la reprezentare, devine o extravaganță. Trebuie să observăm dacă reprezentarea acestei unități este pe deplin universală, dacă este divinizat în egală măsură fiecare lucru sau dacă, dimpotrivă, divinul este concentrat într-un punct prezent imediat. Aceasta [196] determină o diferențiere în interiorul popoarelor. Prima dintre concepții aparține indienilor brahmani, iar cea de-a doua budiștilor; la cea din urmă se alătură și popoarele care îmbrățișează cultul lamaist. Dacă, în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o anumită clasă, o anumită castă. Întrucît prima și cea mai mare îndatorire [a statului] este, după cum am spus, aceea care are drept scop realitatea universală de care omul devine conștient, mai cu seamă în religie și în știință, Dumnezeu, divinul fiind în mod necesar universal. Prima castă este cea a brahmanilor, cu ajutorul cărora divinul se produce și este făcut să reacționeze. A doua castă o reprezintă cea a războinicilor (ksatriya). A treia este casta vayśia. A patra este casta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
statului] este, după cum am spus, aceea care are drept scop realitatea universală de care omul devine conștient, mai cu seamă în religie și în știință, Dumnezeu, divinul fiind în mod necesar universal. Prima castă este cea a brahmanilor, cu ajutorul cărora divinul se produce și este făcut să reacționeze. A doua castă o reprezintă cea a războinicilor (ksatriya). A treia este casta vayśia. A patra este casta śudra. A cincea castă este cea mai de jos, a disprețuiților: paria. În diverse
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
limitat. El trăiește, într-adevăr, în contemplarea unității individului cu universalul; dar, în timp ce la noi această unitate este produsul meditației care distinge lumea senzorială de cea spirituală și în diferențiere surprinde unitatea, la indieni unitatea nu este urmarea meditației, iar divinul se transformă imediat în determinarea naturală, în realitatea senzorială. [...] De aceea lucrurile lumii senzoriale sînt venerate ca divinități: soarele, luna, stelele, un om. Există desigur și la indieni reprezentări care aparțin într-o mai mare măsură gîndirii: însă [205] ele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
divinități: soarele, luna, stelele, un om. Există desigur și la indieni reprezentări care aparțin într-o mai mare măsură gîndirii: însă [205] ele nu sînt gînduri pure, ci, însă o dată, gînduri ce se raportează imediat la realitatea sensibilă. Acum, în ceea ce privește divinul, ceea ce are valoare a devenit aici ceva pămîntesc și fix: astfel și raporturile omenești, mai ales diferențele de castă, sînt strict determinate într-o manieră absolut religioasă. Oamenii sînt cu divinul și cu animalele în același raport ca și cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce se raportează imediat la realitatea sensibilă. Acum, în ceea ce privește divinul, ceea ce are valoare a devenit aici ceva pămîntesc și fix: astfel și raporturile omenești, mai ales diferențele de castă, sînt strict determinate într-o manieră absolut religioasă. Oamenii sînt cu divinul și cu animalele în același raport ca și cu lucrurile naturale: astfel viața lor toată este un necontenit serviciu religios. Se observă cum și cea mai înrădăcinată superstiție își găsește un loc într-un principiu universal precum "Dumnezeu este în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
domeniu [208] aparținînd realului, ea este în pericol, în nesiguranță, ajungînd să se autodistrugă. În aceasta găsim, cel puțin, ceea ce am văzut și la magii africani, și anume faptul că spiritul este reprezentat ca o realitate superioară față de natură, iar divinul este conceput în mod esențial ca gîndire pură. În aceasta există cel puțin acest adevăr, că gîndirea este considerată ca realitatea supremă și nu există acea opoziție prin care se crede că se spune ceva suficient de pios cînd se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]