2,528 matches
-
din 20 august 2012 Toate Articolele Autorului Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard
PREDESTINARE CANDRIE A LUMII ASTRALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355129_a_356458]
-
beau cu caii lor țuică de prune / să-i înăsprească pentru ochii / cumpărătorilor, / aldămașuri la tejghele unsuroase / strigăte, râsete, regrete / mai plânge câte-o floare / în preajma Anului Nou cel fericit / oglinzi de toate felurile /ce-ți arată chipul bărbos de doliu / câini vagabonzi cu ochii inteligenți de vulpe.../ Undeva în mulțime / părul tău castaniu a mintește de primăvară. / Dar să nu ne grăbim...” („Zi de târg”). Și un tablou-icoană în care chipul mamei e tot mai încețoșat: „În timp ce aștept cursa de pe
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
pierderi, deces, familie abuzivă, divorț al părinților când eram copii), când avem simptome somatice (cefalee, gastrita, crize cardiace, lipotimie, amețeli și altele), când avem tulburări fobice, obsesiv-compulsive, atacuri de panică, tulburări de somn, distimii, când avem de trecut printr-un doliu, când nu ne mai înțelegem cu cei din jur, când nu ne mai înțelegem cu și pe noi înșine (pentru că am pierdut contactul cu noi înșine), cînd pur și simplu, dorim să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NICI LACRIMA, NICI VERSUL... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-a Lumii veche față lacrimi curg șiroaie Cruzimea-ntinde gheara peste Univers. Cerul poartă doliu-n portale ruinate Omenirea-i mută, durerea o-ncovoaie. Epidemii, teroare, îngheață sânge-n vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme... Dar, Doamne, ce se-ntâmplă, la mine, Acasă
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
durerea o-ncovoaie. Epidemii, teroare, îngheață sânge-n vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme... Dar, Doamne, ce se-ntâmplă, la mine, Acasă? Tristețea mă doboară, gându-mi poartă doliu Imi văd glia mamă... în genunchi, oftează Lacrima o-neacă, grijile-o apasă! Unde-mi este Țara clădită din Lumină La jocul de noroc a fost pierdută-n van? Acesta-i viitorul firavelor vlăstare O lume otrăvită, coruptă și hapsână
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
creștinătății, copii-martiri își duc cruce spre Raiul Libertății. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." Dar în sângerosul Ajun, calea este tot mai grea. Că în locul lui Moș-Crăciun, îi întâmpină moartea. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." De colinda cea străbună, doliu e în Praznic Sfânt. Că în loc de stea în mână, își țin crucea pe mormânt. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." O colindă strămoșească de-a cânta nestingheriți în datină creștinească, orfanii-și jelesc părinți. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă
COLINDA LIBERTĂȚII -ÎN MEMORIA COPIILOR-MARTIRI DIN DECEMBRIE 1989- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369001_a_370330]
-
ai Națiunii, celor mai frumoși și mai drepți Fii ai Bisericii lui Hristos, celor mai harnici propietari ai Moșiei-Gliei de Aur, celor mai inimoși Dascăli ai poporului creștin ortodox, profanându-le memoria demnității celei mai alese, îmbrăcând astfel în năframă doliul sufletului acestui brav neam. ...Caut cuvinte și nu găsesc. Vreau să uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, apăsat de orgolii și împovărat de orgii, înconjurat de către o clică politicianisă trădătoare, înroșește cu sânge nevinovat caldarâmurile
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit, Dar el se-nălță lin, cu ochi scăldați în smirna. Referință Bibliografica: Vis rănit / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
și românii de la Târgu Secuiesc, să organizeze un marș de Ziua Națională la Sfântu Gheorghe pentru românii din oraș supuși la o politică de deznaționalizare de către UDMR, PCM și CNS. În timp ce Klaus Iohannis a transformat Ziua Națională în zi de doliu pentru Colectiv, iar primarii marilor orașe au interzis focurile de artificii, câțiva patrioți români nu s-au speriat și au organizat parade de Ziua Națională în zona zero a românismului: Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe. Pentru curajul lor de a
TERORIȘTII SECUI TREBUIE NEUTRALIZAȚI, ARTICOL DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369909_a_371238]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > VIRGINA VINI POPESCU - AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Anul 1889, anul de doliu al literaturii noastre, a dus la cele veșnice, printre chemații destinului, trei buni prieteni: Mihai Eminescu,Veronica Micle și Ion Creangă. Primul care a plecat a fost poetul, în 15 iunie 1889, total nepregătit pentru o astfel de călătorie, la
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
sertar asfaltul din vorbe și-mi cereai cu telefonul în mână să-mi deschid cartea în care păsările au aripile albastre cuvintele își luau zborul chiar de pe degetele cu care tastai grăbit lăsându-mi inima goală de cântec colivie cu doliu pe ziduri și iertări la intrare așteptând reîntoarcerea îngerilor plecați să lumineze alte chipuri înc-o trădare fostele actuale mama colega de bancă din generală prostituata cu aere de dansatoare exotică după aia minciuna era de filigran roșu-sângeriu ca unghiile prostituatei
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369303_a_370632]
-
așa de ușor au fost jertfite atâtea veți omenești? Așa, că printre altele la bortul TU-154 se aflau proiectile. Medicamente copiilor, asupra căror era planificat din nou să fie bombardați cu aceste proiectile. Morală duală! Da, au decedat oameni. E doliu. Condoleanțe. Fiecare viață este dată omului în dar de Dumnezeu, și noi nu avem dreptul s-o luăm. Au murit în cea mai sfântă zi- ziua nașterii lui Iisus Christos și Bucuria Preasfintei născătoare de Dumnezeu. Pentru ca poporul să uite
TRADUCERE DE IACOB C. ISTRATI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369355_a_370684]
-
29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZORI Se pierde lumina în asfințit, Umbre se despletesc prin copaci, Pe Șasa șerpuiește un fir de argint, În scorburi liniștea e hărțuită de vârcolaci. Pe ochi s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub iederă-n iatac Cu-argintul din Lună scânteind între sâni, Pe care îi mângâi
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului NU AM SĂ UIT Ai plecat în prima zi de toamnă, M-ai lăsat pe mine singur Ană, Te-am condus în prima zi de toamnă, Spre acel loc al veșniciei dragă Ană. Doliu în suflet voi purta, În toți anii care vor urma. Nu vei mai sta lângă smochin, Când cerul va fi ca atunci senin. Sunt singur printre guguștiuci, Care locuiesc la bloc prin nuci. Vreau pe Pământ un câmp deschis, Decât
NU AM SĂ UIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369430_a_370759]
-
exact invers. Nu îndrăznește să înainteze, stă la intrarea în templu, nu îndrăznește nici măcar să ridice ochii la Cer, adică la Dumnezeu, și deci se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pe mine păcătosul”, cuvinte care alcătuiesc practic Rugăciunea lui Iisus. Acest om a găsit o comoară: pocăința. Are o nesfârșită nevoie de Dumnezeu. Această rugăciune minunată, duhovnicească, este exprimată: iese din inima sa
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
pe Colaie. -‘’ Bă, v-am spus eu, că nu-i lucru curat, prietenia dintre Colaie al lu’ Lipici și Marin al lu’ Sandu lu Din?’’, zicea mai mult pentru sine, jupan Tanasie. ** Dupa ce au trecut cei trei ani de doliu, Colaie s-a mutat în casa lui Mărin, acum moștenită de văduva acestuia. Satul a întors povestea pe toate părțile, ca până la urmă să se plictisească și să-i lase, pe cei doi tineri amorezi, să-și vadă de treabă
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
și peștilor mării și toate erau supuse voinței lui. Chiar și râul de pe muntele Kidron, curgea plin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăria Golgotei. Catapetesmele dinlăuntrul templului, s-au dărâmat și soarele s-a întunecat ca îmbrăcat în doliu. O, Pilate, rău mare te așteaptă, dacă nu vei asculta sfatul femeii tale ! Blestemele Senatului Roman! Teme-te de puterea Cerului!” Pe la timpul acesta treptele de marmură, gemeau sub greutatea mulțimii, iar Nazarineanul, era adus iarăși la mine. Eu am
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
prostitua - e, asta e o cale lungă și uneori de negăsit. Uneori, chiar nu poți găsi o cale de a distra monstrul! Cum să devii o vampa când tu esti piele și os, cum să zâmbești când tu esti în doliu, cum să pari încântată când ți se zbârlește părul pe tine de scârba apropierii lui? Trebuie să ai ceva practică în domeniu, să ai obișnuită de a privi bărbații numai pentru banii lor, de a-i disprețui într-atât încât
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
-i simțeam gustul, mă legam cu funia de la fântână să încarc găleata în adânc, mă spălam cu ploaia și simțeam soarele arzător, mă rugam și mă rugam... A doua zi am auzit cum cățelușul Puf plângea. La casa stăpânei era doliu. Bătrâna cu ochii de cicoare murise de inimă sau cine știe... dar așa se spunea prin sat. Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
reculeg în rugăciune Și se închină cu decență, Pentru cea dusă-n altă lume. În semn de respect și omagiu, Covoare de candele și flori Fac sa lăcrimeze cortegiu, De ale istoriei erori. În zi de vară însorită, România-n doliu suspină, Că soarta-i e pecetluită, Anei cu rangul de regină. La catafalc regesc veghează Soldați și fețe-ncoronate, Ce spre rămas-bun priveghează, Pe ce-a dusă-n etenitate. Pe altar de candele e scris, Mesaj ce nu poate fi uitat
MONARHIA-FILE DE ISTORIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362565_a_363894]
-
oarecare apatie se vedea și la autoritățile militare românești în recrutarea soldaților spre a fi trimiși pe front. Cei mai mulți săteni au rămas pe la casele lor. Plecaseră pe front doar câțiva apropiați de vârstă celor încorporați. Încercuirea de la Cotul Donului, aduse doliul și în satul lor. Primul mort dus la cimitir cu mare fast a fost fiul învățătorului Rugină, legionarul. Îl adusese Vasile Cucu într-un camion cu prelată, cu sicriu cu tot. Era singurul ofițer al satului din acel război. Iar
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
nimic pentru ea?! Îi dăduse viață, o crescuse. Stăruise ca fiica ei să fie școlită, să vorbească franceza și germana. Toate bunurile de care avusese parte i le datora mamei, inclusiv călătoriile în Occident făcute în copilărie și adolescență! Un doliu scurt, vestimentar, o vagă austeritate verbală la fel de repede uitată și... gata! La atât se rezumase Nana... Să fi fost emanciparea extrem de timpurie de ambientul familial? Sau poate o discreție aparte?! Ori poate cine-știe ce conflict fusese, având în vedere firea
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015. Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol? Cine spânzură de cer Cu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate; Mare doliu în cetate - Au murit o mie poate De tot bate și mai bate. De tot bate și mai bate. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938 Citește mai mult Cine oare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938 Citește mai mult Cine oare a muritîn orașul’ncremenit,În orașul necăjit?Bate clopotul a golCine e de-acum sobol? Cine spânzură de cerCu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate;Mare doliu în cetate -Au murit o mie poateDe tot bate și mai bate.De tot bate și mai bate.( Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938... VII. VÂNTULE !, de Ion Pena , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
3 din 24 octombrie 1938 DUPĂ AMIAZĂ Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol? Cine spânzură de cer Cu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate; Mare doliu în cetate - Au murit o mie poate De tot bate și mai bate. De tot bate și mai bate. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) -------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938 MOARTEA MARIEI Ce să însemn
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]