3,438 matches
-
privirea asupra" ] Ravina neither saw nor heard the boat approach. 'Ravina nici nu a văzut, nici nu a auzit apropierea bărcii.' (apud Alm-Arvius 1993: 18) • see2 'understand','realize' 'grasp' 'comprehend' [a vedea 2 "a înțelege; a realiza; a prinde"] I don't see why playing the piano should be considered an intellectual pursuit. Nu văd de ce cântatul la pian ar trebui să fie considerat un obiectiv intelectual.' • see3'consider', 'judge', 'regard', 'view', 'think of' [a vedea 3 "a considera, a judeca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
in that tree?"; "He is blind-he cannot see"; * S: (v) understand, realize, see (perceive (an idea or situation) mentally) "a înțelege": "Now I see!"; "I just can't see your point"; "Does she realize how important this decision is? "; "I don't understand the idea"; * S: (v) witness, find, see (perceive or be contemporaneous with) "a lua parte, a fi martor": "We found Republicans winning the offices"; "You'll see a lot of cheating in this school"; "The 1960's saw
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
see what will happen"; "I can see a risk in this strategy"; * S: (v) see, consider, reckon, view, regard (deem to be) "a interpreta, a judeca": "She views this quite differently from me"; "I consider her to be shallow"; "I don't see the situation quite as negatively as you do"; * S: (v) learn, hear, get word, get wind, pick up, find out, get a line, discover, see (get to know or become aware of, usually accidentally) "a afla": "I learned
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Nedelciu, Cărtărescu, Mușina, I.B. Lefter, Eugen Suciu, Dora lui Nichita (Stănescu n. red.), Petre Stoica, D.R.-ul, Bălăiță, Prelipceanu, Dinu Flămând, Mircea Martin, Șora, Cezar Ivănescu, N. Ciobanu, Romoșan și alții care nu-mi mai trec prin minte acum. La don Cezar fusesem pentru a-i da o carte și m-a rugat să citesc celor de față cîteva texte. Am citit pentru el și Al. Horia. În rest, numai figuri! Nu știu de unde-i mai adună acolo!? Da, poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aștepta să fim așa slabi?!? Manuscrisul meu de față cu ăia i s-a părut slab, după ce la telefon și personal mi-a spus că e "nemaipomenit", că l-a încîntat?!? Cată de mai înțelege ceva! S-o fi țăcănit don Cezar! Aleluiah! Vei fi citit, poate, cronica ambiguă a acelei ședințe (în revista "Luceafărul" n. red.) la care a fost bine că nu m-am dus. Deci nu uita de rugămintea mea! Aștept vești! Ți-am mai scris zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rămîn curat. L-am cunoscut personal pe domnul Paler (Octavian n. red.)! M-a îmbrățișat și invitat la vorbă cu el! Dar a trebuit să plec. Altă dată, da! M-am văzut și cu Stratan, Șora (era cu S. Antohi!), don Cezar (superb cu "Doina" sa; mi-a scris și tot ce-au scos editorii!), Dan David (așa e el! nu-i rău!), Ion Zubașcu (!?) etc. Pe 15 ianuarie am fost la Domnul Eminescu și-am plîns și era acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
reușit să le dăruiesc prietenilor prima mea carte, am hălăduit prin zile oarecum posomorît, oarecum indiferent, cel mai des uimit de cîte ceva. Mircea Martin, D.R.-ul, Petre Stoica Dora lui Nichita (Stănescu n. red.) , Eugen Suciu, Nedelciu + Iaru, Bădiliță, don Cezar (minus figurile de la adunarea aceea a lui!), Dinu Flămînd, alții. Dorisem să mă văd cu domnul Paler și n-am reușit. Acasă mă aștepta o scrisoare de la dumnealui. Și Grigurcu mi-a scris încîntat. Preferam să scandalizez. Sînt multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
între 26 și 31 octombrie 1451, din tatăl Domenico Colombo, țesător și comerciant și mama Susana Fontana-rossa. O "versiune" spaniolă îl certifică născut la 18 iulie 1435, la Villa Espinosa, Guadalajara, dintr-o nobilă familie din Castilia, tatăl fiindu-i Don Diego Gomez de Manrique, conte de Trevino și mama Doña Aldonza de Mendoza, ducesă de Arajona. O nouă variantă, a originii din Gali-cia, s-a încercat a fi probată cu documente ce s-au dovedit a fi false, o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
toate circuitele turistice, în afară de frumusețile de poveste ale țării, Cristofor Columb, fiind azi, alături de Hemingway și Che Guevara, un "brand" "made în Cuba"! Havana, capitala Cubei, a apărut la 1515. Pentru colonizarea Insulei, la 1509, a venit aici fiul Amiralului, don Diego, împreună cu Diego Velazquez, primul guvernator al Cubei, cel care a botezat noua așezare cu numele de San Cristobal de la Habana, Sfântul Cristofor fiind și azi considerat "patronul Havanei". Numele a fost dat și în amintirea Amiralului? Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
zahăr cubanez în SUA! A doua soluție era deplasarea lui Luciano la Caracas, "cu acte în regulă", prin Republica Dominicană. În final avea să fie aleasă soluția plecării din Cuba a lui Luciano, impusă nu atât de autoritățile cubaneze, pentru care "don Luciano" avea la Havana o existență "normală", ci de familiile rivale mafiote. La 23 februarie 1947 Luciano avea sa fie "abordat" de un oficial al poliției cubaneze într-un restaurant din selectul cartier Vedado și la 29 martie Charlie Lucky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în sine, ca program premeditat și urmărit, și să nu le accept decât sub formă de accident și numai în măsura în care contribuie în mod direct sau indirect la realizarea sarcinii principale. Nu mă mai obosesc urmărind vreo continuitate. Am revăzut ieri-seară Don Carlos ca urmare a invitației amabile a regizorului (Sigfried). Mai mult ca oricând, umblu și mă mișc ca la curtea Spaniei. Apare conștiința rolului propriu în univers, a funcției pe care numai singur o poți împlini, a necesității pentru omenire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu, veți hotărî voi; iar dacă nu este adevărul, osândiți-l”. În cele din urmă, ei plecară fără a mai osândi nimic. 69. Multă lume venea să vorbească cu el în temniță și, printre aceștia, veni într-o zi și don Francisco de Mendoza - care a fost numit mai târziu cardinal de Burgos, însoțit de licențiatul Frías. El îl întrebă în mod familiar cum se simțea în temniță și dacă îl apăsa mult faptul că era închis. Pelerinul răspunse: „Vă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
5 august, înainte de plecarea mea, Sir Edward Grey m-a primit la domiciliul său. La dorința sa, i-am făcut această vizită. M-a primit vizibil emoționat. Mi-a spus că va fi întotdeauna gata să intervină ca mediator. "We don't want to crush Germany"* a mai declarat el. Din nefericire, această discuție confidențială a fost dată publicității. Prin acest gest, domnul Bethmann-Hollwegg a distrus și ultima posibilitate care ne mai rămânea, anume aceea de a ne servi de Anglia
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
fi fost recunoscătoare pentru "aportul adus" scuzați barbarismul des utilizat la noi "pe linie de partid și de stat" la creșterea factorului demografic. N-a fost să fie întrucât, psihologic vorbind, era dificil dacă nu imposibil s-o faci pe Don Juan cu Generalul Pinochet, armata chiliană și serviciile secrete studiindu-te "în exercițiul funcțiunii"! Având în vedere pericolul ce-l paște pe un diplomat surprins "în teritoriul inamic", capcană folosită adesea de serviciile secrete, mă gândesc la faptul că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spus toate acestea pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte de ele, căci Eu v-am spus». Nouăsprezece secole mai târziu geniul creștin al lui Alexandru Manzoni (+1873) va pune pe buzele cardinalului Federigo, în colocviul cu don Abbondio, îngrijorat să-și salveze viața, aceste cuvinte evanghelice: „Când v-ați înfățișat Bisericii pentru a vă asuma această slujire, v-a făcut ea asigurare pe viață?... Oare nu v-a spus expres contrariul? Nu v-a avertizat că vă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noastră vrea să dăinuiască printr-un instrument mult mai prețios: bagajul virtuților sacerdotale adevărate și solide” (Sf. Iosif Cafasso). 30. Iubirea lui Cristos ne obligă Și, în concluzie? „- Dar ce puteam să fac într-o asemenea situație?”, îl întreba încurcat don Abbondio pe cardinalul Federigo. „- Și tot pe mine mă întrebați?“ - îi răspundea sfântul prelat. „- Dar nu v-am spus?! Și trebuia să v-o spun? Iubește, fiule, iubește și roagă-te“. Iubește! Iată, încă o dată soluția problemei. Sfântul Ap. Paul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
binecuvântarea. Întâlnirea celor doi oameni ai lui Dumnezeu a fost mai emoționantă ca niciodată. La un moment dat, Don Guanella și-a îndreptat privirea slăbită către Don Orione spunându-i: „Sunt aici... sufăr... roagă-te!" „Să ne rugăm! - îi răspunse Don Orione. Să se împlinească ceea ce vor Isus și Maica Domnului“. În acele cuvinte se simțea - după cum avea să scrie unul dintre cei prezenți - o mare iubire, foarte vie. Don Orione a atins cu mâna obrazul muribundului; acesta și-a fixat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
timpului: pianiștii Reisenauer - elev al lui Liszt și maestrul fetiței-minune Aurelia Cionca -, Raoul Pugno, neui tatul acompaniator al lui Isaye, și Emil Sauer, iarăși elev al lui Liszt și care mi-a făcut Înțeles farmecul pianului ascultându-i interpretarea lui Don Juan de Mozart, transpus de Liszt; apoi, violoniștii Jan Kubelíc, Sarasate, Huberman, Isaye, precocele Florizel von Reuter și palidul, inspiratul copil răsfățat al regi nei Elisabeta, George Enescu; apoi cântăreții celebri și divele ilustre: Titta Ruffo, Giovanni Dumitrescu, Tetrazzini, Bellincioni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
S-a dăruit total, nebunește! Numai eu știu cât am tremurat pentru viața lui, se plânge Maria. E de mirare ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cap; nu judecă Domnul cu capul său pentru o țară? Magister! se adresează el și mai hâtru italianului. Rogu-te, o alifie de tămăduit fudulia nu găsești prin straița signoriei tale? Ne-ar prinde bine multora... Tăutu râde. Râde și Don Batista: Serenissime... Illustrissime, ridere... Ștefan îl bate prietenește pe spinare: Grazie maestro! Grande maestro medico chirurgicale... Io voglio creare una bolnița a Monastirea Neamțului, per ranito... Înțelego Don Batista! Ospedale per eroico! Capisco! Vindecare la plaga! Si! Si! Ospedale per
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dacă știam"... Viscolul îi spulberă cuvintele: "Dacă știam"... Închide fereastra și spune hotărât: Să mergem la Maria!... A?! Don Giovanni! se miră observându-l pe Don Batista în întuneric, cufundat într-un jilț, în fundul întunecat al paraclisului. S-a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră în paraclis, călcând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
latențe. Cine e destul de lucid, cine se cunoaște bine pe sine însuși, știe aceasta. Să reținem vorba lui G. Călinescu : „Stănică Rațiu c’est moi !” Am avut nevoie de această prea lungă introducere ca să spun pe scurt prin ce anume Don Juan moare ca toți ceilalți face o notă distinctă în teatrul lui Teodor Mazilu. De fapt, ceea ce vreau să spun acum se vede ușor de la sine, nu ar fi fost necesar să o subliniez eu, dar își capătă tot sensul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
notă distinctă în teatrul lui Teodor Mazilu. De fapt, ceea ce vreau să spun acum se vede ușor de la sine, nu ar fi fost necesar să o subliniez eu, dar își capătă tot sensul pe fundalul celor spuse mai sus. În Don Juan moare ca toți ceilalți nu e vorba de proști, nici de ticăloși. Nici gardianul, om cumsecade, nu e deloc un prost, ci doar un biet ins frustrat, plin de visuri compensatorii și de idealuri inaccesibile. Toate personajele doresc să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței tale. M-a vizitat zăpăcitul de Don Bazil; vizita lui mi-a făcut mult bine. E căzut din lună și, la propriu, de la o vie unde e găzduit de un an de o doamnă prietenă. M-a găsit tristă, purtând un doliu de două ori dureros: pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi aduc deslușit aminte de versuri, dar frânturi îmi sună prin minte: Învălit în mantă sumbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]