29,295 matches
-
prietenia, iubirea, moartea. Două fețe atît de diferite și atît de asemănătoare. Una că un tăciune incandescent, alta subțire și transparența că o statueta de gheață, dar o gheață surprinzător de pasionala și de fragilă. Două fețe bîntuite de acelasi dor, un fel de "dor de tine și de altă lume, dor." Rar întîlnești, în cinema, două personaje care să se pună în valoare, reciproc, cu atîta forță. E și motivul pentru care, la Cannes ^98, cele două interprete - Elodie Bouchez
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
fețe atît de diferite și atît de asemănătoare. Una că un tăciune incandescent, alta subțire și transparența că o statueta de gheață, dar o gheață surprinzător de pasionala și de fragilă. Două fețe bîntuite de acelasi dor, un fel de "dor de tine și de altă lume, dor." Rar întîlnești, în cinema, două personaje care să se pună în valoare, reciproc, cu atîta forță. E și motivul pentru care, la Cannes ^98, cele două interprete - Elodie Bouchez și Natacha Régnier - au
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
asemănătoare. Una că un tăciune incandescent, alta subțire și transparența că o statueta de gheață, dar o gheață surprinzător de pasionala și de fragilă. Două fețe bîntuite de acelasi dor, un fel de "dor de tine și de altă lume, dor." Rar întîlnești, în cinema, două personaje care să se pună în valoare, reciproc, cu atîta forță. E și motivul pentru care, la Cannes ^98, cele două interprete - Elodie Bouchez și Natacha Régnier - au fost premiate împreună, deși, evident, locomotivă premiului
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului ei. Deși îl disprețuiește pe Alchonon, pentru iubitul ei Hurmita, acceptă. Cînd află că cele două ipostaze sînt același chip necrezînd așa ceva și uscată de dorul Zburătorului, al demonului ei se îmbolnăvește și moare. Legi, reguli, pasiune, sexualitate, vis, zbor, iubire, viața, moarte. În două roluri dificile, dezvoltate amîndouă pe două registre diferite, Adi Carauleanu (Alchonon) și Doina Deleanu (Teibele). Unui cabalist sărăcuț, ușor timp, nu
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
română: "Cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr// oglindă se-nrosea că fata mare/ scaune mieunau, pisicile deveneau țepene/ mi-era dor de tine că de o eroare/ adormeam îmbrăcată în roșu - sămânță de pepene// cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr" (Lied
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
casă, ci mai curînd că depărtare în timp. De îndată ce s-a produs această modificare de accent, dinspre spațiu spre timp, nostalgia a devenit o maladie a sufletului, un mal interiorizat, dulce suferință pentru care suferindul însuși nu își dorea vindecarea. Dorul nu mai e dor de casă, ci de un loc metaforic, o vîrstă de aur, de regulă copilăria, iar nostalgia e privilegiul absolut al romanticilor. Simbolic, ea e se află în largul ei în muzică, în armonii și acorduri, sau
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
că depărtare în timp. De îndată ce s-a produs această modificare de accent, dinspre spațiu spre timp, nostalgia a devenit o maladie a sufletului, un mal interiorizat, dulce suferință pentru care suferindul însuși nu își dorea vindecarea. Dorul nu mai e dor de casă, ci de un loc metaforic, o vîrstă de aur, de regulă copilăria, iar nostalgia e privilegiul absolut al romanticilor. Simbolic, ea e se află în largul ei în muzică, în armonii și acorduri, sau in poezie, zone prin
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
e, temporal vorbind, posibilă. Nostalgia, așadar, este amintirea, sau doar presimțirea uneori, a unui altundeva, a unui contrast între prezent și trecut, între prezent și viitor. Nu degeaba cred sociologii și psihologii că putem fi nostalgici fără a ne fi dor de ceva anume, ori că ni se întîmplă să ne proiectăm nostalgiile, percepînd prezentul într-un fel anume, pe care să îl putem rememora nostalgic în viitor. Nostalgicul este, după Jankélévitch, posesorul unei conștiințe îngrijorate, acea neliniște care îl face
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
umbre, de anticipări și amintiri. Cînd este la Paris, lumea lui e de fapt cea londoneză, dar odată întors la Londra va redeveni un parizian. Aici stă originalitatea lui Jankélévitch, în felul în care definește nostalgia în absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau altundeva decît ai fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului trecut de fantasmele unor bolnavi proveniți
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării concurează strivitor producțiile de circumstanță, cu o lirica siropos-greoaie. Vehiculul acestei schimbări este textul. Cuvintele spun în sfârșit ceva - indică, punctează, acuză, dor. Se "discuta", în melodie - și aceasta pentru că există, în primul rând, un discurs. Se discută despre drame sentimentale reale, despre oamenii de pe stradă, despre "smenarii" din cartier, despre fauna orașului în general, despre polițiști, despre senatori și deputați care nu
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
o biserică medievală, devenită după restaurare monument istoric. Puțin timp după venirea mea la Romă, l-am cunoscut pe Vintilă Horia, prietenie ce a durat pînă la moartea sa. În nenumăratele lui scrisori, i-am urmărit dramă exilului trăit cu dorul țării timp de o jumătate de secol. De la el am înțeles că dreapta cultură nu are nimic comun cu dreapta politică. Există un materialism de dreapta, la fel de antispiritual și de nociv că cel de stînga. Vintilă Horia publică la Madrid
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară pe deal)"; în al treilea rînd "natura-personaj mitic (Revedere)"; și în sfîrșit, "natura-realitate metafizica (Mai am un singur dor)" (cu precizarea expresă că metafizic=mioritic!!). Să mai adăugăm că enclavele interpretative ale autorilor sînt risipite sub o rubricatie parazita stufoasa - Valorificati-vă cunoștiințele; Verificati-vă cunoștiințele; Completati-vă cunoștiințele; Folositi-vă cunoștiințele; Dovediti-vă perspicacitatea, sau Exprimati-vă părerea
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
ochiul drept,/ Chiriac, și-n noaptea asta,// Pentru^mneata, care ți-am zis/ Că doar de gură Zitii/ M-am dus la Iunion, ca-n vis/ Privind la eschibiții" (O noapte furtunoasa, actul I, scena IX) Câtemai gânduri și ce dor/ M-a ars pe mine, Veto,/ Tu nu mă-ntrebi, si,-acum, că mor/ De ce-mi spui mie veto?// Da^ sunt nebun, firește că-s/ Din vina dumitale:/ Treci peste mine fără pas,/ Eu nu-ți mai stau în
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
titlul În limba ta de Grigore Vieru: În aceeași limbă / Toată lumea plânge, / În aceeași limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poți s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. În limba ta / Ți-e dor de mama, / și vinul e mai vin, / și prânzul e mai prânz. / și doar în limba ta / Poți râde singur, / și doar în limba ta / Te poți opri din plâns, // Iar când nu poți / Nici plânge și nici râde, / Când
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
personajelor lui Cehov. Temerile mele s-au dovedit total neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere a "Livezii cu vișini" ca metaforă a exilului și a dorului de casă, a plecării fără de ăntoarcere. Cu atâtea ecranizări și montări teatrale după Cehov, purtând semnătură unora dintre cei mai mari artiști ai secolului, care toate au an vedere o aducere a scriitorului an universul nostru contemporan, cred ca e
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
marchează un sfârșit a ceva, dar acest ceva capătă consistentă tocmai an virtutea sfârșitului sau. Devenim conștienți de o limbă, o cultură, un specific național, mai cu seamă dincolo de granițele sale, astfel se explică de ce patriotismul este, adeseori, remușcarea și dorul exilaților. Chiar și pentru naționaliștii care trăiesc an interiorul granițelor, valorile propovăduite șanț marcate de granițe, accentuate și consacrate de ele. Separăndu-ne, hotarul ne și alipește, de aici dilemă călătorului Iso Camartin, care, trecând de două ori pe săptămână granița
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al dracului!). Incapabilă a face abstracție de lume
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
intens ozon, le lipseau brazii -, care nu cresc pe acolo decât plantați și bine ăngrijiti. De aceea, făcând - ăntr-un scurt răgaz de "dat voie" - o căsuță "de odihnă", ăncropită dintr-o moștenire și din lefurile de belferi universitari, tânjeam de dorul brazilor din jurul "moștenirii" de la munte. Am adus, de la o pepiniera, șapte (ca an balade!) brazi canadieni, care, plantați de-a lungul gardului și udați, multă vreme, cu stropitoarea, au devenit o oază miraculoasă. Cel mai voinic, ca un staroste (fusese
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
de toate zilele... Întîi, apropiindu-mă de ușă birtului, - era pe la orele prînzului - auzisem de-afară niște zbierete puternice în interiorul localului. Normal. Nu-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar zbieretele colosale ce se auzeau de dincolo de ușă birtului... Mi-am făcut curaj, am apăsat pe
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
mod necesar cu elipsa. D.J.: În jurnalul Dumneavoastră de la plecarea din țară pînă în 1958, nu pare să existe nici o referire la mama Dumneavoastră și la corespondență cu ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
cultural, orașul în care îl are profesor de limbă română pe ardeleanul Ioan Georgescu, care făcuse studii de teologie la Budapesta și Viena și de litere și filozofie la Budapesta, Constantă cu peisajul ei care i-a dezvoltat tânărului P.M. dorul de a evadă a și la Brașov, anii studiilor universitare la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde audiază cursurile lui Ț. Vianu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, N. Bagdasar, G. Oprescu, M. Dragomirescu. De pe acum se manifestă
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
a dacă, în general, partea sentimentală a masmediei de azi bate simțirea bardului din Roșiorii de Vede (azi linie de cale ferată importantă). * * * Trebuie să mărturisesc că acest mic volum ferfenițit din Bibliotecă pentru toți pe care scrie Alexandru Depărăteanu, Doruri și amoruri, poezii partea I, mă înduioșează... Nu ne despart de ele decît un veac și ceva. În vestul Europei, concomitent și depăsindu-i larg existența, a 1802-1895 a trăia Victor Hugo, pe care Depărăteanu îl va fi văzut în vreuna
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
clipă devine un ocean care îl înghite pe călugăr cu totul. Iar în vreme ce zadarnic se împotrivește, acesta e cuprins de disperare, neagră melancolie, ura față de aproape, nostalgie după cele lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce zilele devine insuportabila, apăsătoare temnița, instrumentul însuși al plictiselii și întristării. Monahul e ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
civilizație americană. Acuzativul pronumelui "care" Volumul Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru publicații din România (România liberă, Luceafărul, Ziua), ca și pentru unele, tot de limbă română, din străinătate (Lumea liberă românească din New York, Dorul din Danemarca). Cu surescitarea unui gazetar care se află în centrul lumii și asista la evenimente importante, autorul face de fapt o publicistica măruntă, referitoare la manifestări găzduite de Centrul Cultural Român din New York, la apariția unor cărți etc. Adeseori
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
de literatură și artă, de flori și de a găsi o vorbă bună pentru oricine. De animale, de politică și de adevărata istorie a când ați plecat spre ceruri, lumea parcă este Neamului Românesc. mai tristă, mai posomorâtă. Vă ducem dorul, Soție perfectă, mamă desăvârșită și faceți ceva și coborâți-vă sufletul preoteasă ideală, Dna. Zoe Vasiliu a fost o persoană de mare credință, bunătate și dumneavoastră bun printre noi. Plecată amabilitate, inteligentă și generoasă, care și-a departe, tot aproape
In memoriam ZoeVasiliu (1937-2010) I. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_84]