2,442 matches
-
Falstaff printr-o intervenție lipsită de respect care contrastează puternic cu tonul liric cu care Șir John o compară pe Alice cu un diamant. Chiar și în efortul frenetic a lui Ford de a regla prin Falstaff afacerea cu Alice, dramaturgia și muzica fuzionează: un motiv de numai patru semioptimi care revine (16 note) reprezintă izbucnirea nejustificată a bărbatului furios. Deasemeni Verdi a introdus în mod frecvent armonii și sonorități noi. De exemplu, în cel de al treilea act, atunci când Msr
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1978 • Perioada de instrucție Ed.Junimea Iași 1981 • Împăcarea cu Faust Ed.Junimea Iași 1986 • Școala de îngeri Ed.Junimea Iași 1991 • Teroarea clepsidrei Ed.Cronica 1996 • Donatorul de umbră Ed.Junimea 2000 • Sertarul cu emoții Ed.Junimea 2006 2)Dramaturgie 1. Hora întreruptă Casa de creeație Iași 1975 2. Volumul "Mașina de vânt" Ed.Cronica Iași 1996 ; cu piesele : Calul Verde, Regulamentul de bloc, Mașina de vânt și Cavou Bar Piese de teatru montate: • Hora întreruptă imprimată la Radio Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regia Cristian Nacu • Calul verde imprimat la Radio Iași ; spectacol lectură cu actorii Teatrului Odeon din București, regia G.Bănică ; montată pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" Iași 1981 regia : Dan Nasta • Regulamentul de bloc spectacol lectură în cadrul Cenaclului de dramaturgie al Uniunii scriitorilor în lectura autorului : montat pe scena Teatrului Național Iași, regia Dan Nasta, 1991 • Mașina de vânt Teatrul Național Iași 1999 regia Constantin Popa • "Gheorghe Popescu" 2007 în curs de montare pe scena Teatrului Național Iași, regia Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei. Dramaturgia lumii ne înfățișează, îndeobște, pe eroii Oreste, Hamlet, Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi numim eroi tragici și-i nemurim. Există o dramaturgie născută în secolul XX, care pune în joc degradarea unui tip al umanității prin alienare ruptură condiționată de un complex proces socio-istoric, bio-ecologic și moral-spiritual, amputînd ființa umană de propria existență, precum o plantă smulsă din solul ei hrănitor, purtată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu e nouă, e o temă care circulă în literatura mondială, în dramaturgia secolului nostru, a circulat și în literatura noastră interbelică, și meritul scriitorului Constantin Popa este că a introdus-o în peisajul nostru actual. Fiind o piesă despre evaziune, nu este totuși o piesă evazionistă... Dimpotrivă, e o piesă acut implicată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nu mă surprinde. Mor precum au trăit. Remarcabilă este ultima replică: "cum de n-au văzut apa?". "Bancul" se sparge și se trece într-o semnificație, după părerea mea extraordinară, și cu această replică aproape că bate la porțile marii dramaturgii. Cum de nu au văzut că nu este apă, cum nu au văzut că se poate trăi altfel? Vă mulțumesc că mi-ați oferit prilej să interpretez acest text. CĂLIN FLORIAN: Astăzi, în acest cenaclu, nu s-a citit o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se constituie, de altfel, într-un atu cert al acestei dramaturgii în a cărei structură de rezistență intră, de bună seamă, și dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa un autor viu și interesant. Paul Everac Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor DAN NASTA, actor-regizor: O comedie tragică vizînd condiția umană; o piesă a agresiunii dezumanizantă a socialului asupra individului; o piesă biconcentrică social-moral și politică... dar politicul trebuie estompat... ION ZAMFIRESCU, scriitor: Piesa este un semnal de alarmă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
SPALAS, redactor radio-tv.: O piesă foarte bine scrisă, cu mînă sigură; scenele nu au rezolvări; scena cu pokerul e în sine nu se leagă cu restul; e necesară o reducere a piesei... AL. ȘTEFĂNESCU, critic literar: Tematica e frecventă în dramaturgia actuală; se încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai . păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ioan Lazăr : Teatrul Național din Iași la București 31 Ovidiu Constantinescu: *** 31 Constantin Popa: Părerea autorului 32 REGULAMENTUL DE BLOC 35 REFERINȚE CRITICE Florin Faifer: Măștile absurdului 37 Paul Everac: Constantin Popa Regulamentul de bloc 43 TRANSCRIEREA OPINIILOR CENACLULUI DE DRAMATURGIE A UNIUNII SCRIITORILOR 45 Val Condurache: Regulamentul de bloc 47 Constantin Paiu: CRONICĂ DRAMATICĂ: O binemeritată revanșă 50 Cristina Popescu: Regulamentul de bloc Error! Bookmark not defined. Ștefan Oprea: Metafora agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 54 Constantin Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
postum, trebuie menționate Plugul blăstemat, care, cu surprinzătoare vehemență, osândește inechitatea socială, și Unor critici, profesiune de credință, de o impresionantă modestie și demnitate, a poetului în amurgul carierei. Când A. ajungea, în 1840, la conducerea Teatrului Național din Iași, dramaturgia autohtonă se afla, în pofida unor meritorii încercări, într-un stadiu de început. Constatând penuria de piese originale, el își pune în gând să creeze anume un repertoriu românesc. Demersul său e, mai întâi, de ordin cultural. Dramaturgul practică, mărturisit și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
traducerile directoarei, care era și o activă publicistă politică. Nuvelele și romanele ei sunt, în schimb, fără valoare literară. Ca traducătoare, dovedea un gust literar sigur (Malherbe, Hugo și Pușkin). În rubrica „Revista dramatică”, redactată tot de ea, se discută dramaturgia lui V. Alecsandri și se recomandă, din repertoriul universal, pentru a fi jucate la Teatrul Național, piese cu un conținut moral-educativ. La A.f. au mai colaborat I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, N. Nicoleanu, Gr. H. Grandea, Justin Popfiu, N. D.
AMICUL FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285322_a_286651]
-
canonul ideologic al timpului. Dedicându-se genului dramatic, A. scrie într-un interval scurt mai multe piese într-un act (Verbul galben, Duet, Interludiu, Vârsta zero, Destinul, vioara a doua), pe care le reunește în volumul Interludiu (1973; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași). Piesele atestă calități incontestabile (talentul de a surprinde tipuri umane pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
soarelui, 1960; Mâna de oțel, București, 1961; Oaspetele fără nume, 1963; Instanța de duminică, 1965; În apropierea momentului, 1966; Interludiu, București, 1973; Ochii și lumea, Iași, 1974; Neștiuta strălucire, Iași, f.a. Repere bibliografice: Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 354; Adriana Popescu, Dramaturgi români contemporani, TTR, 1983, 3; Constantin Ciopraga, Moment, CRC, 1984, 23; Horia Zilieru, Andi Andrieș sau Poeticul comediei realiste, CL, 1984, 6; Florin Faifer, Alb, galben, violet, „Viața”, 1993, 1; Dicț. scriit. rom
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
finețea disocierilor, susținute de un acid și decomplexat spirit polemic. Limpezimea criteriilor axiologice recomandă o singură scară de valori estetice, validată integral de timp. De la Amintirile lui Mircea Eliade până la proza lui Vintilă Horia, de la romanul lui Theodor Cazaban până la dramaturgia parabolică a lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către Constantin Noica, amendând puncte de vedere discutabile în manifestările publicistice din anii ’70 ale filosofului, până la poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]