2,407 matches
-
Iași, Craiova, Cernăuți, Timișoara, precum și din străinătate: Franța, Germania, Austria. Partea literară are o pondere mare în economia publicației. Sunt prezenți Corneliu Moldovanu (schița Întâia feministă: Lysistrata), Robert Marent - autorul rubricii „Portrete”, în care îi prezintă, din perspectiva tangențelor cu dramaturgia și arta teatrală, pe Gala Galaction, Ronetti-Roman, Nicolae Evreinoff, Henri Bernstein, Ion Marin Sadoveanu -, Cezar T. Stoika (poemul în proză Poezia murise). Mai publică Ecaterina Cerchez, Miron Grindea, Eugen Ionescu-Darzeu. Printre autorii de poezii se numără Cincinat Pavelescu (cu versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290115_a_291444]
-
voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește prilejul, unghiuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Galeria cu viță sălbatică”), Pavel Țugui, Cornelia Diaconu, Dorin Teodorescu, Toma Grigorie, Titus Bălașa, Sonia Cuciureanu, Maria Magdalena Simion. Volumul din 1980 conține o secțiune dedicată centenarului nașterii lui Mihail Sadoveanu (corespondență, studii de Pavel Țugui și Ion Pătrașcu ș.a.). Dramaturgia, care ocupă un loc mult mai modest în preocupările cercetătorilor, nu scapă totuși atenției Sinei Dănciulescu-Leonte, Corneliei Cârstea și Rodicăi Iordache. Fără a fi o publicație destinată studierii literaturii universale, revista conține numeroase cercetări dedicate poeziei scrise în alte limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
secțiune dedicată personalității lui Honoré de Balzac, intitulată Evocarea lui Balzac, cuprinzând studii și note de Elena Răducanu, Sonia Cuciureanu, Lelia Trocan, Ion Pătrașcu. Alte domenii atacate în aria epicului merg de la proza latină clasică până la literaturile anglo-saxone. În domeniul dramaturgiei străine, interesul colaboratorilor publicației se dovedește la fel de variat, ca modalități de abordare tematică, și la fel de modern, sub aspect metodologic, ca și celelalte, deși aria de interes se limitează aproape exclusiv la domeniul dramaturgiei și spectacolului teatral francez. I. Schinteie analizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
latină clasică până la literaturile anglo-saxone. În domeniul dramaturgiei străine, interesul colaboratorilor publicației se dovedește la fel de variat, ca modalități de abordare tematică, și la fel de modern, sub aspect metodologic, ca și celelalte, deși aria de interes se limitează aproape exclusiv la domeniul dramaturgiei și spectacolului teatral francez. I. Schinteie analizează, din această perspectivă, modernitatea teatrului scris de Alfred de Musset, dar și repertoriul Teatrului Național din Craiova în secolul al XX-lea, în vreme ce Elena Răducanu, specializată în opera dramatică a lui Henry de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
rare, de câteva ori inspirația vizând istoria românilor, în Șlubne kobierce [Covoare de nuntă] (1974) și Michal Waleczny [Mihai Viteazul] (1975), de exemplu. Merite excepționale și-a câștigat B. în cunoașterea literaturii române în Polonia prin traducerile de proză și dramaturgie clasică (Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Jean Bart, Ion Marin Sadoveanu) și contemporană (Geo Bogza, Eugen Barbu, G. Călinescu, Al. I. Ștefănescu, Alecu Ivan Ghilia, Marin Sorescu, Al. Ivasiuc, Iosif Naghiu, Zaharia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
în specialitatea limba și literatura engleză (1972). Preparator, din 1964, la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Filologie din Iași, ajunge în 1995 profesor titular. În 1979, obține titlul de doctor în filologie, cu teza Simbolul în dramaturgia lui Cehov. Din anul 2001, este profesor-asociat al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă un curs de istorie a teatrului universal. Colaborează cu numeroase studii, eseuri, articole de istorie și critică literară, de teorie și istorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
artistic”, „Teatrul azi”, „Viața românească”, „Dacia literară”, „Timpul”, „Kitej-grad”, „Romanoslavica”, „Studii de slavistică”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” ș.a. A publicat volumele Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (în colaborare cu Livia Cotorcea, 1976), Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate (1983), Simple propoziții. Încercări de poetică (1994), Istoria literaturii ruse din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Epoca 1870-1890 (1995), O viață în sute de roluri: Margareta Baciu (2002). De semnalat și contribuția pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
teatru, văzut ca o împletire între textul dramaturgic, arta actorului și autoritatea regizorală, se manifestă și în cronicile dramatice, echilibrate și pertinente. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea, Iași, 1976 (în colaborare cu Livia Cotorcea); Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Iași, 1983; Simple propoziții. Încercări de poetică, Iași, 1994; Istoria literaturii ruse din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Epoca 1870-1890, Iași, 1995; O viață în sute de roluri: Margareta Baciu, București, 2002. Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
Iași, 1999. Traduceri: Mihail Roșcin, Anul Nou pe stil vechi, București, 1980; Aleksandr Soljenițân, Natalia Resetovskaia, Iași, 1995; G. V. Ivanova, Pensionarii puterii, Iași, 1998. Repere bibliografice: Al. Călinescu, (Re)întâlniri cu teatrul, CL, 1983, 34; Livia Cotorcea, Sorina Bălănescu, „Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate”, „Buletinul Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, 1983, 52; Titel, Cehov, 80-86; Liviu Leonte, Studii, eseuri, ediții,CRC, 1984, 1; Al. Dobrescu, Bursa cărților, „Timpul”, 1994, 8; Constantin Coroiu, Salonul nr. 6 e pretutindeni, ALA, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
implicat și autoritatea Ministerului Instrucțiunii Publice, împotriva a ceea ce credea a fi o direcție pernicioasă a literaturii și, mai ales, a teatrului autohton. Între „țintele” criticii sale, nu întotdeauna neîndreptățite, din broșura Literatura împotriva educației? (1929), s-au numărat și dramaturgia lui Ion Minulescu sau aceea a lui Mihail Sorbul. Drept urmare, cererea lui de a fi primit membru în Societatea Scriitorilor Români a fost respinsă. Proza lui K., inclusă în volumul Printre apostoli (1929) sau în Porunca a zecea (1930), este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
de critici. Încercările de „sociologizare” s-au asociat cu asumarea unor riscuri pe care diferiți critici nu au ezitat să le evidențieze. Una dintre principalele critici se adresează fundamentului sociologic al principiului normalizării, adică „interacționismului simbolic”, cu diferitele sale derivate (dramaturgia socială”, „teoria etichetării”Ă, căruia îi lipsesc cercetări empirice semnificative prin care să-i fie confirmate ipotezele principale. Mai mult, teoria normalizării nu poate oferi o analiză coerentă a perspectivei istorice privind transformarea reacțiilor sociale față de devianță, cu încadrarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
tragice, ținând de alterarea esenței umane, care nu sunt sondate direct, dar a căror pulsație nu poate fi ignorată. Unele îngroșări în registrele ilogicului și grotescului apar ostentative și diminuează valoarea întregului. Considerată prin raportare la momentul apariției sale în dramaturgia românească, piesa lui C. poate fi socotită ca o scriere preionesciană. Alte câteva tentative literar-teatrale ale autorului sunt nesemnificative. Nae Niculae, comedie didactică, reprezentată de Compania Bulandra-Storin-Maximilian-Manolescu în 1928, nu dispune de o structură compozițională performantă, și sub raportul spectacolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
formulare corectă, dar nefirească, deoarece este redundantă, ar fi Ion se urcă în tramvai. Ion pare foarte grăbit în loc de Ion se urcă în tramvai. Pare foarte grăbit 8. În plus, scrisul, îndeosebi cel beletristic, redă adesea vorbirea (de exemplu în dramaturgie, în dialogurile incluse în proză sau chiar în versuri), ceea ce înseamnă că poate întrebuința scurtările și omisiunile specifice comunicării orale. Mai mult decât atât, pentru a obține efecte stilistice, adică "din dorința de a obține un plus de expresivitate"9
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
asigurată și depinde, așadar, de circumstanțele extralingvistice în care are loc comunicarea (în împrejurări concrete relevante, care nu pun la îndoială conținutul semantic al enunțului incomplet), de contextul lingvistic (de pildă în limbajul conversației, al dialogului, inclusiv în cel al dramaturgiei, sau, în general, în cazurile în care elementele absente se subînțeleg deoarece au fost deja enunțate ori sunt prea cunoscute de către interlocutor pentru a-i fi reamintite), precum și de relația existentă în prealabil sau creată ad hoc între subiectul emițător
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
trasând caracteristicile generale ale epocii, enumerând principalele grupări și publicații literare cu specificul lor („Sburătorul”, „Gândirea”, revistele de avangardă, „Viața românească”, „Criterion”, „Axa”, revistele de stânga - „Cultura proletară”, „Bluze albastre” etc.) și analizând operele literare grupate pe genuri - proza, poezia, dramaturgia, eseistica și critica literară -, fiecare scriitor fiind plasat în cadrul genului pe care l-a ilustrat cu mai multă strălucire, unde este analizat însă în toate compartimentele activității sale, de asemenea după modelul indiscutabil în epocă, biografia fiind urmată de prezentarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana” din romanul Intrusul. Publică sporadic versuri, eseuri și articole în „Adevărul literar și artistic”, „Facla”, „Viața”, „Vremea”, pentru ca la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut Călătorie-n întuneric, publicată de Ț. în 1943, distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național din București, se joacă sub pseudonimul Nicolae Bucur și are parte de o receptare controversată: dacă N. Carandino o respinge vehement, considerând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
largul lui printre scriitorii de expresie franceză: critici (Hippolyte Taine, Émile Faguet, dar și Anatole France), poeți (Albert de Vigny, Gérard de Nerval, Paul Claudel, Maurice Maeterlinck, Emile Verhaeren), prozatori (Romain Rolland, Marcel Proust, André Gide ș.a.), moraliști (Joseph Joubert). Dramaturgia lui H. Ibsen îi incită, și ea, nervul hermeneutic. Cu ținuta-i integră, care îi face scrisul cu atât mai creditabil, B. s-a impus de la un an la altul ca un critic adevărat - nici mai mult, dar nici mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
din 1937 să fie director al unei Societăți cooperative de întreprinderi teatrale și artistice, care rezistă două stagiuni. Când, în 1947, Teatrul Național preia sala Comedia, A. devine prim-regizor al acestei instituții. Avea să realizeze încă multe spectacole, din dramaturgia românească în special, făcându-și un punct de onoare din reprezentarea comediilor lui I. L. Caragiale. În 1966, pe parcursul a două luni, predă la Viena un curs de artă scenică, la Seminarul „Max Reinhardt”. A mai fost, în ultima parte a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
care, acceptând riscul de a părea demodat, refuza să caute ori să inventeze „valențe moderne”. Cu o gospodărească pricepere, a adus în lumina rampei zeci și zeci de ieftine compuneri, dar și piese de Shakespeare, Molière, Goldoni, Gogol sau, din dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă autorul preferat al lui A. a fost, de departe, Caragiale, ale cărui comedii le-a transpus scenic - în elaborări rămase clasice -, cu pietate și cu scrupulul nuanței infinitezimale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
viziunea simplificatoare. Mai interesante sunt analizele privind biografia personajelor, fiecare cu „supratema” ce îl definește în raport cu ideea centrală a operei. Cu toată insuficiența scriitoricească pe care singur și-o recunoaște, A. iubea prea mult teatrul, pentru a nu cocheta cu dramaturgia. Textele pe care le-a semnat sunt, de fapt, montaje dramatice sau dramatizări (O seară la „Union”, Altă seară la „Union”, Momente, după schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
fapt, montaje dramatice sau dramatizări (O seară la „Union”, Altă seară la „Union”, Momente, după schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela comercial - al adaptatorilor. Părăsind „matca originală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
parodică duce mai evident lucrurile spre universul închis al comunismului („viitor de aur țara noastră are și prevăz prin SECU a lui Înălțare”), ceea ce face astăzi din autorul ei un adevărat spirit premonitor. Tenta satirică, prezentă și în antiutopiile din dramaturgia lui A., acel râsul/plânsul de care amintea I. D. Sârbu, semnifică, în realitate, înclinarea povestitorului de a afla în hazul de necaz echilibrul nu numai narativ, dar și ideatic. Parodicul se impune în Scrisorile lui Condurică, „basm dramatic în IX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
în Românii, 13-15; Lovinescu, Unde scurte, IV, 85-89; Negoițescu, Scriitori contemporani, 24-26; Dicț. scriit. rom., I, 103-104; Cornel Regman, L. M. Arcade, „Poveste cu țigani”, JL, 1996, 9-24; Cornel Regman, L. M. Arcade, „Revoluție culturală”, JL, 1996, 39-46; Sanda Diaconescu, Dramaturgia - „ultima cauză”, JL, 1996, 39-46; Regman, Dinspre Cercul Literar, 229-238; Cornelia Ștefănescu, Despre „vremea șoferilor ruși...”, JL, 1998, 1-2; Cosma, Romanul, II, 380-385; Ghițulescu, Istoria, 406-407; Ungureanu, La vest, II, 29-43; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 147-155
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
Ispirescu și din scrierile lui I. L. Caragiale. Opera lui I. L. Caragiale îl preocupă constant: a transpus în maghiară și a editat un volum de scrieri alese (1960), un altul de teatru (1961) și a participat cu tălmăciri din proza și dramaturgia lui Caragiale la realizarea altor două volume (1960). Pe lângă aceste traduceri și cele incluse în antologii ale literaturii române, K. este prezent în presa literară maghiară din România, îndeosebi în paginile revistelor „Utunk” și „Igaz Szó”, cu articole și recenzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287708_a_289037]