1,717 matches
-
se duse la fereastră, nedînd atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără îndoială, aceasta este cea mai neînsemnată condiție. Bine, lasă cărțile. O să-ți prezint cîte ceva din aria de preocupări a institutului, apoi o să-l vizităm pe Ozenfant, șeful tău de departament. Ieșiră printr-o arcadă, spre o ușă circulară. Draperia din plastic împletit se dădu la o parte să le facă loc, apoi se trase în spatele lor. Coridoarele institutului erau total deosebite de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un loc în care jumătate din nume erau imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și aici tunelul se bifurca și se micșora. Se bifurcă și micșoră de trei ori pînă intrară într-un unic tunel jos, numit OZENFANT. Draperia roșie și lucioasă din capăt se trase dezvelind o suprafață de pînză groasă și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
remarcă fusese o glumă, că nu-și despinse privirea de pe chipul binevoitor și calm al lui Munro, și-l lăsă să-i strîngă mîna cu gravitate, fără să scoată o vorbă. — Excelent sfat, șopti Ozenfant. Dădu la o parte o draperie care ascundea o ușă și Munro ieși pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în tunel, în care putea în sfîrșit să-și îndrepte spatele. Se aplecă înapoi spre cameră și zise vesel: — O să te surprind. O să mă-ntorc mai iute decît crezi. Panoul se închise cînd îi întoarse spatele. La capătul coridorului, o draperie roșie îi permise să intre într-o zonă de trecere dintre o fereastră imensă și un șir de arcade. Cu un sentiment de familiaritate, recunoscu cele cinci paturi din salonul lui. I se părea ciudat că dragonul de argint fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sentiment de familiaritate, recunoscu cele cinci paturi din salonul lui. I se părea ciudat că dragonul de argint fusese atît de aproape de el încă de cînd ajunsese aici. Se duse la dulap, scoase cărțile și se grăbi să ajungă la draperie. Din cealaltă parte, glisase la atingerea degetului; știa că e o membrană de grosimea unei coli de hîrtie, fără nici o încuietoare, dar acum n-o putea deschide; deși se dădu în spate și o izbi cu umărul de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cealaltă parte, glisase la atingerea degetului; știa că e o membrană de grosimea unei coli de hîrtie, fără nici o încuietoare, dar acum n-o putea deschide; deși se dădu în spate și o izbi cu umărul de mai multe ori, draperia doar tremură și bufni ca o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cum ajung la clubul personalului? — Du-te în holul cel mai apropiat și intră în orice lift. Dacă îl rogi frumos, o să te aducă direct. Spune-I numele meu. Lanark își încălță pantofii, luă cărțile sub braț și trecu prin draperie, ajungînd în larma coridoarelor de ieșire. De data asta ignoră vocile și învăță să se deplaseze la fel de repede ca și ceilalți din jur. Se părea că aici nu se aplicau legile care dictau de obicei deplasarea corpurilor. Dacă te lăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chemînd deznădăjduite: — Dloc ma I ho. — Sthgil! Teah dna stghil! — Redloc ylnellus worg am cîștigat. Se ridică și alegă fericit prin întuneric pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor al ușii văzu trei bărbați palizi care se holbau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sfîrșitul civilizației, dar în ciuda celor două războaie mondiale, sfîrșitul civilizației rămăsese o simplă idee, în timp ce patul era un dat imediat și călduros. îl auzi pe taică-său apropiindu-se de ușă și închise ochii. Domnul Thaw intră în liniște, trase draperiile, se apropie de pat și puse o mînă pe fruntea lui Thaw. Acesta zîmbi și-și deschise ochii. Taică-său zîmbi la rîndul lui și zise: — Chiar dormeai? Nu tocmai. La micul dejun vorbiră despre bani. De cît ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lume a certitudinilor, ci a probabilităților, așa că acel accident minunat și glorios probabil că trebuia să se întîmple cîndva. Puripăduchele îi dispăru din minte, iar el căzu într-un somn blînd și fără vise. Se trezi cînd taică-sau trăgea draperiile. — în ce stare ți-e mintea în dimineața asta? — Acum e bine. E foarte bine. Dar o să dureze? — Așa cred. Și nu vrei să vezi un doctor? Cu siguranță, nu. — Bine. Duncan, acum trei săptămîni mi-ai spus că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de universitar. își puse toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Micuțul pare că stă bine în sus și așa mai departe. Dacă insistă să nască aici, cred că ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se vedea piața orașului. Era o piață liniștită, în care se zăreau doar cîteva siluete minuscule care o traversau. Clădirile de pe latura depărtată erau vechi case de raport cu magazine la parter, și cîteva ferestre de la etaj erau acoperite de draperii și luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dinte, venea fără el, își ținea palma pe gură, îmi aducea cărți de citit, se rezema de masa pe care dormea Dragoș, nu scotea o vorbă; Zenobia o dădea ușor și blând, cu mâna, la o parte, ca pe o draperie, de câte ori îi stătea în cale, ea nu zicea nimic, ofta, își mângâia gura cu degetul arătător, apoi ieșea brusc, aproape în fugă, mi se părea că plânge. 3. Vă invit să recapitulați toate acestea fără a da prea mare importanță
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe unul din rafturile bibliotecii, pe câteva titluri cărora le dădu o strălucire neașteptată. Fără să mai întrebe, Zaharia îi aduse stăpânului micul dejun, destul de modest, și-l puse pe una din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia că întredeschide ușa spre exterior, vorbește puțin din prag cu cei de-afară, apoi, pe neașteptate, le trântește ușa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitățile de comunicare cu exteriorul și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la vânătoare de idei. Se scula
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de alte explicații. Mi-a chemat un om, să mă conducă, el n-a venit nici până la ușă. Dar din clipa în care am ieșit din biroul lui am știut că nu-l voi mai putea privi ca înainte. 2 Draperiile de catifea erau bine trase, astfel că, de afară, casa părea cufundată în beznă, iar Costache se culcase deja, la ora patru după-amiaza, ca pentru noapte. Băuse două pahare cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
riscul de a-și trezi musafirul, dar nu, îl găsi așezat în pat, cu ochii pierduți la tapetul de mătase, ale cărui modele aurii se încolăceau pe fondul albastru. Odată cu Alexandru intră un fecior care trase cele două rânduri de draperii deoparte și întrebă dacă să i aducă bolnavului micul dejun în cameră. Da, adu-l, spuse Alexandru, fiindcă Dan nu părea să se simtă vizat în vreun fel de întrebare. Feciorul ieși, iar când se întoarse cu măsuța pe roți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și simplu mai limpede și că nu mă gândesc la întrebările care-mi rod din suflet. Când am deschis ochii am căutat vechii pereți și am dat de tapetul cu desen auriu. M-am dus până la fereastră, am trecut de draperii, ca de un zid, și am văzut celălalt zid, al ceții. În schimb, în mine, zidurile au început să se surpe. Când a venit Alexandru, parcă mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
voiaj de Anul Nou. Îi ofer toată bunăstarea și toate înlesnirile dorite. E seară, e plăcut la mine, miroase a cuișoare și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atâtea bulendre și amintiri. Începu să se joace, intrând și ieșind din câte-un tablou, ca și cum ar fi vrut, într-un labirint, să găsească drumul. În naturile moarte, nu era mare lucru: câte o masă, un jilț, uneori - câte o draperie, un vânat pus pe tavă. Dar, în scenele de banchet, erau chipuri, rumoare, slujnice care miroseau a săpun și, mai ales, uși care trimiteau din sala mâncării înspre ascunzători și locuri secrete. Când l-a întrebat pe Godun dacă înrămase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se aflau într-o casă necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii fetei. Doar își strânse ochii și făcu să alunece tot în el ca într-o cădere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șoferul care conducea un SUV nou, cu geamuri blindate. Încă o primeau ca pe o fiică, deși nu fusese decât o dată în căminul lor cu piscină și ronduri de azalee. Armin Caryan creștea detașat de înavuțire, fiindcă făcuse ochi pe draperii de brocart și pe covoarele de colecție strânse pentru el de bunicu-său. Faptul că mai aveau în familie un bătrân care se ocupa de covoare fusese trecut sub muțenie. Caryan nu-și văzuse de zece ani vreo rudă a tatălui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]