1,848 matches
-
Cum o să-i spun lui Will? Sau părinților mei? Începusem deja să calculez cât timp Îmi va lua să-mi refac CV-ul și să Încep să candidez la alte slujbe când Kelly a luat o Înghițitură și și-a dres glasul. —Bette, promite-mi că ceea ce-ți voi spune acum nu va trece niciodată dincolo de camera asta. Am respirat zgomotos, ușurată. Nu părea Începutul unui discurs de concediere. —Bineînțeles, am spus, cuvintele rostogolindu-se cu o nerăbdare grăbită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da’ eu, un biet căprar, ce mă fac
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă m-am mutat în satul nevestei mele, înseamnă că m-am măritat? Nu m-am însurat, ca tot bărbatul? Măi, să fie! Asta întrece orice măsură! - a sărit unul cu o mustață cât o mătură, pe care și-a dres-o răsucind-o demonstrativ în fața tuturor. La apariția omului în față și la auzul vorbelor lui, a izbucnit un râs ce a zăngănit geamurile vagonului... Când și ultimul icnet de râs s-a stins, cel supărat a reluat vorba: ― Râdeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai multe ori, ca și cum și-ar fi spus: „Stai-stai, că acum îmi aduc aminte...” A ridicat privirea spre lotru: „Fie ce-o fi! Am să-i zic de la obraz!” - părea să spună atitudinea lui. Lotrul, cu privire de șarpe, aștepta... Dregându-și glasul, hangiul a prins a vorbi: ― Ammm... Vreau să știu... Spune, ce ai cu nevasta mea? Hohotul de râs al lotrului l-a tulburat pe hangiu... ― Ce poate să aibă un bărbat tânăr și liber cu o femeie ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cele rămășițe de rachiu, că ni s-o cam uscat limba-n gură - a apreciat aceeași voce. ― Dacă vouă, care ascultați, vi s-a uscat limba-n gură, ce să mai zic de mine, care vorbesc de... aseară. ― Ca să-ți dregi glasul, poftește de gustă din glaja asta și să-mi spui dacă ți-i pe plac - a răsărit din mulțime un bărbat cât un stâlp de înalt. Cel care povestea a întins mâna să primească „glaja”. A drămăluit-o, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost nevoie de așteptare lungă, fiindcă cei doi l-au îndemnat din priviri să le depene noutățile... Hangiul a tușit ușor, pentru a-și drege glasul. ― Din câte mi-am dat eu seama, dumneavoastră, acolo, în concentrare, ați aflat destule. Că neamțul o pornit să cutreiere lumea cu pușca în mână, declarând război bietei Polonii la întâi septembrie 1939. Și tare mă tem că - așa cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse pistolul în toc; ceilalți polițiști se împrăștiară. Danny privi cadavrul, simți cum i se înmoaie genunchii și atunci făcu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
joc cu focu’. Îmi face sângele să circule ca lumea. Ești nebun de legat. Ce vrei de la mine? Cere-mi orice. Buzz se uită de jur împrejur, îl văzu pe Stompanato la bar dând peste cap o tărie, ca să se dreagă, și pe câțiva cetățeni onorabili aruncându-i priviri furișe lui Mickey, de parcă ar fi fost o gorilă de la grădina zoologică, gata să scape din cușcă. — Nu vreau să te dai prea tare la un tip care o să te supere rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chibrituri pe care erau scrise numele cailor favoriți și niște numere. Danny îi eliberă gâtul lui Leo Theodore Bordoni, răsplătindu-l pentru reacția avută la vederea ororii. Grupa de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și o ventuză pentru geamuri - toate învelite în catifea verde. Spuse: — Intrare prin efracție, deținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal. Buzz Meeks sorbea din whisky. Mal tresări, întrebându-se cât de multe știa Dudley despre incidentul din familia lui. — E o fază de ageamiu, locotenente. Ai dat-o în bară o dată și acum mă rogi pe mine s-o dreg. Ellis, abordarea directă e un căcat. Spune și tu. Loew interveni: — Mal, controlează-ți limbajul, pentru că eu sunt de acord cu Dudley. Claire De Haven e o femeie promiscuă, iar acest gen de femei sunt dezechilibrate. Așadar, sunt de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un scenarist. E-adevărat? — Pe Duane Lindenaur. A fost asasinat. — Foarte rău. Nu-mi place când angajații mei își iau zborul fără să-mi spună. Ce-i cu tine, Upshaw? Văd că nu râzi. — Nu-i de râs. Gerstein își drese glasul. — Fiecare are simțul umorul în felul lui. Dar nu trebuie să cerșesc aplauze. Am comedieni angajați care-o fac. Dar înainte să pleci, mi-ar plăcea să te informez ceva. Colaborez cu marele juriu într-o investigație legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei cu adevărat. Danny își verifică ceasul - 8.53. Ceilalți polițiști trebuiau să sosească la 9. Se hotărî să rămână în spatele pupitrului, își scoase carnețelul și analiză sarcinile pe care le concepuse. O clipă mai târziu auzi cum cineva își drege foarte discret vocea și privi în sus. Un tip solid, blond, de vreo treizeci și cinci de ani, se apropia de el. Danny își aminti ceva ce îi spusese Dudley Smith: un „protejat” al său de la Omucideri va face parte din „echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se prefăcea că e nebun sau era bolnav de-a binelea. Danny închise și plecă să se întâlnească cu Mal Considine la West Hollywood. Tipul îl aștepta chiar în biroul lui. Studia fotografia mărită a lui Buddy Jastrow. Danny își drese glasul. Considine se învârti în jurul lui, măsurându-l din cap până-n picioare. — Îmi place costumul. Nu e măsura perfectă, dar arată cam în stilul unui tânăr de stânga. L-ai cumpărat anume pentru asta? — Nu, locotenente. — Spune-mi Mal. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întrebat dacă erau implicați în cazul homo sau în povestea cu marele juriu. I-am spus că nu știu, că nu l-am întâlnit niciodată pe puști și tot ce știu despre el e la a treia mână. Mal își drese glasul, deranjat că era dus cu vorba. — Cum adică la a treia mână, Meeks? Grăsanul zâmbi. — Îl cercetam într-o chestie pe Reynolds Loftis și am ciupit o informație de la Moravurile din Samo. Loftis a fost săltat în ’44 dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică-său? Cine ți-a cerut s-o faci? Lux își lăsă capul pe spate, își drese glasul și se scutură ca un câine care iese din apă. — M-ai rănit. M-ai...rănit. — Fă-ți o operație plastică. Și răspunde-mi! — Loftis mi-a cerut s-o fac. M-a plătit mult de tot și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un mijloc și un sfârșit, tot așa îmi apare viața. Dacă simfonia aparține unui compozitor lipsit de har, ascultând-o, te poți rătăci. Toți ne mai pierdem pe drum, dar, pe la mijlocul vieții, busola fiind inima noastră, găsim calea să ne dregem senti mentele. — Hai s-o luăm atunci de la început. Vorbește-mi mai întâi despre părinții tăi. — S-au cunoscut la Paris - mama era acolo cu sora ei, care urma dansul la cea mai importantă școală de profil de pe atunci. Tata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
iar nu repetenți! După așezarea în bănci și întocmirea catalogului, a venit din nou "Don' petagog Pavelescu", care ne-a spus: ― Fiți atenți, că strig catalogul și vă dau numere de ordine... Notați-le în maculatoare! Și, după ce-și drese glasul, tușind tremurat, de câteva ori, începu: ― Alexandrescu Virgil, Nr. 1; Antonescu Gheorghe, Nr. 2; Apostolescu Vasile, Nr. 3; Ben Jules, Nr. 4; Botez Nicolae, Nr. 5! Le făcui cu cotul colegilor de bancă: ― Auziți, mă... ați venit la rînd
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri: 4. ca s-o fac cunoscută așa cum trebuie să vorbesc despre ea. 5. Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea. 6. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. 7. Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit și slujitorul credincios, tovarășul meu de slujbă în Domnul. 8. Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei poartă cozi de iac montate în argint, toți foarte serioși, așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră cu stoicism, pretinzând că-și drege glasul. — Înălțime, vă rog să mă urmați. În grădină. În timp ce stau pe veranda din spate, dinspre mulțime se ridică un ropot de aplauze. Atât nababul cât și sir Wyndham își permit să zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii proeminente Înarmați, cu cruzime, Noi, Bărbații magnetici Să ne întărim Încă o dată Eheu! Adunarea capătă un aer foarte serios. Unii din cei mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bob la pămînt! 10. Toți păcătoșii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: "Nu ne va ajunge nenorocirea, și nu va veni 11. peste noi." " În vremea aceea, voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, și-i voi zidi iarăși cum era odinioară, 12. ca să stăpînească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. 13. "Iată, vin zile, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
un mijloc și un sfârșit, tot așa îmi apare viața. Dacă simfonia aparține unui compozitor lipsit de har, ascultând-o, te poți rătăci. Toți ne mai pierdem pe drum, dar, pe la mijlocul vieții, busola fiind inima noastră, găsim calea să ne dregem senti mentele. — Hai s-o luăm atunci de la început. Vorbește-mi mai întâi despre părinții tăi. — S-au cunoscut la Paris - mama era acolo cu sora ei, care urma dansul la cea mai importantă școală de profil de pe atunci. Tata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și sunt nevoiți să îngenuncheze. Când unchiul se înclină și mă numește Majestatea Voastră, Ping râde: — Tată, asta-i Orhideea! Căpetenia eunucilor îl plesnește peste față înainte de a apuca să-și sfârșească propoziția. E mult prea târziu ca unchiul să dreagă relația noastră. Se poartă frumos numai pentru că vrea să profite de pe urma statutului meu. A uitat prea repede ce a făcut. Ghinionul lui, căci mi-ar fi plăcut foarte mult să-l ajut. Rong vine la mine de îndată ce unchiul și Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai ocup de afaceri mărunte, îmi pare rău. Patroana ia o scobitoare de pe un raft din spatele tejghelei și începe să și-o treacă printre dinți: Știi, piața a fost cam proastă. Fann Sora cea Mare îmi face cu ochiul. Îmi dreg glasul. An-te-hai pășește înainte și îmi dă un săculeț. Mă duc la tejghea și scot ceea ce se află în el: acul meu de păr în formă de libelulă, Încrustat cu pietre prețioase și perle strălucește în lumină. Îl pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
singur cântec. Mă ține strâns: Orice îți vine în minte. Degetele mi se plimbă la întâmplare pe corzi. O clipă mai târziu, îmi vine în minte o melodie. — Se numește Nemuritor la podul Magpie, compus de Ch’in Kuan. Îmi dreg vocea și încep. — Stai puțin, Orhideea. Nemuritor la podul Magpie? De ce nu am auzit niciodată de cântecul ăsta? E popular? — A fost. — Nu e corect, doamnă Yehonala. Împăratul Chinei ar trebui să fie informat despre tot. — Păi de-asta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]