1,046 matches
-
lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culoare, iar plafonul Înalt sporea impresia de liniște și de distincție. Tocmai asta era partea complicată, el se simțea bine aici și era fericit, nespus de fericit că nu se afla În stradă, Într-o celulă de Închisoare sau pe dușumea, În vreo altă magherniță. Se simțea Însă vinovat că e acolo unde e, dar fără Din. Pentru el, vinovăția fusese mai Înainte doar o vorbă, ceva despre care Își Închipuia că știe ce Înseamnă când auzea că se vorbește despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo oamenii refuzau să accepte că războiul ce fusese atâta vreme ridicat în slăvi ca victorios, a fost pierdut, împreună cu cei păgubiți. Numai fiindcă fusese obligat de autorități, proprietarul gospodăriei le lăsase părinților mei o încăpere împărțită în două, cu dușumea de beton: cândva, acolo fuseseră hrăniți porcii puși la îngrășat. Nu ajuta la nimic să te plângi. „Păi, duceți-vă de unde ați venit!“, suna răspunsul țăranului sigur de hectarele lui, care era la fel de catolic ca acela de la care fugisem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Anna ceva nou. O parte din mobile le cumpărase sora mea din economiile din salariu. Încerc să îmi rechem în memorie vizita noastră de prezentare, dar sunt nesigur, fiindcă abia dacă mai pot să-mi închipui poziția bufetului, culoarea perdelelor, dușumeaua: era o dușumea din lemn de pin sau era acoperită cu o suprafață sintetică de culoare nedefinită? Oare fața de masă era mărginită de o bordură brodată? De ce am mâncat în bucătărie și nu în camera cea bună? Sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O parte din mobile le cumpărase sora mea din economiile din salariu. Încerc să îmi rechem în memorie vizita noastră de prezentare, dar sunt nesigur, fiindcă abia dacă mai pot să-mi închipui poziția bufetului, culoarea perdelelor, dușumeaua: era o dușumea din lemn de pin sau era acoperită cu o suprafață sintetică de culoare nedefinită? Oare fața de masă era mărginită de o bordură brodată? De ce am mâncat în bucătărie și nu în camera cea bună? Sau a fost invers? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și nu știu de ce sufletul mi se strânge ca o pasăre rănită.” Nică, te rog, vino iar... lui Ostiță îi este tare rău... și nu mă pot apropia de casă. Hai să-l mai liniștești.” Lacrimile se lasă ușor pe dușumea și femeia parcă se sfârșește ca o lumânare. Tata se îmbracă și pornesc împreună... Simt cum inima ei începe să crească și trupul împuținat i se îndreaptă. Vorbesc și tata îi zâmbește încurajator. Noi, copiii, îl știm și vorbim în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se simțeau mai mult acasă. David trebuie să fi fost printre ei, în grupul acela, dar nu mi-l amintesc. Nu-mi reamintesc nici una dintre fețele din ziua aceea. Cred că am privit mai ales spre pantofii mei și la dușumea și mi-am ridicat ochii doar cînd a trebuit s-o fac. "Capul sus!" a strigat bărbatul cu jachetă încheiată pînă sus. Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea în care era antrenat era legată de import și export, de lumea finanțelor la scară mare pentru care calculele pe care eu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu mai conta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pașii ei, egali și indiferenți, îndepărtându-se sau apropiindu se, iar dacă ar deschide ușa ar putea să o vadă în prag așteptând să treacă ziua de ieri. Nu avea chef să se ridice, în schimb își lipi urechea de dușumea, însă simți doar adierea de aer ce venea pe sub ușă. Inspiră adânc. Orele treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i audă. Își strânse picioarele în jurul prăjiturii de parcă ar fi dorit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și singuri. Nu crezi? — Ba da. O fi înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lucrurile, Subotin hotărî, asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în apartamentul său polomar, eleganța, care aici era și mai mare. Era oarecum influențată de cerințele zborului în spațiu. Canapelele, mesele, precum și scaunele erau zidite în perete; totul era fixat de podea. Și, sub covorul de sub picioare se simțea rezistența dușumelei metalice de dedesubt. Fu surprins că băiatul părea să fie singur. Nu se vedeau servitori, nu se zăreau nici mama lui, nici gărzile. Existau câteva uși închise, dar nu se auzea nici un zgomot din camerele care se presupuneau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă Într-un ungher, sprijinită de o mătură și un topor, În așteptarea deznodământului final. Ceea ce-a urmat trece mult dincolo de marginile Înțelegerii umane. Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul fu cuprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se afla la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spectru al personalității și activității omului, dar mai ales la aspectele etice și estetice. Incompatibilitate Normalitatea și moralitatea nu sunt întotdeauna compatibile. Om bun Nu poate fi considerat om bun acela care acceptă să fie transformat în cârpă de spălat dușumeaua. Temperament Temperamentul omului îi determină ritmul vieții, nu și drumul ei. Rezistență Fundamentul rezistenței psihice a omului la șocurile dramatice ale vieții îl constituie echilibrul sistemului nervos și puterea voinței. Sensibilitate Pentru persoanele cu sensibilitate psihică accentuată, sentimentul culpabilității este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că ne aparține, doar mie, doar lui, precum jus primae noctis, m‑a scos din minți, mi‑a pus la Încercare stăpânirea de sine. Dintr‑odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s‑a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
evalueze situația. Acest gen de adaptare era aproape instinctiv, dar îndărătul ei se afla acea putere de sintetizare a experienței care recunoștea importanța posibilă a fiecărei faze din circumstanțele lui imediate. Într-un fel, trebuia să ia el inițiativa. Vedea dușumeaua, pereții, panoul din dreapta lui ― și se opri cu o ironie amară. Inițial, prin manevre secrete, convinsese Societatea Meteor să-și instaleze birourile aproape de acoperișul Hotelului Royal Ganela pentru că i se păruse că sediul secret al orașului imperial ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]