1,087 matches
-
apropieri între finit și infinit, unu și multiplu, relativ și absolut, libertate și necesitate, interior și exterior, iar nu imposibile identități [subl. n.]. Iată de ce Berdiaev își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
catastrofice pentru umanitate. Noul a creat speranțe dar și temeri și opoziții care nu Întotdeauna au fost justificate. Ele au provenit din necunoaștere, Însă și din elementele și influențele negative sau chiar amenințările ivite odată cu avantajele aduse de nou, datorită dualismului noului. Este cazul celor mai multe din schimbările produse de știință și tehnologie, sub numele generic de creativitate, care au fost Însoțite și de unele efecte negative sau pericole, fie că este vorba de evidențierea unor noi mijloace de creștere a calității
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
catastrofice pentru umanitate. Noul a creat speranțe dar și temeri și opoziții care nu Întotdeauna au fost justificate. Ele au provenit din necunoaștere, Însă și din elementele și influențele negative sau chiar amenințările ivite odată cu avantajele aduse de nou, datorită dualismului noului. Este cazul celor mai multe din schimbările produse de știință și tehnologie, sub numele generic de creativitate, care au fost Însoțite și de unele efecte negative sau pericole, fie că este vorba de evidențierea unor noi mijloace de creștere a calității
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cunoscută sub numele de progres tehnic, este evidentă. Dar, și aici sunt discuții privind utilizarea produselor tehnice și În scop distructiv, 47 Perroux François, Les techniques quantitatives de planification, Paris, PUF, 1965. Creativitate și progres tehnic 60 nu numai constructiv. Dualismul progresului tehnic prin folosirea rezultatelor sale atât În scop constructiv, cât și În scop distructiv a fost menționată de multă vreme. Astfel, În Istoria naturală, Pliniu cel Bătrân (23 - 79), după ce sintetizează cu exactitate cunoștințele acumulate În domeniul metalurgiei În
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cunoscută sub numele de progres tehnic, este evidentă. Dar, și aici sunt discuții privind utilizarea produselor tehnice și În scop distructiv, 47 Perroux François, Les techniques quantitatives de planification, Paris, PUF, 1965. Creativitate și progres tehnic 60 nu numai constructiv. Dualismul progresului tehnic prin folosirea rezultatelor sale atât În scop constructiv, cât și În scop distructiv a fost menționată de multă vreme. Astfel, În Istoria naturală, Pliniu cel Bătrân (23 - 79), după ce sintetizează cu exactitate cunoștințele acumulate În domeniul metalurgiei În
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
presupune conlucrarea altor funcții, în special a celor intelectuale și motorii. 2.2. Relația gândire - limbaj este una din problemele care au polarizat atenția cercetătorilor, față de care au adoptat poziții diferite, de la afirmarea unui raport de identitate, la teoria dualismului. Logicienii Antichității, W. von Humboldt, Max Müller, W. Wundt etc. au susținut ideea identității gândire - limbaj. Concepția monistă afirmă că există o singură realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gândirii, iar gândirea - latura lui interioară. Behavioriștii, au introdus conceptual de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
introdus conceptual de gândire subvocală (subvocal thinking) pentru a descrie relația dintre cele două procese. Benjamin Whorf a susținut ideea determinismului lingvistic în perceperea realității și organizarea cunoștințelor noastre în concepte. Alți cercetători, ca Ch. Serrus (1933) au susținut un dualism, o existență paralelă, separată a celor două procese. Criticând poziția lui Whorf, Joseph Churh afirma chiar că structura limbajului nu determină structura gândirii și că gândirea utilizează procese care nu pot fi în întregime verbalizate. În opoziție cu cele două
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de vedere antropologic, păcatul e iremediabil; așa se explică de ce pentru atâtea religii și sisteme filosofice păcatul,adică răul în ordinea morală, eroarea în ordinea cunoașterii și urâtul în ordinea estetică, a fost considerat ca un principiu constitutiv al vieții. Dualismul persan și monismul pesimist nu sunt numai erori de interpretare a lumii, dar și recunoașterea indirectă a incapacității omului de a lecui răul, pe care l-a pricinuit. Singur Dumnezeu, autorul lumii, putea să aducă restabilirea mântuitoare, din dragoste nemărginită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subiectul care o suferă are impresia unei noutăți extraordinare și a unei dominații transcendente. În realitate, totul n-ar fi decât o autodescoperire: propriul inconștient apărut ca flota din adânc, în orizontul conștiinței. N-ar fi vorba deci de nici un dualism real, de nici o putere transcendentă care își impune dominația, ci de o proiecție a inconștientului în marginile stricte ale imanenței psihologice. Teoria lui James însă nu rezistă criticii. Ea ar fi verosimilă în cazul când toate inspirațiile și toate convertirile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
avem a face cu nici un depozit care să năvălească din inconștient și să ia locul conștiinței obișnuite. Tocmai în asemenea cazuri însă sentimentul dominației transcendente este incomparabil mai intens. Cu cât convertirea e mai surprinzătoare, mai neașteptată, cu atât certitudinea dualismului e mai puternică. Exact același lucru se petrece în inspirația artistică. Dacă sunt inspirații pregătite prin incubație, sunt foarte numeroase cazurile în care o formă artistică apare în spirit fără să fi fost vreodată gândită mai dinainte. Nu e nevoie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un iresponsabil de ceea ce creează el mai înalt în această lume, o biată cârtiță care sapă din instinct, fără conștiința puterii proprii. Teoria lui William James, ruinată de realități psihologice, ce nu se pot contesta, face să rămână în picioare dualismul atestat în unanimitate de artiști și de mistici. Inspirația nu se poate explica decât ca fiind de ordin transcendent. Fulgerul ei nu orbește conștiința, precum soarele privit în plin nu lovește ochiul decât aparent. Dar precum discul soarelui rămâne o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Balas, În magia libertății. Călătorie periculoasă prin fascism și comunism, Vince, Budapesta, 2002, p. 110. 68 Teritoriul actualelor județe Arad, Bihor, Satu Mare, Maramures, Sălaj, care nu fac parte din Transilvania, au aparținut - partium - coroanei ungare (n.tr.). 69 Anul instalării dualismului Austro-Ungar (n.tr.). 70 Cit. Hámori Péter, "Destine greco-catolice din lumea secuilor și vlahilor", Regio, 2007, nr. 2. p. 208, 222. 71 Bunicul matern, voievod transilvan, și mama, prințesa Sarolt, ai viitorului rege István. Ei se botezaseră în Transilvania în
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
episcopii Bizanțului sau ai altor capitale creștine orientale. Inițial, cu toate că bisericile locale erau bine organizate, nu putem vorbi totuși despre o biserică eretică unică, având scopuri, credințe și dezvoltare unitară. Dimpotrivă existau o multitudine de direcții diferite, variind de la un dualism radical până la unul moderat. Totuși începând cu secolul al XII-lea se consolidează o nouă erezie relativ unitară care va cuprinde în sud teritoriile din Lombardia până în Pirinei, iar în nord zona Rinului. Acești eretici vor purta numele catari, "cei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ideii, deci este un cogitat. Putem considera ideile ca fiind reale sau că, realitatea pe care o au ideile este obiectivă? În mod normal ideea prezintă o realitate formală, iar obiectul corespondent o realitate obiectivă. Această separație ar fi specifică dualismul cartezian. Între res extensa și res cogitans nu există în mod normal legătură. Totuși putem identifica realitatea din spatele ideii? Argumentele pe care le aduce Descartes sunt de influență aristotelică. La început este subliniată relația dintre formă și realitatea obiectivă. Forma
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lumea cogito-ului nu este unitară atunci aceasta nu se poate manifesta pentru că una dintre principalele modalități de operare specifice ale acestuia este de a realiza o imagine holistică a cunoașterii. Nu este posibilă ruptura în interiorul lumii cogitatelor și de aceea dualismul cartezian trebuie să fie moderat. Între cele două lumi, a cogito-ului și a realității sensibile, trebuie să existe legături. În această zi a meditațiilor Descartes trebuie să se ocupe de realitățile cele mai depărtate de cogito: lucrurile materiale și, implicit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în corabie, ci îi sunt legat în chip cât se poate de strâns și ca și cum am fi confundați, astfel încât alcătuiesc un singur lucru împreună cu el"187. Aici este identificat raportul trup-suflet prin care omul devine o combinare a celor două. Dualismul cartezian în acest moment nu este unul radical, acceptându-se legăturile subtile dintre trup și suflet, dintre material și rațional. Cu toate acestea omul este singurul care poate lega cele două lumi și de aceea statutul lui în creație este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau prin presa centrală o serie de "propuneri" sau "inovații" cu privire la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fi vorba de sporirea și de specializarea muncii tale, ci, din contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporul ei e restrîns la un maxim oarecare, dictat de însăși natura producției. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atîrnător de chiar dualismul muncii omenești: producție brută și producție industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hîrtie în propriul înțeles al cuvîntului, ci bilete de bancă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporul ei e restrîns la un maxim oarecare, dictat de însăși natura producției. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atîrnător de chiar dualismul muncii omenești: producție brută și producție industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hîrtie în propriul înțeles al cuvîntului, ci bilete de bancă bazate pe tranzacții reale, împlinite înlăuntrul țării. De vor exista asemenea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să confere unitate concepției lui Ion Barbu este asimilarea metafizicii bergsoniene, al cărei dualism spirit-materie, esențial, completează și integrează, firesc, modelul filozofic antic, ori altele, mai noi, care i-au succedat, structurate similar, si care devine, astfel, matricea ei formatoare. Ne aflăm în prezența unei construcții teoretice extrem rezistente în timp, ale cărei date
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
-l poate ignora. În ", Pompiliu Constantinescu publica în "Vitrina literară" (an I, nr. ", " noiembrie ", p. "Ă un mic articol polemic intitulat Procesul criticei . Era un inel dintr-un lanț. Șerban Cioculescu scrisese câteva articole pe marginea poeziei argheziene, insistând asupra dualismului sufletesc al poetului Cuvintelor potrivite. Vladimir Streinu a ridicat mănușa, scriind în "Vitrina literară" (nr. " din " octombrie "Ă un articol în care invita critica și criticii: "a se evada din psihologic, deci contingent, în estetic, căci a contura un profil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
întemeiază pe opoziția înverșunată dintre două regimuri ale lumii : lumea aceasta, caracterizată prin obiectivare, prin exterioritate opresivă, și lumea libertății, în care omul se eliberează de determinism, integrînd în spirit universul și recunoscînd articularea spiritului său cu cel divin. Or, dualismul lui Berdiaev acuză tocmai regimul de exterioritate după care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa drept un rest opresiv, iremediabil muritor, de care trebuie să te distanțezi ori să te lepezi ar condamna persoana la incompletitudine metafizică : Corpul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]