3,527 matches
-
statutul dinastic și la șefi familiei Romanov, a declarat: "Aplicând cu strictețe Legile Paveline, cum au fost ele modificate în 1911 la toate căsătoriile de rang egal, situația este foarte clară. În momentul de față, nici unul dintre Împărații sau Marii Duci ai Rusiei nu au lăsat descendenți în viață cu drepturi de necontestat la tronul Rusiei". Fratele său mai mic și succesorul în calitate de președinte ales al RFA, Dimitri Romanov, a declarat despre asumarea titlurilor de către Maria, inclusiv a celui de "de
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
n-a fost la fel de potrivită pentru efectele subtile de sfumato create ca atunci când lucra cu ulei. Prima restaurare a fost efectuată în 1495 de către un artist necunoscut din Milano. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, pictura a fost vândută familiei ducilor de Litta din Milano (de aici provenind și numele), iar, în 1865, ducele Antonio Litta a vândut-o țarului Alexandru al II-lea, care a plătit-o, se spune, cu o sumă echivalentă în prezent a 2,5 milioane de
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Atmosfera din reședința familiei Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: "Casa lui Take Ionescu, ce curiozitate și ce simbol! Jos, camera de așteptare, intrarea, până și sufrageria ticsite de lumea cea mai neașteptată, diplomați cunoscuți, senatori respectabili, deputați grăbiți, ariviști de tot felul, clienți bogați, ziariști serioși sau lihniți, șantajiști
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
învoire” de la Ionel Brătianu pentru a merge la Odessa, sub pretextul întâlnirii cu noii conducători ruși de acolo. Scopul adevărat era însă acela de a se întâlni cu doamna Cordescu, aflată în refugiu cu familia în respectivul oraș. Ion G. Duca prezintă astfel episodul: "Take Ionescu era nerăbdător să-și revadă viitoarea sa soție, pe doamna Adina Cordescu. De la Odessa ne venea știrea că Take Ionescu se exhiba pretutindeni cu obiectul pasiunii sale. Firește aceste atitudini provocau inutile comentarii și aprecieri
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
că prin adoptarea proiectului de lege, țara nu va ajunge mai bogată ci mai săracă, deoarece va dispărea intempestiv și precipitat «unul din cele mai mari imbolduri la muncă, nevoia. Nimeni nu va mai fi îmboldit de foame»." Ion G. Duca a a sintetizat cel mai bine această continuă luptă pentru șefia Partidului Conservator, care avea să ducă în cele din urmă chiar la dispariția acestuia: "Acum vreo 30 de ani au apărut pe firmamentul politic al României Mici trei tineri
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
conservatori în partid. "„Take Ionescu este eclectic. Nu este nimic precis. Chiar în ce privește reforma electorală nu îndrăznește să, spună categoric care-i este reforma.”" Ambiguitatea și versatilismul lui Take Ionescu și a concepțiilor sale politice erau surprinse și de I.G. Duca: "Sărmanul Take Ionescu, asta i-a fost veșnica osândă de când a intrat în partidul conservator, anume să recurgă la jumătăți de măsuri și la cele mai hermafrodite soluții fiindcă inteligența îi arăta că cerințele democratice ale vremurilor noastre nu pot
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
și activitatea sa pe timpul Primului Război Mondial și al Conferinței de Pace de la Paris aveau să reprezinte faptele care l-au consacrat și așezat în galeria oamenilor politici cu o contribuție substanțială la înfăptuirea și recunoașterea României Mari. După cum arăta I. G. Duca: Se poate spune că în afară de Ion Brătianu tatăl, nici unul din oamenii publici ai României contemporane nu a reușit să închege prietenii mai entuziaste și să-și asigure devotamente mai desăvârșite decât Take Ionescu. Cu extraordinara sa putere de intuiție Take
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
fost implicat în mai multe scandaluri politice în care a fost acuzat că și-ar fi folosit influența politică și jurnalistică pentru a sprijini interesele unor puteri străine, în schimbul obținerii de foloase materiale pentru sine și apropiații săi. I. G. Duca menționa un episod din perioada neutralității, în care guvernul refuzase o „ofertă de cumpărare a bunăvoinței” din partea reprezentantului Marii Britanii la București, în schimb "„Take Ionescu, mai puțin scrupulos, primea pe atunci concursul rublelor rusești spre asigura bunăvoința "Universului" și, deși
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
cu câștig din aceasta manevră, Ludovic a intervenit la fel și în certurile dinastice din Savoia. Ironia soartei, după ce făcuse atâtea necazuri tatălui său, ajuns rege, Ludovic , a continuat, însă cu mai mare succes, politica acestuia de limitare a puterii ducilor și baronilor Franței. Judecând de acum din perspectiva regalității, el a justificat măsurile luate ca o cerință a realității. A lichidat pe mulți dintre foștii săi tovarăși de drum, care îl socotiseră prieten. După ce deunăzi fusesese risipitor și extravagant, a
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
din oraș, erau numeroase mori pe albia Dâmboviței. Morile potoleau într-o măsură oarecare apa rîului dar exercitau și o presiune la suprafața apei, împingînd-o peste maluri. Prima însemnare documentară despre o inundație mai mare provine din timpul domnitorului Gheorghe Duca .<br> În timpul domniei lui Alexandru Moruzi se iau măsuri pentru repararea podurilor de peste Dâmbovița, poduri care erau șubrezite și amenințau să se prăbușească. Cele patru poduri au intrat în reparații: podul de la Șerban-Vodă în 1793, podul de la Gorgani în 1794
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
cînd sînt afectate cartierele Grozăvești, Cărămidari și Cotroceni; Grădina Botanică a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul se retrage la moșia comisului Vlad Cocorescu, caimacamii părăsesc și ei Capitala pînă în primăvara anului 1677 cînd ciuma încetează. A fost creată breasla cioclilor, un corp de oameni bine plătiți care proveneau din rîndurile
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
perioadele în care aceștia au ocupat tronul Moldovei. Soția lui Ieremia Movilă, cunoscută în istoriografia românească și ca Elisafta, a fost una dintre figurile cele mai marcante în galeria doamnelor române. A fost o femeie mândră, ambițioasă, iar alături de Anastasia Duca este considerată cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o Moldova. Ambiția ei a fost comparată de istoricii noștri cu cea a Doamnei Chiajna. Originea Elisabetei a fost disputată. Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu susțin că a fost
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
gura căscată neluând în serios eforturile profesorului Popescu, zis Burtică, de a ne băga în cap Cheia de Fa. Căci dacă cu gama și cu diezii și becarii a izbutit mai mult sau mai puțin, cu Cheia de Fa, în afară de Duci Pârvu care cânta la pian și de Gică Mateescu care avea talent și compunea, deși avea să ajungă inginer (avea să moară destul de tânăr la Hunedoara unde ajunsese inginer șef și director,) ceilalți abia cu greu, abia spre sfârșitul liceului
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
Navara. După moartea tatălui ei, a devenit Ducesă de Bretania, Contesă de Nantes, Montfort și Richmont și Vicontesă de Limoges. Pe timpul acela, a fost cea mai bogată femeie din Europa. Anne s-a născut la 25 ianuarie 1477 în castelul ducilor de Bretania din Nantes. A fost cel mai mare copil al Ducelui Francisc al II-lea de Bretania și a celei de-a doua soții, Margaret de Foix, infantă de Navara. Patru ani mai târziu, părinții ei au mai avut
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
independenței Țărilor de Jos, deja stabilită de facto. Această fază a coincis cu ascensiunea Republicii Țărilor de Jos ca putere importantă și cu primii pași în construirea imperiului colonial olandez. Printr-o serie de căsătorii și cuceriri, o succesiune de duci de Burgundia și-a extins ducatul, formând Imperiul Burgundiei care a inclus și cele Șaptesprezece Provincii. Deși însuși Ducatul Burgundia a fost pierdut în favoarea Franței, în 1477, imperiul Burgund era încă la apogeul puterii sale, când Carol V (sau Carol
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
tradiție, ci se trăgeau din familii care nu erau de viță nobilă și care s-au ridicat ca statut în ultimele secole prin comerț și finanțe. Opus acestui proces, colecția de regate aristocratice răsfirate aflate în uniuni personale, sub conducerea ducilor de Burgundia de exemplu, a devenit mai mult ca niciodată proprietatea exclusivă a nobilimii mari și a guvernelor lor. Până în secolul XV, Brussel a devenit capitala de facto a celor Șaptesprezece Provincii. Totuși, începând cu evul mediu, districtele Țărilor de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
este o marcă situată la frontiera la frontiera cu Regatul Ungar al Sfântul Imperiu Romano-German creată în 976. Capitala mărcii de Austria a fost Viena, de unde au condus-o inițial ducii de Bavaria, iar mai târziu dinastia de Babenberg. Marca dispare în 1156, când devine stat imperial de drept, Ducatul Austriei. În limba latină, se numește "marcha Orientalis" ori "marcha Austriae". Denumirea în limba germană veche, "Ostarrîchi", apare abia în 996
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
împăratul german, Otto I, recucerește fostele teritorii, cu excepția Panoniei de Jos, pierdute în fața maghiarilor. Fiind o perioadă obscură, nu se cunoaș exact, dar se crege că împotriva acestora s-a constituit o marcă panonică sau austriacă, alături de altele conduse de ducii bavarezi. În 976, din ordinul lui Otto al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Sub Leopold al III-lea, fiind un prieten al Bisericii Catolice, aceasta cunoaște o dezvoltare largă de independență
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
Cantacuzino grecul etc... Toate aceste întâmplări, fac ca Șerban Cantacuzino să nu intre în posesia moșiei Cotrocenilor, decât după 11 ani și 5 luni, adică la anul 1671, noiembrie, 18” Un episod important pentru istoria Cotroceniului îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă împotriva lui Șerban Cantacuzino, care ajunsese atotputernic în vremea respectivă. Astfel domnitorul a încercat să-l elimine pe acest pretendent la tron pentru a scăpa de concurență: „Pe când Duca Vodă era „cu împărăția la Kehrin”, simțind lucrurile, trimite emisari
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
Un episod important pentru istoria Cotroceniului îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă împotriva lui Șerban Cantacuzino, care ajunsese atotputernic în vremea respectivă. Astfel domnitorul a încercat să-l elimine pe acest pretendent la tron pentru a scăpa de concurență: „Pe când Duca Vodă era „cu împărăția la Kehrin”, simțind lucrurile, trimite emisari în secret să-l prindă, dar Doamna îl înștiințează și atunci Șerban Cantacuzino fuge, în ziua de 7 octombrie 1678, la moșia sa de la Cotroceni. Aici el stă ascuns trei
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
pe tovărășii lui să cucerească sau să moară". Pirații au predat astfel castelul, după un asediu de cinci săptămâni. Naxos a devenit sediul lui Sanudo, de unde a condus cu titlul de Duce de Naxia, sau Duce al Arhipelagului. Douăzeci și unu de duci în două dinaștii a condus Arhipelagul, până în 1566. Regulile venețiene au continuat să existe în insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiana insula a fost numită după numele ei italian, si anume "Nasso". Administrația otomană a rămas, în
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce în cronica sa: "„De la Domnești, Duca-vodă scriè
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de lupte, când au ieșit din cetate doar șase plăieși, care purtau pe umerii lor pe alți trei. În cetate a rămas de atunci o garnizoană polonă care se implica deseori în diferite acțiuni politice. Astfel, în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste de mercenari moldoveni
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]