6,588 matches
-
și, mai ales, traiul sub ocupația unor neprieteni. în anul 1420, satul ei a fost în mai multe rânduri invadat și prădat. Domeniul castelului din Vaucouleurs era o insulă deopotrivă incomodă și ispititoare în mijlocul zonei ocupate de englezi și de ducele de Bourgogne, ostil regelui Franței. Opt ani mai târziu, au fost incendiate biserica satului și recoltele țăranilor. Mica săteancă nu pricepea nimic din toate aceste nenorociri. îi erau de nepătruns mai ales cauzele pentru care năvălitorii se abăteau asupra unor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
încă șaptesprezece ani. De data aceasta, credința în Dumnezeu și iubirea față de ținuturile natale au îndemnat-o să le asculte cu mai mare atenție, pentru a înțelege mai precis mesajul. Sub impresia puternică a acelei întâmplări, s-a dus la ducele de Baudricourt, care era comandantul oștilor din Vaucouleurs, fidele moștenitorului tronului Franței, Charles ÎCarolă al VII- lea. - Ce-i cu tine, fetiță, ce dorești de la mine? Până atunci, Jeanne tăinuise miracolul vocilor. Nu se destăinuise nici părinților și nici chiar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
pregătită și nici executată cu elanul cuvenit, a eșuat, însă. Tânăra luptătoare a fost din nou rănită. O rană și mai dureroasă a fost provocată de atitudinea regelui și a apropiaților lui. Totul s-a încheiat printr- un armistițiu cu ducele Burgundiei, iar Jeanne a fost nevoită să rămână pentru o vreme la Curte. Acolo s-a văzut din nou umilită de bârfele și intrigile celor ce nu o vedeau cu ochi buni, cărora le-a și căzut victimă. Cel mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
primul rând, un baraj natural era format din albia pârâiașului Maronne, care înconjoară, în curgerea lui neistovită, din trei laturi întregul spațiu. în al doilea rând, acel loc se nimerise chiar la granița dintre două provincii. Una era condusă de ducele de Acvitania, cealaltă de contele d’Auvergne. Odinioară, accesul către fortăreață se făcea pe un pod vechi, din piatră. Din acel pod nu a mai rămas decât un rest, pe malul dinspre sit. Dar s-a construit unul nou, foarte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
așezământul să fie distrus în două rânduri: în anii 721 și 737. Dar tot divinitatea i-a ajutat să refacă întreaga construcție, mai puternică și mai frumoasă. Mai mult decât atât, cavalerii cruciați au eliberat lăcașul de invadatori. După care, ducele de Bourgogne a avansat mănăstirea în ierarhia religioasă. La rândul lui, regele Jean a scos din ruină casa abațială și a fortificat întregul edificiu. Țăranii din zonă au fost obligați să participe la întreținerea lăcașului, primind în schimb dreptul de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
al judecătorilor. Acesta avea sarcina de a judeca pe marii seniori, baroni și alți mari proprietari, care comiteau acte de nedreptate - exploatare, maltratare, nedreptăți, violențe, distrugeri, înrobiri - împotriva supușilor lor. Locul a fost cu grijă pavoazat cu banderole în culorile ducelui, întreaga atmosferă subliniind semnificația creștină a întregului act justițiar. Numele lui Saint Seine s-a aflat, cum era și firesc, în prim-planul ceremoniei. Care a fost una solemnă, impunătoare. După suita episcopilor, arhiepiscopilor, abaților și a altor mari demnitari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din nou cu copilul În brațe, strigînd că e copilul ei și-o să-i dea o educație aleasă și le arăta tuturor micul monstru. Juan Lucas se crispă, ridurile caracteristice ducelui de Windsor se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți puțină afecțiune pentru cîteva clipe și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte, din care infarctul era exclus complet și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strănută vara. Iar, dacă mai și răcește, e și mai și! Că iarna, toată lumea... “Unde-i Georgică? S-a evaporat așa de repede? Păcat că n-a mai stat. Aș fi dorit să știu ce mai face, cum o mai duce, am mai fi mers, probabil, și la un pahar de vorbă, în fond, cursurile astea de pregătire tot nu sunt de prea mare folos. Dacă îți aranjezi să nu te treacă absent, e perfect!... ...Naiv și sentimental. Incorigibil ce ești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina, într-o scrisoare din 2 februarie 1568 adresată ducelui de Mantova, Guglielmo Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon, era ducele cu șepcuța lui de iahting. Stătea la o masă cu un pahar de băutură în față și ne-a făcut cu mîna, dar ceva mai neîndemînatic. Și noi eram cu toții acolo, uitîndu-ne urît la ei. Thaw rîse. — Și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu toții acolo, uitîndu-ne urît la ei. Thaw rîse. — Și n-a făcut nimeni cu mîna? Cred că eu aș fi făcut-o, așa din politețe. — Cu tot sindicatul pe cap? Te-ar fi spînzurat. Poți să rîzi, Duncan, dar imaginea ducelui m-a dat peste cap trei săptămîni. Nu mi-am revenit încă. De ce să se bucure el de-o dușcă într-un tren confortabil, în timp ce eu... ah! exclamă Coulter dezgustat. E de-ajuns ca să te-apuci să dai o spargere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teritoriul Țării Moldovei numit Țara de Sus, până în 1775, când a fost anexat de Imperiul Habsburgic. Aici a fost organizat Ducatul Bucovinei (1849), în care a fost impusă administrația inperială în limba germană. Împăratul și-a luat titlul de „mare duce al românilor”. Ducatul, care avea drapel și stemă proprii, era condus de o dietă. În 1875 a fost înființată Universitatea din Cernăuți. În provincie a fost încurajată venirea mai multor etnii: evrei, germani, lipoveni, maghiari, ucraineni, pentru a-i deznaționaliza
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare! O, doar un fleac de la madame Chanel... Eu i-am rămas credincioasă lui Lanvin. Cine e doamna aceea absolut încîntătoare? În viața mea n-am văzut pe cineva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui thriller. Dincolo de suprafața de turtă dulce și de respectabilitate a principatului german, Molly descoperă realitatea unei lumi stratificate, crude și misterioase. În jurul ei se adună firele unei conspirații ce vizează asasinarea bunului suveran Gustav și înlocuirea sa cu tiranicul duce Albrecht. Iar profesorul Pammer, gazda lui Molly de la spital, nu este altul decât cel ce duce la bun sfârșit, în tihna unui laborator secret, misiunea infernală de a crea otrăvuri și germeni care să slujească această cauză demonică. Manipulator de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se spune că loja Rozacruceenilor se află pe muntele Heredon, la șaizeci de mile de Edinburgh. Pasqually Îl Întâlnește pe Louis Claude de Saint-Martin, care va deveni cunoscut ca Le Philosophe Inconnu. Dom Pernety devine bibliotecar al regelui Prusiei. 1771 Ducele de Chartres, cunoscut apoi ca Philippe Égalité, devine mare maestru de Grand Orient, apoi Grand Orient de France, și Încearcă să unifice toate lojile. Rezistență din partea lojilor de rit scoțian. 1772 Pasqually pleacă la Santo Domingo, iar Willermoz și Saint-Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce-i este imediat superior. 1789 Începe Revoluția Franceză. Criza lojilor În Franța. 1794 La 8 vendemiar, deputatul Grégoire prezintă Convenției proiectul unui Convervator al Artelor și Meseriilor. Va fi instalat la Saint-Martin-des-Champs În 1799, de către Consiliul celor Cinci Sute. Ducele de Brunswick invită lojile să se dizolve, deoarece o sectă subversivă otrăvitoare le-a contaminat deja pe toate. 1798 Arestarea lui Cagliostro la Roma. 1801 La Charleston este anunțată fondarea oficială a unui Rit Scoțian Antic și Acceptat, cu 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la Petersburg. S-au grăbit să se strângă În jurul lui von Hund și al lui Starck unii teosofi, alchimiști de trei parale, rozicrucieni făcuți În pripă, și toți la un loc aleg ca mare maestru un om foarte integru, pe ducele de Brunswick. Care Înțelege imediat că se află În cea mai proastă companie. Unul dintre membrii Observanței, landgraful de Hesse, Îl cheamă pe lângă sine pe contele de Saint-Germain, crezând că acel gentilom poate să-i producă aur, dar n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
epocă de mare credulitate. Willermoz Încearcă Împreună cu von Hund diferitele alianțe despre care se vorbește În lista dumneavoastră, până ce von Hund este demascat - vreau să spun că se descoperă că era unul dintre acele personaje care fug cu potul -, iar ducele de Brunswick Îl expulzează din organizație“. Mai aruncă o privire pe listă: „A, da, Weishaupt, uitasem. Iluminații din Bavaria, printr-un nume ca ăsta, atrag la Început multe minți generoase. Dar acest Weishaupt era un anarhist, azi i-am zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că l-am admirat mult pe Weishaupt, dar nu pentru ideile lui, ci pentru concepția lui extrem de limpede despre cum trebuie să funcționeze o societate secretă. Dar poți avea idei organizatorice splendide și finalități destul de confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist și filonul anarhic revoluționar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sunt excelente...“), vorbea cu ochii pierduți În amintiri. „De Maistre... Un om cu maniere foarte distinse, era o bucurie spirituală să-l asculți. Și dobândise o mare autoritate În cercurile inițiatice. Și totuși, la Wilhelmsbad, Înșală așteptările tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și totuși, la Wilhelmsbad, Înșală așteptările tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui nu i-a venit să creadă. De Maistre afirma acum că sfârșitul ordinului era numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină În alertă spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
balcon al palatului comunal apăruse Terzi, sprijinit În cârja lui, palid, și cu mâna Încercase să liniștească mulțimea. Jacopo aștepta discursul, pentru că toată copilăria lui, ca și a altora de aceeași vârstă fusese marcată de discursuri mari și istorice ale Ducelui, din care se Învățau pe dinafară, la școală, citatele cele mai semnificative, deci se Învăța totul pe dinafară, pentru că orice frază era un citat semnificativ. Când se făcuse liniște, Terzi vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume luminile celeste ale celei mai mari arte scenice din cîte a cunoscut istoria”. În fine, opinia scenografului italian despre relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]