1,466 matches
-
rafinat epicureu. E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos, cu duioșii neașteptate. Ușurătatea celui pe care Eminescu l-a văzut „veșnic tânăr și ferice” e contrazisă de gesturile lucide, dezinteresate, care denotă o disponibilitate pentru angajament în slujba unei cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
socialiști, cunoscuți în Rusia, Elveția și România, sporesc, în pofida unor tușe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891 și 1894, împreună cu Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), mai multe schițe și povestiri pătrunse de duioșie și compasiune față de suferință, trecând cititorului chibzuite lecții de morală. Apărute numai în presă, câteva texte, tatonări în literatura de aventuri, romane ori povestiri ( Frații Lupu, Gambuzino sau Căutătorii de aur, Istoria unui român în America, Diamantul pierdut, Mercedes și
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
omul simplu, faptele obișnuite, cotidiene, fără a cădea în banalitate. SCRIERI: Anii adolescenței, București, 1962; Trenul albastru, București, 1965; Vară târzie, București, 1967; O complicată stare de fericire, București, 1967; Vraja sau transformarea miraculoasă a lucrurilor, București, 1971; Primiți puțină duioșie?, București, 1972; Amintiri de pe planeta Pământ, București, 1973; Lumini peste Apuseni, București, 1974; Prietenul pe care-l caut pretutindeni, București, 1976; Respirație liberă, Timișoara, 1979; Lumină stranie, Timișoara, 1981; O pasăre în iarnă, Timișoara, 1986; Lumina de la capătul nopții, Timișoara
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
părea, Într-o foarte scurtă clipă de dare pe față a unei tulburări ascunse? Nu aș putea jura. Ce știu Însă e că pe când povestea, privirea lui, făcându-se și mai adâncă, se ațintea asupra nelipsitelor inele, lung și cu duioșie, ca și cum acele pietre ar fi cuprins taina vieții lui, oglindindu-i În ghiața lor limpede și albastră toate gândurile și amintirile”. Această „foarte scurtă clipă” când s-a lăsat ispitit de ceea ce este omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
d. a fost izvodită de femeile înstrăinate prin căsătorie, în timp ce-și legănau copiii, dar mai ales de cele ce slujeau la stăpâni. În felul acesta, dorul de cei de acasă și jalea unui trai greu se îmbină cu duioșia maternă în discrete elegii. Certă pare a fi doar periodizarea care consideră că primul strat folcloric ar fi fost constituit de genurile rituale și că d., alcătuind un al doilea strat, ar fi apărut ulterior. Compoziția liberă a textului literar
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
prozatoare. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din București în 1956. A debutat cu volumul de proză scurtă Geamantanul din America, în 1969. Acesta, precum și următorul, Câinele și gramofonul (1973), dezvăluie o autoare extrem de înzestrată pentru genul scurt, amestecul de ironie, duioșie și umor caracterizând majoritatea schițelor, în care evoluează personaje bine conturate, chiar dacă ele se înscriu mai totdeauna în banalul cotidian. Uneori comicul e atenuat de o undă de melancolie, ca în Obsesia, O linguriță de șerbet sau Năzdrăvana Alisa. Întreaga
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
într-o perspectivă metaforizantă, cultivând discursul poetic oarecum mărturisitor. Volumul de proză Farsele unui îndrăgostit (1997) vădește umor în evocarea unor personalități cum ar fi Al. Andrițoiu. Publică și literatură pentru copii - Piticul cel bun (1996), în care vorbește cu duioșie, sensibil și sentimental despre oameni de azi care se comportă ca niște făpturi din basme. SCRIERI: Glasul poetului, Cluj-Napoca, 1994; Gânduri duhovnicești, Cluj-Napoca, 1994; Gaudeamus, Cluj-Napoca, 1994; Seara dimineților, Cluj-Napoca, 1994; Macul și albăstrița, Cluj-Napoca, 1994; Piticul cel bun, Cluj-Napoca
CRISAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286495_a_287824]
-
transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin, considerat, tot pe linie sămănătoristă, ca loc al dezagregării sufletești, îi prilejuiește comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
pentru efectul de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o rochie ușoară până-n călcâie, pe deasupra o haină până la genunchi, strânsă la brâu, pe cap o broboadă de in sau cânepă, mărgele la gât și flori
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de a-și apără țara și traiul liber Îi făceau temuți În războaie și despre vitejia lor vorbesc istoricii vremii. Cuvinte: ițari = pantaloni din stofă, dimie țesută În casă, așa cum poartă țăranii noștri de la munte; galeș = (despre ochi) care arată duioșie, tristețe; vatră = loc unde se face foc În casă, așezat, de regulă, la gura sobei; măciucă = bâtă (băț, baston, ciomag) Îngroșată la un capăt R(ZBOAIELE LUI TRAIAN CU DECEBAL după Mihail Sadoveanu A fost demult, În vremea veche, o
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
câștiga pe calea tratativelor și a învoielii, ceea ce izbândise prin spada și puterea sa, de aceea și mai târziu el era zborșit și nu intra deloc în voia nevestei care căuta a-l deprinde cu luxul și desfătăciunea Curții. La duioșiile și dezmierdările Mariei, Lachanas răspundea cu țineri de rău, amenințări și maltratări, pentru că în purtarea ei el vedea o ademenire la nebărbăție și la slăbiciune, iar el căuta a se feri în ochii tovarășilor săi de arme și a poporului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de purtat războaie și nevoie de contribuabili. De aceea 'l leg de pământul tău pe acest popor și, oricât s-ar înmulți, tu ai să-i dai pămînt" Ceea ce-i uimitor în documentele noastre vechi și-ți umple inima de duioșie și iubire este profunda naivitate și bună credință de cari sunt dictate. Oamenii, poate unde erau de aceeași rasă și înrudiți fizic și moralicește, nu erau numai cuminți ci și binevoitori. În acest aluat nu intrase încă drojdiile ulițelor Țarigradului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că primii agricultori însămînțau aruncând pe ogor semințe în niște brazde scrijelite cu pluguri primitive. De fiecare dată când se gândea la similitudinea dintre munca fraților săi și aceea a primilor agricultori, Abatele era cuprins de un respect vecin cu duioșia. E singurul timp în care sunt sigur de esența mea profund religioasă. Și noi însămînțăm cu virușii noștri. Prin voia Domnului, eu arunc semințele... Și dintr-o gloată replicată sinistru în maternitățile familiilor, clonele se transformă în oameni, ridicând dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai mică. Pentru a-i înțelege semnificația, este necesar așadar să știm ce se înțelege prin ra≤mă. În pofida traducerilor curente, din comentariile majorității autorilor arabi, ra≤mă ar rezulta că înseamnă în primul rând „bunătate, binefacere” (R"z), „blândețe, duioșie, bunăvoință” (Al-Mubarrad141); lipsește cu totul ideea de iertare pe care ar putea-o sugera calificativele „milostiv”, „îndurător”. Doar o parte minoritara a școlii mu‘tazilite (Bagdad, începutul sec. al IX-lea) o definește că „nepedepsire a celui ce merita a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra≤m"n și Ra≤m par a avea deja o traducere consacrată: „Milostiv” și, respectiv, „Îndurător”; or, după cum am menționat mai sus165, ra≤mă nu înseamnă „indurare”, ci mai degrabă „bunăvoință”, „gingășie, duioșie”166. e. Pe lângă această, se pune și problema redării gradelor de intensitate - la această pereche, dar și la multe altele (Gh"fir, Ghafór, Ghaff"r; Š"kir și Šakór; ‚"liq și ‚all"q etc.) Redarea pur și simplu a intensității
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cea mai adecvată, însă acesta nu are forță adjectivului intensiv din ebraică, nici nu îi este rezervat exclusiv lui Dumnezeu. Pentru raƒóm și merahQm (3.1.14.2) este imposibil de găsit un termen în românește care să exprime dragostea, duioșia cvasi-viscerală a mamei pentru copilul său. În orice caz, ‚"s: și ra> ƒese: (3.1.14.3.) s-ar cuveni traduse altfel decât raƒóm și merahQm: eventual, primele cu „îndurător, plin de indurare” și celelalte cu „plin de dragoste”. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tratat modern de cromatică. Unii autori socotesc că Anemonele din 1908 sunt în opera sa ceea ce a fost Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
-și neglijeze obligațiile școlare. Copilul cel mai mic din familie (Prâslea) ocupă și el o poziție aparte și destul de primejdioasă în colectivul familial. El ajunge în situația de a fi răsfățatul familiei, fiind înconjurat de cele mai calde sentimente de duioșie și dragoste din partea părinților. În felul acesta, el își va dezvolta la maximum „firea voluntară”, devenind impulsiv, revendicativ, obraznic în relațiile cu cei din jur. Frații lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc, asociindu-se pentru
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
apărute din 1920 în „Viața românească” și „Adevărul literar și artistic”. Reconstituirea pasionată a lumii unei copilării marcate de o sensibilitate febrilă păstrează în mare măsură vioiciunea, curiozitatea, candoarea vârstei, cu bucuriile și spaimele ei. Rețin îndeosebi secvențele animate de duioșie despre prieteniile din școala primară sau despre „descoperirile” mișcătoare ale psihologiei infantile. Ultimele episoade ale acestui roman autobiografic (pregătit pentru tipar în 1927) urmăresc în special drama tinerei care își caută un drum, dar este puternic contrariată de opoziția mamei
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
exclusiv de facerea și desfacerea căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman în două volume, Mai sunt oameni buni (1940), s-a bucurat de atenția criticii și a cititorilor, datorită subiectului de permanentă valabilitate, impregnat cu note de compasiune și duioșie. Un copil orfan și vagabond, Vlad, împreună cu cățelul său sunt culeși de pe stradă de Dan Prună, lucrător la pavaje. Având inteligență vie și activă, copilul, ocrotit de tatăl adoptiv, se remarcă prin sârguință, obține brevetul de mecanic, își deschide un
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape Omul, București, 1975; Scrisori de toată ziua, București, 1977; Cronica nisipurilor, București, 1978; Vitralii, Cluj-Napoca, 1981; Le
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]