1,127 matches
-
uman (Origen (1.2.1.2 sau 1/ 2.1). era tertium genus (monofizism) (1.2.1.2.1) vs. nu era tertium genus (ortodoxie) (1.2.1.2.2 sau 1/ 2.1.1) era În permanență asociat cu dumnezeirea (școala antiohiană) (2.1.1.1) vs. nu era În permanență asociat cu dumnezeirea (adopționismul) (2.1.1.2 dar și 2.2.1) unirea dintre Dumnezeu și om a avut loc prin natură (Chiril al Alexandriei) (1/2.1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1.2.1.2.1) vs. nu era tertium genus (ortodoxie) (1.2.1.2.2 sau 1/ 2.1.1) era În permanență asociat cu dumnezeirea (școala antiohiană) (2.1.1.1) vs. nu era În permanență asociat cu dumnezeirea (adopționismul) (2.1.1.2 dar și 2.2.1) unirea dintre Dumnezeu și om a avut loc prin natură (Chiril al Alexandriei) (1/2.1.1) vs. unirea n-a avut loc prin natură (1/ 2.1.2 Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
uman Mai mult divin decît uman Avea suflet uman Nu era de tertium genus Nu numai divin Deopotrivă divin și uman Nu numai uman Unirea a avut loc prin natură Unirea n-a avut loc prin natură Permanent asociat cu dumnezeirea Mai mult uman decît divin Uman Trecător asociat cu dumnezeirea Numai uman (PSILANTROPISM) Ajunși aici, putem trage deja o concluzie: interpretată ca un Întreg variabil, cristologia nu este o succesiune de evenimente anarhice, de evenimente lipsite de legătură În timp
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
era de tertium genus Nu numai divin Deopotrivă divin și uman Nu numai uman Unirea a avut loc prin natură Unirea n-a avut loc prin natură Permanent asociat cu dumnezeirea Mai mult uman decît divin Uman Trecător asociat cu dumnezeirea Numai uman (PSILANTROPISM) Ajunși aici, putem trage deja o concluzie: interpretată ca un Întreg variabil, cristologia nu este o succesiune de evenimente anarhice, de evenimente lipsite de legătură În timp, ci un sistem alcătuit din permutări binare care, asemenea lingurii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a 7-a, penticostalii etc.). Este o religie monoteistă, având în centrul ei viața și patimile lui Iisus din Nazaret, fiul Domnului, așa cum ne sunt înfățișate în Noul Testament. Împlinind profeția din Vechiul Testament, venirea lui Mesia pe pământ reconciliază omenirea cu dumnezeirea, salvând-o de păcatul originar și oferindu-i, prin moartea și învierea lui Iisus, viață veșnică. Ridicat la Ceruri, așezat de-a dreapta Domnului, Iisus se va întoarce pentru a da viață celor din morminte și pentru a săvârși Judecata de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bani; băutură; Biblia; biologic; biserica; biserică; bogăție; bună; catastrofă; cele 7; a cere; ceva abstract; ceva frumos; cinci; circ; ciudă; ciudățenie; cîștig; clipe; coincidență; copac; cred; nu cred; crearea lumii; creștinătate; cunună; curiozitate; divină; Domnul; dor; dorințe; dragostea; dulce; dumnezeiesc; dumnezeire; Egipt; el; emoții; enigmă; eveniment; excelentă; nu există; extraordinar; extraordinară; fantezie; fantomă; faptă; Far Alexandria; feerie; forță; frumusețe; grandoare; graniță; haos; Hristos; iluzie; Iisus Hristos; izvor; încredere; îndeplinire; întîmplător; înviat; lapsus; loto; lucru bun; magic; mamă cerească; marea veste; măreață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Superioritatea lui față de Buddha constă în faptul că n-a avut o doctrină coerentă, elaborată, că a vrut doar să-i facă pe oameni liberi, și nimic mai mult” (III, 252). Între sfântul Anton și Diogene, Cioran trăiește în marginea dumnezeirii de parcă ar fi pe marginea prăpastiei: golul în care privește îl face să se găsească pe sine. „Am nevoie de demiurgul cel rău ca de o ipoteză de lucru. Să mă lipsesc de el ar însemna să nu înțeleg nimic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pierdere". Modul de existență preferat este singurătatea, în ciuda faptului că ne aflăm în fața cuiva incapabil să înfrunte un univers întreg ("Mod"). În poemul "Cenușă și melci" întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de soare care străbate cerul în zorile dimineții sau cu lumina timidă dar hotărâtă a unei lumânări în întunericul necunoașterii. În tragedia căderii omului în păcat, a rămas mereu prezentă o idee salvatoare: cea a asemănării cu Divinul. Sămânța de dumnezeire din noi e cea care ne poate salva, dacă îl acceptăm pe Dumnezeu ca model suprem de existență fără de care omul "nu poate face nimic" conform cuvintelor lui Hristos cel împărtășit nouă. Anexa I Anexa II Anexa III SFÂNTUL GRIGORIE
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
s-au umplut atunci de "o lucire stranie, bolnavă". Punînd stăpînire hipnotică pe conștiința personajului, fluidul luminos al privirii devine crucial în cele două momente cheie ale romanului, reiterate în forme perceptibile ca variante de "întîlnire" hotărîtoare. Legătura între revelația dumnezeirii prin imaginea "orbitoare" a crucii și pacea din ochii condamnatului la ștreang ca și răstignit, între martiriul sacru și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
locaș sfînt Mă vezi În ce jale sunt SÎnt jalnic și amărît Și de la tine gonit. De acum pînă la sfîrșit Și de acum pînă-n vecie Mila domnului să fie. >> ” -//Astăzi cel Prealăudat ,, Astăzi cel Prealăudat Îngerului marelui sfat Sfătuind dumnezeirea Ca să-mplinească zidirea Cine vrea s-o-mplinească Îl cerea să-l răstignească İuda iubitor de bani VÎnzător de oameni mari. Zise către-ai să-i dușmani : ăă - Dați-mi 30 de arginți Să vi-l dau să-l răstigniți
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii, blestemă zăvoarele care ascund misterul, amenință cu sfărâmarea mitului și, în preajma morții, dă dispoziții bătrânești: "Aibi grije mai cu seamă, strămoșule, de fată/ Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt rugați să aibă grijă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tentației și se vor despărți, deoarece ea, împărăteasă fără soț, trebuia să meargă în Insula Principilor, iar el, inițiatul, trebuia să-și respecte legământul. Kesarion Breb avea o fire aleasă și purta pe frunte semnul literei Delta, ca simbol al dumnezeirii: Pe fruntea lui, între ochi, gândul cel fără hodină săpase trei linii în chip de triunghi, care totdeauna stăteau înclinate una către alta". Pe drumul inițierii se maturizează sub aspectul cunoașterii și autocunoașterii, dar și sub aspect fizic. La început
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în lume opera unui demon care a chemat creaturile la viață pentru a se desfată cu spectacolul belelelor acestora"33. Pentru Sábato, apropierea de Dumnezeu înseamnă apropierea de oameni, iar iubirea și speranța sunt "parte din om, ca parte din dumnezeire". Copiii, tinerii întruchipează în viziunea sa "toată puritatea acestei specii". Întreaga oroare a secolelor trecute și prezente în lungă și dificilă istorie a omului este inexistentă pentru fiecare copil care se naște și fiecare tânăr care începe să deschidă ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înclinam să credem că mai degrabă există "Ceva" decât "Nimic""58. Sábato își exprimă recunoștința față de exegeții operei sale, care văd dincolo de aparenta problemă a râului, centrala în românele sale, credința lui în acele fragmente de absolut, "adevărate particule de dumnezeire din om". Iată ce-i scrie Sábato lui Paul Alexandru Georgescu în una din scrisorile ce alcătuiesc corespondență de peste două decenii pe care aceștia au purtat-o și pe care hispanistul român o reda în ultima sa carte dedicată unor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Grigorie de Nazianz au lucrat împreună la alcătuirea Filocaliei - o antologie de texte din opera lui Origen, menită să arate foloasele pe care le poate dobândi creștinul studiind atent și cu discernământ filosofiile păgâne. Temele principale abordate aici sunt natură dumnezeirii, interpretarea Scripturilor și libertatea voinței. Pentru ultimele două teme sunt puse la dispoziție citate preluate în principal din Despre principii și din Contră lui Celsus. Din natură citatelor folosite și din modul organizării lor în volum, reiese fără echivoc că
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ne vom ocupa mai jos, a fost ecranizată în 1999. Actualmente Helmut Krausser trăiește din scris la München. Dacă "Melodien. Muzica diavolului" este o grandioasă rescriere a mitului lui Orfeu, dar mai ales o odă închinată magiei muzicii inspirate de dumnezeire, chit că pe urmă va să se îndepărteze de ea, și care recreează frumusețea din plămada durerii umane și a misterului vieții, Canișul divei (Humanitas, 2005, 178 p., impecabila traducere din limba germană fiind semnată de Rodica Mihaela Nețoiu) are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
adorație aproape mistică, un dor de unire eternă și absolută, în căutarea fericirii supreme, o sursă, așadar, inspiratoare de ascensiune, în jurul căreia au gravitat celebrele figuri feminine Doña Sol, Ximena, Elvira, Mariana etc. Întruchipând erosul, Don Juan oferea femeilor revelația dumnezeirii, harul și miracolul acesteia, păstrând pentru sine reversul faustic, polemic, trăirea spirituală în căutarea iubirii universale. Revenim în secolul XX la Paris. Leporello îl implică pe naratorul-actor să scrie epilogul parabolei lui Don Juan și a servitorului său nedesmințit. Se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apariție a lupilor albi, secvențe ce au darul de a spori impresia de hiperrealism al relatării, bazate pe un scenariu alegoric.Subminat de iminența unui final, a fatalității ce a stigmatizat comunități celebre în istorie prin viciul contra naturii și dumnezeirii. Cheia de boltă a romanului construit după strategia amânării și a suspansului, este deținută totuși de Autor, voce ce se desprinde din recitalul celorlalte voci, subsumându-și-le și asumându-și rolul de stăpân absolut și liber să decidă distrugerea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic prin excelență, Înțelepții, cerebralii și eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea de către patristică a rîsului, acesta fiind considerat o acțiune prin care dumnezeirea este negată, suprimată, micșorată. Nici mînia nu este recomandată de către lectorul acestor cursuri de vară care este subtilul paj, mînia este o acțiune psihică decompensatorie, În regimul diurn mînia nu-și găsește rostul, este un factor perturbator. Acest analist subtil
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
uns Gottliches entzucken ?” Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență, Înțelepții cerebrali și toți eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde pînă la urmă pajul este totuși o lecție de mortificare a fetei. „... nu e nimic și totuși e / o sete care-1 soarbe” Nimicul redus totuși la un punct iar punctul cum spune Poulet continuă spațiul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
directe, în sensul că opera primului a influențat-o pe a celuilalt, putem stabili apropieri bazate pe fenomenul de paralelism. Astfel, la Șevcenko și Eminescu există un mod identic de a privi relația om-natură, o atitudine similară a omului față de dumnezeire [...], o meditație aproape asemănătoare privind trecerea timpului și rezonanțele afective ale singurătății 26. Ion Cozmei consideră că numitorul comun al celor doi romantici este determinat de intenția unor proiecte de mitologie națională: Viziunile romantice ale celor doi poeți naționali s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și preacuvioși duhovnici..." (p. 52). Iar când Pahomie, călugărul ciufut, se arată neîncrezător față de pocăința afișată de stareț, acesta din urmă găsește potrivit să rostească: "Nu s-au găsit chiar și în ceata ucenicilor unii care să se îndoiască de dumnezeirea lui Iisus?" (1964, 55). Continuând să fie prudent și sceptic în fața vorbelor starețului, acesta din urmă pune la încercare virtuțile gestului: "Părintele Procopie, ridicându-se de unde ședea se duse la el și-l sărută pe obraji". Replica vine tot în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]