14,797 matches
-
la față și nu părea deloc amuzat. Mi-a zis: Nu-mi vine să cred că n-am murit. Cred că a fost un semn de la Dumnezeu și cred că a fost pentru mine. Nu credeam și nu cred în Dumnezeul la care am presupus că se referă el, dar m-am uitat spre cer și am mulțumit cuiva, nu știu cui, că încă pot să stau în picioare. Atunci mi-a sunat telefonul. Era sora mea. Era îngrijorată. Mi-a zis că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar ați profitat numai de legea Răbdării și a Modestiei românului care nu impune ci propune și muncește și rabdă... dar până când? Și chiar dacă românul ar mai răbda, nu vă mai rabdă Pământul și Cerul, nu vă mai rabdă Divinitatea. Dumnezeul Oamenilor a hotărât că este momentul să ridice Oamenii la luptă, pe fiecare după harul său: prin cuvinte, prin fapte, prin gânduri, prin idei, prin orice duce spre Lumină și descătușare. Priviți atenți În jurul vostru, În viața cotidiană, la lucruri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să te lauzi cu ceea ce vei face tu și cu ce vei deveni prin munca ta, nu să te lauzi cu ceea ce ești prin mine." Deci, fiecare pentru el și "așa cum Își așterne"; verdictul Îl dă istoria pe pământ și Dumnezeu În cer. Și acum să mergem mai departe cu ceea ce ne doare. Am asistat cu sufletul la gură la Înființarea și desființarea și lărgirea și separarea a zeci de ministere În speranța vană că măcar cineva se va găsi să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
va exista Justiția Divină, justiția vie a legilor universale, justiție ale cărei legi imuabile acționează și la noi, pe pământ și de care nu scapă nimeni, oricât s-ar Înconjura de modificări la modificări de legi. Și mai există un Dumnezeu Înconjurat de spirite Înalte care veghează asupra tuturor astfel ca, În final, să triumfe legea Lui. Știu că nu vă temeți de ea, domnilor care vă vreți organizatori de destine și creatori de destine. Dar nu vă amăgiți În zadar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fac frate și cu dracu, numai pe copii să-i scap. Ei să nu se mai milogească pentru o bucată de pâine și să câștige banu cu condeiu, nu cu lădița-n mână și cu ciocanul. Și-ncepea să-njure: Dumnezeii lui de ciocan cine mi l-a pus în mână, c-am s-o iau prin trenuri într-o bună zi și să le dau la cap la toți! Hoții și tâlharii! E plină țara de hoți și de criminali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe câmp, lumina despuiată, care pâlpâia luându-i vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și prin pleoapele întredeschise privi roată-mprejur zarea și-și dădu seama, cu-o înfiorare rece, aproape de spaimă, că erau singure în tot cuprinsul. Câmpul întreg și lumea întreagă se scufundau sub ochii ei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
holbați la goliciunea de pe fața bătrânului. Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Degeaba toată încercarea. Să desprindă o șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura, dumnezeule! Nu se mai termina! Zgomotul locomotivei se împrăștia pe câmp, nu se mai auzea nimic, slab, îndepărtat, părelnic bubuiturile în pereții vagonului ca o capcană, ca o amenințare. Taca-taca, taca-taca, taca-taca, taca-taca, îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cu ce-ajung la cârlig? Îi duc... duc... duc... duc... duc... Bezna cădea din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se agațe tocmai de cizmele acelea și să trimită în hăul podului, strivit de barele metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o clipă de ezitare și totul e pierdut. Dacă pierde momentul podului, va fi el însuși un om mort, și-odată cu el... odată cu el... Simți exasperarea celor închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu balcoane și balconașe, cu drugi de fier și amorași de gips. Dumnezeule, ce-i cu liniștea asta? întrebă deodată Irina, și se opri locului. Parcă au murit cu toții. Nu mai e nimeni, spuse Miluță. Nu se poate! Ascultă și tu. Se tem și s-au ascuns! Ce-i azi? În câte avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îndrăznesc să le analizez sau să trec de ele. Dimpotrivă, ai mei m-au învățat să privesc în sus, să vorbesc cu soarele și luna, cu stelele și cerul, cu Maica noastră Maria, cu Iisus Hristos și cu Dumnezeu Atotputernicul, Dumnezeul părinților noștri; m au învățat să iubesc Lumina , să nu-mi fie frică de întuneric, să-mi placă culorile vii, frumoase, să admir și să ascult pădurea, florile, pomii, iarba. TOT ce e frumos pe pământ și în cer. și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
învățat să CRED CU ADEVĂRAT în existența celor din lumea de dincolo (invizibilă), care sunt strămoșii noștri (voi afla și asta cu precizie atunci când va fi timpul) și pe care unii dintre noi îi numim Maria și Iisus Hristos și Dumnezeul părinților noștri, alții Zamolxe, sau altfel. Nu contează cum îi numim . Contează că au putere energetică pozitivă foarte mare, că sunt buni, că nu pedepsesc, ci IUBESC, că ne ajută chiar și atunci când nu conștientizăm sau nu-i chemăm, cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
are foarte mult miez. Deci, ucigă-l toaca ! rog preoții, pe această cale, ca atunci când ies cu Sfintele Daruri să folosească cuvintele noastre tradiționale cu credință și cu dragoste să vă apropiați și nu cu frică... deoarece Maica noastră și Dumnezeul părinților noștri nu induc frica, ci iubirea, lumina, eliberarea, credința ! Același lucru este valabil și pentru rugăciunile pe care le tipăresc mitropoliile și patriarhia: Frica nu are ce căuta în relația cu Dumnezeu, Sfânta Treime și Maria, pentru că iubirea lor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
depinde ca aceste urmări cvasi-vizibile pe toate fronturile să fie foarte ușor și repede îndepărtate. N-avem nevoie pentru acest gest hotărâtor nici de arme nucleare, nici de cele chimice sau biologice: avem în noi și cu noi PUTEREA lui DUMNEZEU, a Părintelui Ceresc - Iisus Hristos -, a Maicii noastre Maria - Doamna Luminii, avem Îngerii noștri păzitori, avem în fiecare dintre noi Scânteia Divină și, mai neaoș exprimat, avem “ putința și voința”. Avem, deci, la îndemână toate armele cu care putem hotărî
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Dar porunca mai spune CREDEȚI! și, dacă vreți să pătrundeți înțelesul ei, aflați că numai urmând această poruncă și războiul este câștigat. Vă veți întreba cum și de ce. Nimic mai ușor: atâta timp cât credeți cu toată ființa în Puterea Domnului, a Dumnezeului Părinților noștri, atâta timp cât credeți că există puteri malefice, dar nu doriți să le cunoașteți ci să le îndepărtați prin credință și prin binecuvântare de voi și de cei dragi vouă, ele nu vor câștiga războiul, iar voi veți rămâne feriți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care vor duce, în final, biserica ortodoxă să și piardă mulți adepți, iar sectele acestea nebune, care au năvălit peste noi de la revoluție încoace, la propriu, pentru că dau buzna în casă ca să te lămurească ce afaceri bune ai face cu dumnezeul lor, vor câștiga teren. Dacă se mai continuă așa, cred că e păcat, pentru că noi și religia noastră, așa plină de dogme cum e acum, rămâne totuși cea mai aproape de adevăratul Dumnezeu. și, așa cum v-am obișnuit deja din precedentele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu cum se încearcă să vă fie inoculată voința altora sau să vă fie anihilat propriul discernământ, propria alegere. Propuneți-vă țeluri nobile, luminoase, înarmați-vă cu dorință de muncă și răbdare și nu uitați niciodată țelul suprem - IUBIREA pentru DUMNEZEU și totul se va împlini frumos, treptat sau deodată, așa cum va decide Cel de Sus. Nu vă mai lăsați tentați de o viață ușoară obținută oricum pentru că asta nu face decât să vă coboare și „judecata” propriei conștiințe va fi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează hitul într-un ritm nebun. Stop! Opriți caruselul, altfel ne vom dezintegra iremediabil, în acest univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cădere, chiar fără să mi-o spui. Cu riscul de a deveni obositoare, te întreb, din nou: de ce nu vii tu aici? Definitiv. Sunt convinsă că vei găsi o cale de a ajunge la o înțelegere cu Eliza, în ce privește apartamentul. Dumnezeule, îmi vine atât de greu să-i scriu numele acestei fetișcane lipsite de caracter! În fond, ți-e datoare pentru anii în care, uitând complet de viața ta, ai luptat să faci dintr-un copil lipsit de noroc la naștere
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
doar un copil, simt că toată discuția începe să mă agaseze. - Ascultă, draga mea, nu am timp de joacă. Nu vrei tu să-mi spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne cunoaștem
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să clipească, vrând parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai cunoscuse. De nu s-ar mișca, dacă nu s-ar ridica să plece... Nu te mișca! Te rog! Ești perfectă! Și lumina cade atât de bine! - Cu mine vorbiți? Dumnezeule! Nu mai fusese doar un gând. Gândul se transformase într-o rugăminte rostită tare și apăsat. - Vă rog să mă scuzați, n-am vrut să vă tulbur. De obicei... Se opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]