58,646 matches
-
-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
o săgeată spre șeful PSD-ului. Dar nimeni nu mai stă să asculte, fiindcă în fundal se aude vocea senatorului Adrian Păunescu recitând dintr-o capodoperă proprie. Iar microfonul reporteriței, camera de filmat, împrejurimile }ebei și MegaVijănul se umplu de durere, bocet național, scrâșnire de dinți ș.a. Moment patriotico-sonor realmente cutremurător, dublat de imagini blasfemice cu grămezi de mici pe grătarele încinse și un "hi-hi-hi" binecunoscut... Mare sărbătoare la }ebea... Bine că s-a terminat transmisia... TELEȘTIRE DE ULTIM| OR| l
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
merită să mai caute postul. "No comment"... MOMENT LIRIC Și, dintr-odată, de sub masa cu televizorul, auzim vocea poetului plagiator C. Haralampy recitând: Unii vorobesc o limbă ca un fagure de miere: Pleșu, gura cea de aur, Stolojan glas cu durere, Stoica, firea cea întoarsă, Emil Boc cel trist și mic, Gheorghe Flutur dând de știre despre-o nouă aviară, Un partid croind Băsescu din cuțite și pahară Și Vadim vestind în stihuri noi războaie de nimic. În timp ce Traian Băsescu, Andrei
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
petrecute cu ceva timp mai În urmă. De la această discuție trece, pe neobservate, la o discuție pe teme medicale; se plânge de o cefalee cronică și amintește că obișnuiește să ia Fiorinal (combinație de aspirină și codeină) ca să-și aline durerea. Cum pentru mine Funerals și Fiorinal sunau la fel, eu continuam să-l consolez În legătură cu decesul tatălui și să-l asigur de tot suportul meu de a trece peste această perioadă tristă. Secretara mea a Înțeles că eu eram puțin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În ultimă instanță tindea la asasinatul lui prin presă. Alte constatări despre care putem face vorbire, lucruri care să țină numai de evidență. Este vorba În primul rând de un lucru pe care eu Îl constat cu stupoare și cu durere, implicarea vinovată a domnului președinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu În același timp ambasadorul României la UNESCO. Îl consider direct complice și chiar inițiatorul acestei acțiuni criminale Îndreptate Împotriva mea, și o să aduc pe rând argumentele logice deocamdată și apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
căzută Însă În mâna oamenilor, deci una deformată. Așa, șchioapă cum a devenit democrația (egalată de noi cu ideea de libertate) ne-a dat ocazia să ne vedem frații. Să facem un pod de flori. Și de speranțe. Și de dureri. Pe acest pod a venit și Grigore Vieru la Timișoara. Eu l-am Întâlnit la una dintre manifestările organizate de Universitatea Tibiscus, patronate de Anca Augusta și de criticul literar Adrian Dinu Rachieru. L-am abordat În viteză (doar lucrăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
activ sau simpatizant al asociației, pentru că giuvaerul pe care noi Îl iubim și Îl prețuim, limba română, să-și păstreze frumusețea și vivacitatea atât În comunitățile noastre de sub arțar, cât și oriunde În lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
limită a vieții de zi cu zi trăite în preajma unui bolnav, incapabil să ducă prin forțe proprii o existență normală. Sensul este însă complet schimbat. La Matei Călinescu scrisul are drept temei o imensă afectivitate, iubirea pentru cel în suferință, durerea neputincioasă de a ști cum va evolua boala, dar de a nu putea să i se opună, compasiunea pentru inocența cu care fiul său își înfrunta tragicul destin. Totul, în Portretul lui M, îndeamnă la înțelegere și participare. La personajul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
mă înspăimântă și mă zgârie/ mă dau afară din casă/ mă târăsc spre/ o găleată de vopsea izbită de un zid/ mirosul gunoaielor arzând la capătul grădinii// nu-mi doresc decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul chefului/ și ți se înmânează cadourile și sufli în lumânările înfipte în tort// sau când pleci la mare cu un bun prieten// ar trebui să golesc dulapurile/ și să-ți arunc hainele sau să le vând
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
corale de Martin Luther. Un concert de clopote, nu neapărat ca o sumă exactă a unor momente de reflecție tehnică, ci mai degrabă ca un proces viu, spontan de perpetuă renaștere spirituală. E ca o eliberare de forță și de durere, de patos și de măreție, de credință și de speranță. Dangătul metalului nobil parcă ne transmite acel egoism divin ce provine din maniera de a trăi total, amețitor, fără limite propriul suflet, întregul eu. Mă simt blocat, ca și cum aș fi
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
care sufletul lui va fi poros, dornic să absoarbă, așteptându-și într-o blândă feminitate întregirea sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient sieși, reflectând sigur de el și deformator orice gând ce s-a apropiat din afară, orice durere care încă nu l-a atins?" însă din păcate calvarul așteptării autorului (așteptarea, o așteptare înfrigurată, cu deschidere, am zice, metafizică, e o dimensiune a întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care un glas se ridică
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Unde-o fi, oare, axa aia asigurătoare a suveranității sentimentelor ? Îți vine să strigi spre zonele celeste, ori măcar spre micul ecran și imediat îmi vine să-l parafrazez pe Gorki spunând: Axă, ce frumos sună acest cuvânt! Dar, pentru ca durerea noastră să fie și mai mare, ministrul Apărării, Teodor Atanasiu, spune unor reporteri de televiziune: ,-Suveranitatea României ar putea să cunoască niște abateri în funcție de temerile pe care le au unii lideri politici față de niște axe care s-ar putea îndoi
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
mimodrame Aventures și Nouvelles Aventures - realizate pe "texte" nesemantice construite din foneme, vocale, consoane, zgomote, intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
din soldat neinstruit. Nici împins în primul eșalon al scriitorilor n-aș fi fost. Așa că până nu de mult mă mândream a fi respins o ofertă dezonorantă, jignit, de altminteri, că respectiva instituție se putuse gândi la mine. Socoteam, cu durere de cap, că ceva trebuie să o fi determinat. Ceva, desigur, pornind de la mine. Și mă chemam în fața unui tribunal al conștiinței. Dar ce anume? Lucrurile s-au schimbat cumva de curând, de când persoane de certă notorietate din domeniile amintite
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor de date, consultate de l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva cu dinadinsul, în lumea de hîrtie veche în care exilul vreunei cărți în românește ar fi, hélas, un accident nesperat. Mi-
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La rândul său, Kenneth B. Clark definește empatia că ,,o capacitate a unui individ de a simți trebuințele, aspirațiile, frustrările, bucuriile, supărările, anxietățile, durerile, foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 28). Toate definițiile anterior enumerate au în comun transpoziția în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076. Unde ești înger al amintirii și durerii ce-mi spui că de fapt trăiesc prin tine? 1077. Ce-i poate lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate de aceea avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I lipsește nimic. 1078. Orice părăsire este o regasire tardivă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Lupta este o încercare de mântuire a păcatului propriei tale nașteri. 1086. Limba unei națiuni este patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot mai nesigur în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
groapă din fundul grădinii, până la elegantă cameră de baie, cu bideu, era o diferență copleșitoare, care îi întunecase mintea nemulțumitei beneficiare. Apăruse burghezia proletara. Incidentul a fost confirmat de mai multe surse, inclusiv de Lucia Hossu Longin, în lucrarea, Memorialul Durerii, apărută la Editură Humanitas, din București, 2007, la pagina 116. Anii au trecut. Ignoranța analfabetului a început să facă ravagii. Implementarea comunismului cu forța a răsturnat valorile, atât în acea tranziție a senilelor, de după 1945, cât și în tranziția declanșată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe care ii anchetă. Așa se explică numărul mare de fracturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă numele Zavaidoc, numele celui mai vestit rapsod al României dintre cele două războaie mondiale. Sculptorul Eugen Petri i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]