1,836 matches
-
o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându-mă la mâna lui puternică și mare, care-mi dă ușor părul din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care mă gândesc e că ceva nu merge bine, ce e? Apoi îmi amintesc, și nori negri se coboară asupra mea, și gândurile astea nenorocite mă urmează până în dimineața următoare. Ați crede că îmi găsesc puțină liniște noaptea, când dorm dusă, dar chiar și atunci durerea e tot acolo. Visez la Ben. Constant. E un amestec de amintiri și fantezii ireale, și fără să vreau să par teatrală, cred că înțeleg cum este să fii lipsit de ceva, să pierzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luni și am înfruntat două furtuni. Mi-am petrecut fiecare zi a acestei călătorii pe mare cufundat în cea mai mare umilință. În schimb, japonezii își primesc nenorocul și se resemnează mai repede decât noi, europenii. La început priveau marea duși pe gânduri cu ochii lor goi care par să nu exprime niciodatpă nimic, dar acum se întâmplă chiar să îi aud râzând când se adună pe punte. Pesemne sunt bucuroși că vor scăpa în sfârșit de o călătorie lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul pământului. Bărbații satului unde erau, bunică? De ce nu-l apărau? întreabă Sorin. Erau plecați la oaste, căci vodă, măria sa, îi chemase la el, să-l ajute să scape țara de jefuitori. Și, mai trebuie să știți că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
posturile lor în curte sau în podul casei. Căci nimeni nu trebuie să tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de toate, dormeau duși, și-au început cântecul. Ca la un semn ograda prinde să se dezmorțească și începe să se facă simțit freamătul unei zile noi și frumoase. Cea mai frumoasă din câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
efort mai mare, puiul de rândunică ar fi ajuns mai repede în căsuța lui. Deschide ochii. Bună, somnoroaso! Cât timp tu ai dormit, ce de lucruri s-au mai întâmplat! Știu! spune Sorina. Ce vorbești?! De unde să știi, că dormeai dusă... Nu-i adevărat. Am auzit tot: cum a căzut puiul... Aș fi vrut eu s-o chem pe bunica sau să-l ajut, dar, nu știu de ce, n-am putut. Noroc că ați sosit voi, salvatorii, la timp. Casa fermecată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
copiate, tot de mână, Într-un alt registru identic. Birocrația de dinainte de apariția calculatoarelor, a indigoului chiar, În toată splendoarea ei. Dumnezeule, ar putea dura ore Întregi, Își zise Bennie. Esmé Își pusese cățelușa Într-o șapcă unde micuța dormea dusă, cu burtica plină de fiertură de orez. Marlena avea o eșarfă pregătită În caz că noua lor Încărcătură canină trebuia ascunsă de autorități. De fapt, nu avea de ce să-și facă griji. În Birmania, câinii nu sunt considerați obiecte de contrabandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că le vor arde casele, dar Îi vor obliga să lucreze la conductă. Știam ce se Întâmpla cu oamenii care făceau asta. Mureau de foame. Erau bătuți. Se Îmbolnăveau și mureau. Așa că am făcut un plan. Nu ne vom lăsa duși, acesta era planul. Urma să ne luăm cele mai valoroase lucruri și să le ducem sus În munți, În inima junglei - ustensilele de gătit și pe cele de lucrat pământul. Urma să lăsăm doar niște vechituri În urmă ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la rândul a fost invitat la dineuri. Fostul lui liceu a organizat un soi de bal al victoriei În amfiteatru, iar acolo a dat peste o femeie care l-a abordat râzând: — Nu mă mai știi, tinere? Era femeia ușor dusă, dată cu mult negru pe la ochi, care fusese intervievată de Global News Network, cea care se autointitulase iubita lui. El i-a răspuns: —Doamnă, habar n-am cine sunteți. Ea a ridicat din umeri și i-a răspuns cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e mai puțină nebunie. Întâmplător, în ziua aia am prins un loc liber la Shin-ochanomizu. Urma prezentarea, mă și trezisem mai devreme, așa că mi-am zisă: „Ce bine că stau jos!“. M-am așezat și am ațipit imediat. Am dormit dus. Când am deschis ochii, ajunsesem la stația Kasumigaseki. A patra stație de la Shin-ochanomizu. Mi s-a făcut brusc greață, de aia m-am trezit. Am simțit un miros ciudat. Apoi am văzut mulți oameni care se îndreptau spre vagonul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe cineva în orice moment. Spun cu mâna pe suflet că mă simțeam tare singur. În doar trei ani, membrii familiei mele s-au stins, unul după altul. Aveam impresia că în anul următor era rândul meu. Pe atunci dormeam dus. Mai bine de douăsprezece ore. Dormind mult, treptat, starea de somnolență s-a atenuat. Visam des. Dacă dormi profund, când te trezeși, te simți mai viguros. De atunci am început să dorm mult. Apropiaților le spun că am fost singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Voiam să port rochie de mireasă. După aceea ne-am hotărtât să locuim cu tata în casa din Honboku. Nu voiam să-l lăsăm singur...soțul meu mi-a sugerat lucrul ăsta. El făcea naveta de la Honboku la Ōji. Numai dus durează două ore. În fiecare dimineață pleca la 06.00. Pe atunci o țineam tot într-o ceartă cu tata. A fost greu. Era mort de oboselă când se întorcea acasă pe la 23:00, 24.00. Am stat cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine, așa că l-am sfătuit: Dă telefon la firmă și învoiește-te!» Cred că le-a zis că nu mă simțeam bine. A dormit dus. Sâmbătă avea de rezolvat o problemă ce nu suporta amânare și s-a dus puțin la muncă. Duminică după-masă ne-am dus la cumpărături. Dimineață a plouat, așa că am dormit până mai târziu. La prânz s-a luminat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest, n-am încercat nici o conversație. Am avut, ca de obicei, un gând care să-mi distrugă tot entuziasmul: "Sau e ușurică și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înainte și atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea depinde vindecarea lui Viky, În sfârșit, doctorul Petroff a spus un nume de boală: febră tifoidă. Cuvântul e înspăimîntător, dar, în sfârșit, cunoșteam contra cui trebuie dusă lupta. Nesiguranța medicilor fu-sese oribilă, cu atât mai mult cu cât ea se întîmpla în timp ce termometrul era mereu aproape de 40 de grade. Avusesem impresia că în târgul acesta Viky poate să moară cu zile. Doctorul Petroff a luat sânge lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viața plantelor, a animalelor, cauza tuturor lucrurilor - o interesau necontenit. Ea nu știa nici să citească. Apoi avea sentimente rare pentru o femeie, mai ales pentru o femeie absolut incultă și (cînd o știu eu) așa de bătrînă: melancolia lucrurilor duse, lucrurilor de departe etc. Un tren care se ducea departe pe câmpie îi producea melancolie. Era curios să vezi o babă incultă de 70 ani, care simte poezia subtilă a unui tren (a unei adunăturil de oameni necunoscuți) care a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din față și-a tras un lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă era liniștea. Un grup de turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a tras un lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă era liniștea. Un grup de turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]