916 matches
-
și de coordonarea științifică a scriitorului și universitarului ieșean Ilie Dan, volumul marchează mai multe reușite care trebuie subliniate și detaliate aici, sperăm cu folos critic și istoriografic. Față de edițiile anterioare, în care rigoarea metodologică era mai subțire, informația mai eclectică și disproporțiile fișelor erau dictate nu de valoarea celui antologat, ci de buna cuviință și egoul său (fișele fiind completate, ad libitum, de fiecare), acum se vede un evident efort de sinteză și de uniformizare, care aduce un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În matricea ideologică pe care o schițează, comparatismul are o pistă de decolare spre un nou ecumenism și pentru depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate din cele mai eclectice direcții. Iar teoriile literaturii își descoperă rațiuni legitimante pentru a ieși din izolare, căutând căi de comunicare cu discursul intelectual (științific, filosofic, religios, moral, politic) al unei vremi anume. O altă direcție net conturată a scrisului lui M. vizează relațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
reprezintă apariția teoriei corelației datorită cercetărilor riguroase asupra eredității ale lui sir Francis Galton (1822-1911) [antropolog, biolog, psiholog și statistician englez, vărul lui Charles Darwin (1809-1882)], care l-au condus în anul 1866 la conceptul de variație legată a fenomenelor. Eclectic și neobosit în căutările lui, Galton a trăit cu obsesia măsurii, a preconizat măsura caracteristicilor fizice și mentale ale fiecărui individ, precum și studiul transmiterii lor ereditare, lucrările sale prefigurând atât testele psihologice standardizate, cât și teoriile eugenismului (ansamblu de metode
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
prim-planul viziunii tradiționaliste interbelice. Impactul cel mai puternic asupra vieții intelectuale a provenit dinspre gruparea condusă de Nechifor Crainic în jurul revistei Gândirea ce explora spiritul românesc sub flamura trăirilor mistice și religioase și a folclorului primitiv, debutând în stil eclectic, chiar filomodernist, cotind spre tradiționalism abia din 1924. Noua generație resimțea imperios nevoia detașării față de înaintași, dar și față de cursul evolutiv al istoriei țării. Dilema între cantonarea în trecutul național și ancorarea în spiritualitatea europeană părea că își găsește soluționarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cronologic al istoriei. În timpul primului an, modul de funcționare e destul de închis și sînt cooptați noii veniți, puțin numeroși. Primele întîlniri dezbat obiectivele și metodele de lucru pe care participanții se gîndesc să le adopte. Sînt abordate subiectele cele mai eclectice: selecție socială, genetică, eugenism, ecologie, agresivitate, tortură, moduri de decizie ale responsabililor politici, rasism, durere, liberta-te, mod de funcționare a creierului, comportament masculin-feminin. Schimburi de puncte de vedere despre criza clasei politice a vremii, prezentarea cărții Les Découvreurs (Descoperitorii) de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de cărți) și, desigur, mulți alți autori talentați care pot oricînd țîșni în fața consacraților. Printre numeroasele trăsături ce individualizeaza piața franceză de carte, dincolo de febrilitatea și tensiunile ce însoțesc decernările de premii, se află și o mare flexibilitate, o curiozitate eclectică și o deschidere spre necunoscut, ba chiar o foame de neprevăzut, prin urmare, debutanții sau cvasi-necunoscuții au o șansă reală să pătrundă în sferele olimpiene, chiar dacă nu au făcut obiectul unor campanii de promovare abil și scump orchestrate de marile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Note critice, articole și studii mai semnează în „Luceafărul”, „Familia”, „Poesis”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Antiteze”, „Contemporanul” ș.a. I s-a decernat Premiul pentru critică al revistei „Luceafărul” (1992). S. adoptă în Cuprinderi un demers de tip eclectic, desfășurând exerciții de lectură în registre diferite, preponderent fiind cel eseistic și analitic pe marginea unor subiecte extrase din interpretarea clasicilor, din domeniul teoriei literare și din acela al literaturii universale ori din aparițiile editoriale la zi. Scrierile clasicilor sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
cu deosebire producții literare. În primul număr se afirmă orientarea publicației, care aspiră să devină „o punte de legătură între Franța și România, un tablou viu al celor ce se petrec în Țările Române”. Se vorbește, de asemenea, despre caracterul eclectic al periodicului, care nu va face distincție între școlile literare, combătând „polemicile violente și elogiile hiperbolice” și cultivând un aspect „demn și occidental”. În general, se evidențiază o direcție filofranceză și antigermană printr-o serie de intervenții teoretice: C. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287726_a_289055]
-
Și zonele din care se recrutează colaboratorii sunt altele. Aici au scris, alături de vechii colaboratori ai „Adevărului literar”, scriitori din cercul „Literatorului”, chiar și Al. Macedonski, precum și alți publiciști cunoscuți în epocă (Ilie Ighel-Deleanu, Al. Antemireanu). Nota dominantă este una eclectică; doar articolele lui C. Mille mai pun în discuție problemele estetice pe care, cu puțini ani înainte, „Adevărul literar” le dezbătuse cu atâta aprindere. A.i. este, astfel, o revistă în care locul cel mai important îl ocupă beletristica de divertisment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
analogic pentru destinele României, profesând un mesianism prin care se străduia să sugereze contemporanilor că el era mântuitorul patriei. Își și luase atitudini de profet și pe prieteni îi binecuvânta ca un cap de religie: "Christ și Magdalina cu voi!" Eclectic, adopta ideea coruperii prin civilizație a omului a lui J. J. Rousseau, rectificînd-o prin dogma păcatului originar. Cu această filozofie a lui Iehova-Natura, Eliade combate liberalismul, propunând un conservatorism progresist, ieșit din spontana conlucrare a antitezelor, foarte frumos formulat: "Progresul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
determinarea prin factorul automatic a "personalității", cronologia interioară tip K. Vossler, metoda genetică într-un cuvânt, și-n cele din urmă analiza fonologică, derivată din studiile lingvistice ale lui Grammont și Arta cuvântului (Wortkunst), a lui O. Walzel. Capitolul XXII ECLECTICII. TEATRUL "FLACĂRA" În 1911 apăru sub direcția lui C. Banu o revistă săptămânală Flacăra, care avu un mare succes de răspândire, atingând patruzeci de mii de exemplare. Succesul se poate explica în parte și prin faptul că era o publicație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
TEATRUL "FLACĂRA" În 1911 apăru sub direcția lui C. Banu o revistă săptămânală Flacăra, care avu un mare succes de răspândire, atingând patruzeci de mii de exemplare. Succesul se poate explica în parte și prin faptul că era o publicație eclectică ce da considerație bătrânilor, dar nu disprețuia nici poezia nouă. Însă pe aceasta o adopta în formele ei cele mai îmblînzite, evitând ținutele pure. Astfel, din simbolism, Flacăra preferă feericul. VICTOR EFTIMIU Sub înrîurirea teatrului de declamație și fantezie fabuloasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
domnești oferă argumente relevante în acest sens). Chiar și atunci când scopul declarat al periodicelor este cultivarea literaturii și promovarea valorilor culturale, componenta politică, abil mascată de paginile de literatură, rămâne o dimensiune importantă a activității editoriale. Cu un pronunțat caracter eclectic, primele publicații românești înglobează, alături de comunicate oficiale, traduceri din presa străină, fragmente literare, scrisori, telegrame, anunțuri publicitare ș.a. Treptat, paginile de ziar se structurează în rubrici și acordă spații extinse informațiilor de politică internă, reportajelor bine documentate, făcând dovada apariției
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care, acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și sever manifestat. Și-a protejat dreptul la orice libertate prin auto-poziționarea marginală față de curentul dominant, explicație suficientă pentru "stilul său provocator, eclectic, ludic, apocaliptic", cel care îl practică fiind, tocmai de aceea, inconturnabil, inclasabil, stilul său "seducător", recunoscut chiar și de unii din cei mai necruțători critici ai săi, asigurându-i impactul care îi aduce adeziunea unui public, adică a factorului care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine poate fi recunoscut și chiar definit prin formulele stilistice pe care le-a consacrat. Jencks afirmă că printre cele mai reprezentative figuri retorice postmoderne se numără paradoxul, oximoronul, ambiguitatea, dubla codificare, "armonia dizarmonioasă", amplificarea, complexitatea și contradicția, ironia, citarea eclectică, anamnesis-ul, chiasmul, elipsa etc. În urma aplicării acestora, postmodernismul îi apare ca fiind "schizofrenic față de trecut: la fel de determinat să rețină și să păstreze aspecte ale trecutului, precum este să meargă înainte; încântat de regenerare, și totuși dorind să se elibereze de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1970-1980 ar fi fost astfel marcată de o dezvoltare și de o proliferare a teoriilor postmoderne în mai multe domenii, dintre care arhitectura cunoaște o evoluție aparte, iar lucrările lui Charles Jencks diseminează cu succes noile idei legate de stilul eclectic și populist al arhitecturii postmoderne. De asemenea, autori precum Daniel Bell, Fredric Jameson, Jean Baudrillard, Jean-François Lyotard adâncesc discuțiile referitoare la postmodernism și conturează un set de lucrări de referință pentru acest curent. Best și Kellner descoperă existența a două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemănările dintre ele. Astfel, postmodernismul, susține Eagleton, se referă la o formă a culturii contemporane sau la un stil cultural ce "reflectă ceva din această schimbare epocală, într-o artă lipsită de adâncime, descentrată, lipsită de fundament, autoreflexivă, ludică, derivată, eclectică, pluralistă, artă care relativizează granițele dintre cultura "înaltă" și cultura "pop", ca și între artă și experiența cotidiană"141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire care își manifestă dezacordul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard și postmodernismul 4.1. De ce Baudrillard? Parcurgând un drum interesant și extrem de controversat de la marxism și până la postmodernism și, în consecință, adoptând un nou stil de scriitură ce îmbină filosofia cu poezia, Jean Baudrillard pare a fi un gânditor eclectic, preocupat de o varietate de teme de la mass-media, politică și până la artă sau sociologie. În bună tradiție nietzscheană, autorul francez își recunoaște în propriul demers o violență interpretativă, care este susținută de către o gândire radicală sau chiar de una de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poziționarea marginală față de curentul intelectual dominant francez, atitudine ce i-a conferit suportul unei inegalabile libertăți de interpretare și de mișcare între domenii precum filosofia, economia, sociologia, literatura, mass-media etc. De aceea și stilul surprinzător pe care l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simplu părerile altora și, deși luăm în considerație și alte opinii și metode, am scris dintr-un punct de vedere unitar, consecvent. Spre deosebire de Tomașevski, nu încercăm să dăm cunoștințe elementare asupra unor subiecte cum ar fi prozodia. Nu suntem nici eclectici ca germanii, nici doctrinari ca rușii. Judecând după uzanțele cercetării literare americane mai vechi, s-ar putea spune că încercarea noastră de a formula ideile care stau la baza studiului literar (deci, de a face ceva care să depășească "faptele
[Corola-publishinghouse/Science/85044_a_85831]
-
ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară sistematică, sarcina recenzării cărților fiind lăsată pe seama unor critici ocazionali și didactici (Claudia Millian, G. Baiculescu ș.a.). Venirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
deplină libertate spirituală” și accentua europenismul, democratismul, opus autohtonismului și ortodoxismului: „misticismului care ne înconjoară, politicii religioase practicate de profitorii cădelnițelor de argint, am opus raționalismul luminat.” Iar un an mai târziu, reamintea criteriul talentului și opțiunea pentru maniera absolut eclectică: „Nici un curent literar, de la tradiționalism până la modernism, nu ne este străin. Eclectismul cel mai desăvârșit ne servește, alături de talent, drept criteriu de îndrumare.” Revista adopta un spirit temperat, repudiind excesele de oriunde ar fi venit ele (punct de vedere foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
atunci când vine vorba de scriitori care au suferit influența celor din urmă sau fac parte din familia lor, precum Hortensia Papadat-Bengescu sau Camil Petrescu, le recunoaște, fără nici o ezitare, meritele de novatori ai prozei analitice românești. Revistă-magazin, cu un conținut eclectic și adesea inegal, A. l. și a., săptămânalul cu cea mai lungă apariție din perioada interbelică, nu a lansat nume noi decât în mică măsură (Vladimir Streinu, Zaharia Stancu, Ion Călugăru) și nu a dus polemici literare de anvergură. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Palace - construit în anul 1844, considerat a fi cea mai importantă clădire rezidențială în stilul neoclasic din Cuba); stilul colonial și baroc (Catedrala din Havana - cel mai bun exemplu de stil baroc din Cuba); stilul Art Nouveau, Art Deco și Eclectic (Hotelul Nacional). O vizită a orașului trebuie neapărat să includă, alături de obiectivele cu valoare arhitecturală menționate mai sus, puncte de interes precum: Cimitirul Cristóbal Colón (un muzeu în aer liber care păstrează unul dintre cele mai interesante cimitire din America Latină
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]