3,968 matches
-
Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În acel mod, degetul mare mi-a alunecat Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus și am făcut-o din nou. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au apucat chiloții. Au tras de ei În jos. Elasticul se prinse În pielea mea, apoi cedă. Doctorul se aplecă mai aproape, mormăind În barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își potrivi gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe stradă. La un colț stătea un bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o regină, sprijinită de o pernă mare de catifea reiată bej, care purta denumirea de „soț“. Brațele pernei o Înconjurau. Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare și două sau trei sticluțe cu medicamente. Desdemona era Îmbrăcată cu o cămașă de noapte albă, cu pătura trasă până la brâu, iar În poală avea un evantai cu atrocitățile turcilor. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uit... pistolul tău trebuie să rămână la mine. Știi asta, nu? Mă gândeam eu că n-ai să mă lași cu el. Fie! Mai trecură câteva minute. Minute de repaus de care aveam nevoie cu disperare. Mă simțeam ca un elastic întins la maxim, gata în orice clipă să plesnesc. Începeau oamenii să mișune prin fața clasei. Trebuia să plecăm. M-am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează. Se simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine, răsună în urmă glasul sever al Agrippinei. E indecent să umbli așa. Germanicus pleacă ochii și constată că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din vârful bonetei! În acest moment, parcă auzindu-i gândul, o siluetă înaltă și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făceam când eram mai tânără. ― Încerc să-mi fac o părere despre cum ești tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iarbă. Peduzzi coborâse lângă râu și n-o observă decât când ea aproape că dispăru după creasta dealului. — Frau! strigă. Frau! Fräulein! Nu pleci nicăieri. Ea dispăru după creasta dealului. — S-a dus! spuse Peduzzi. Plecarea ei Îl șocase. Scoase elasticul care ținea undițele strânse și Începu s-o monteze pe una dintre ele. Păi ziceai că mai avem de mers juma’ de oră până acolo. — Da, dacă mergem cam juma’ mai jos de oră ajungem la un loc bun. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic. Îl scosese din caseta cu cârlige, ținându-și lanseta În poală. Încercă nodurile și zvâcul lansetei trăgând de fir. Se simțea bine făcând asta. Fu atent să nu se-nțepe cu cârligul. O porni spre râu cu undița-n mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timpul saltului, Nick Înclină vârful lansetei. Dar simți totul când aplecă lanseta ca să slăbească presiunea, simți că Încordarea era prea mare, presiunea prea tare. Și, desigur, firul se rupsese. N-aveai cum să confunzi acea senzație, când toată acea Întindere elastică părăsește firul care devine pentru o clipă tare și rigid. Apoi se Înmuie. Cu gura uscată și sufletul la pământ, dezamăgit, Nick trase firul Înapoi. Nu mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o cafea, un lichior? — Mulțumesc, spuse domnul. — Bem amândoi un rachiu? — Am putea. Dar trebuie să mă lăsați să plătesc. Nu, vă rog. Harris o strigă pe chelneriță. Bătrânul scoase un portvizit de piele din buzunarul interior al hainei. Desprinse elasticul alb, scoase mai multe hârtii, alese una și i-o Înmână lui Harris. — Acesta-i certificatul meu de membru, spuse. L-ați cunoscut cumva În America pe Frederick J. Roussel? — Mă tem că nu. — Mi se pare că este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre tufele alea Înghețate și elastice, mi-era greu să le nimeresc, așa că am omorât două, pe cinci le-am ratat, și am pornit Înapoi, Încântat că am găsit un stol atât de aproape de casă și fericit că au mai rămas atâtea de care să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Wendy zâmbeau cu gura până la urechi auzind că vor Înnopta În „bungalow-urile“ din smochinii strangulatori. Bennie remarcă dintr-o privire că podeaua era de fapt o platformă de ratan Înaltă de vreo cincisprezece centimetri, iar deasupra era un pat elastic făcut din straturi de fâșii subțiri de bambus, care, urma el să descopere Întinzându-se Întâi pe spate, apoi pe-o parte, era incredibil de confortabil. Heidi se servi de lanternă ca să inspecteze interiorul camerei În care urma să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ziua mea de naștere. Împlineam șaizeci și cinci de ani“ Ishikura Kenichi (65 de ani) La cincizeci și cinci de ani, domnul Ishikura a ieșit la pensie de la firma producătoare de prosoape, unde lucra. În prezent muncește la o firmă care face elastic, undeva în Kayabachō. În ziua interviului l-am vizitat în casa din apropierea stației Yatsuka, de pe linia Tōbu Isesaki. Am fost impresionat, atât de curățenia din casă, cât și de cea din grădină. E foarte ordonat. Totul lucește, nu se zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a face cu bestiile alea. Vorbele sale fură primite cu un murmur de aprobare. Diaconul se pregăti să răspundă din nou, însă un bărbat înalt și suplu, pe la vreo cincizeci de ani, ce stătea lângă el, sări cu o mișcare elastică și îl împiedică, ținându-l de braț. — în ceea ce s-a zis despre romani - spuse el - e mult adevăr, iar neîncrederea în privința lor o împărtășim cu toții; dar lăsați-mă să spun că în momentul acesta trebuie să fim practici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de culoare purpurie, cu o bogată broderie în aur; brațele îi erau musculoase, călite în exercițiul fizic făcut în tinerețe și în acțiunile dificile desfășurate chiar de curând în război, iar pantalonii militari, mulați, îmbrăcau două picioare puternice, cu pas elastic, aproape felin. în ochii săi gri-verzui strălucea lumina unei inteligențe vii, iar privirea îi era hotărâtă, ba chiar deseori ironică și neliniștitoare, într-atât încât, după câte se spunea, nici chiar Augustul Valentinian nu reușea să o susțină. în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
interceptare minimă, dădeau semne de viață. Ce ghinion blestemat! Dar acum nu mai putea exista amânare. Degetele îi atinseră misiva albă; transpirat, o împinse peste marginea cărții drept spre vârful pietroiului. Pregătise foaia cu grijă, prinzând-o cu fâșii de elastic, astfel încât nu era nevoie decât să o tragă ușor peste piatră; reuși foarte repede și firele subțiri de cauciuc se strânseră în jurul pietrei. Nu putea să estimeze câte ore exersase sincronizarea acestui act în izolarea camerei sale. Cu un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încîntător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm și lăudăm în artă expresia vieții cât mai puternice. Dar viața împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească - aceeași anchilozare și scleroză, și din cauze organice, și din cauza presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător. 22. Este un secret, este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aduse de curând de proprietarul casei: "Să vezi cât sunt de elegante și de proaste". Nu m-au interesat picherile. (Probabil că nu ținea nici ea cu tot dinadinsul să le admir.) Spiritul îmi era angajat în întregime de duritatea elastică și caldă a brațului ei rotund, care o realiza întreagă. M-am dus în câmp, în aer mult, să mă împrăștii în natură. Marginile gândirii îmi erau prea înguste pentru imaginea, schimbător detailată și totuși mereu aceeași a Adelei, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet schițat și brusc întrerupt. Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]