1,905 matches
-
1308 două din cele șapte chakre 1309 Jean Metellus, Cocotierul 1310 Max Jacob, 1870-1944, Taina cerească. 1311 Louis Aragon, 1897-1982, Inscripție 1312 Pierre-Jean Jouve, 1887-1976, Omul de ruga 1313 Paul Valery, 1871-1945, Vâslașul. 1314 Valeriu Matei, Despre manuscrise și cărți, Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, 2010. 1315 Liviu Pendefunda, Rondelul aflării muntelui de aer, Mișcarea cerească, Contact int'l 1993. 1316 Henri Michaux, 1899-1986, Spre faptă, vin 1317 Robert Desnos, 1900-1945, Atât de mult te-am visat... 1318 Oscar-Venceslas de LubiczMilosz
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
origini în secolul al XVIII-lea; hermetismul reînvie știința ocultă a scrierilor lui Hermes Trismegistus începând cu secolul al XVI-lea. 1320 George Coșbuc, "Postume", Cântece de vitejie, Editura pentru literatură, București, 1966. 1321 Valeriu Matei, "Zi de Crăciun", în Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1322 Hermes Trismegistos. 1323 Liviu Pendefunda, Poema visului Falii 1, 1984. 1324 Epopeea lui Ghilgameș, Editura pentru Literatură Universală, București, 1966. 1325 George Bacovia, Psalm, Plumb, Editura Litera, 2009. 1326 Florin Mugur, "Casa neterminată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
corpului cu mâna atingând o porțiune de piele lângă splină poate fi interpretarea unui doctor sau o stare pe care o descrie în explicația pe care o dă acelui tablou: „Degetul meu indică spre locul unde mă doare”. În tabloul Elegie pentru Hristos portretele personajelor biblice sunt conturate realist, dar este surprinsă și o scenă pe care acestea o inserează prin exorcizarea urâtului. Mai îndurerată decât Maria, văitându se, femeia dintre Madonna și bărbatul care o ajută în a-l coborî
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de acvatic: translucidul, ideea de acvariu, de acuarelă, liane și alge, simbolurile călătoriei marine - catarge, ocheane, cheiuri, faruri: „Privește adânc în irisul intact al ocheanului/ la flora acestui ținut fosforos - madrepore -/ în jaruri imense coralii ascund aurore/ pentru inima ta” (Elegie I). Metafizica tăcerii persistă: liniștea, ca și absența, capătă atribute insolit materiale: „Liniștea, această vastă pasăre de apă,/ a murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
exil la o moșie, că se nimerește la inaugurarea unei școli: Mumuleanu începu a simți trebuința a produce și el ceva și patima, cum și prilejul cel mai firesc pentru poezie în vremea juneței este amorul, niște mici madrigale și elegii fură cele dintâi încercări ale sale. După aceasta exilul răposatului boier Filipescu în vremea domnului Caragea îi dete îndestulă pricină a medita și a vedea valurile și necazurile vieției, intrigile societății și deșertăciunea omului. Însoțind pe exilatul boier la moșia
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de vieți de scriitori până spre sfârșitul secolului, acestor oportunități li se va spune simplu, prin modernizare, "ocaziuni": Ocaziunea cea mai firească pentru poesie e vârsta juneței (amorul) [...]. După acestea, moartea patronului său Filipescu i dete ocaziune a face o elegie asupra mormântului acestui patriot însemnat. Cu ocaziunea întemeierei școalei de la St. Sava compuse el oda etc.69. Din punct de vedere sociologic, ceea ce subliniază aceste figuri e absența unei profesii poetice în care scriitorul să poată crea în mod continuu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o oportunitate care subînțelege constrângerea, blocajul, potențialitatea nerealizată sau realizată parțial. Mumuleanu începu a simți trebuința de a produce și el ceva. Ocaziunea cea mai firească pentru poezie e vârsta juneței (amorul). Cele dintâi încercări poetice fură niște madrigale și elegii amoroase. După aceea, arestarea boierului Filipescu i dete cauză de ajuns a medita și a vedea valurile și necazurile vieței. Însoțind pe arestatul boier la moșia lui Bucovul, talentul său avu locul cel mai favorabil de a se dezvolta în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
i dete cauză de ajuns a medita și a vedea valurile și necazurile vieței. Însoțind pe arestatul boier la moșia lui Bucovul, talentul său avu locul cel mai favorabil de a se dezvolta în mijlocul naturei. Acolo scrise el mai multe elegii. După acestea, moartea patronului său Filipescu i dete ocaziune a face o elegie asupra mormântului acestui patriot însemnat. Cu ocaziunea întemeierei scoalei de la St. Sava compuse el oda etc.73. Ocazia e o figură a lipsei de control a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vieței. Însoțind pe arestatul boier la moșia lui Bucovul, talentul său avu locul cel mai favorabil de a se dezvolta în mijlocul naturei. Acolo scrise el mai multe elegii. După acestea, moartea patronului său Filipescu i dete ocaziune a face o elegie asupra mormântului acestui patriot însemnat. Cu ocaziunea întemeierei scoalei de la St. Sava compuse el oda etc.73. Ocazia e o figură a lipsei de control a subiectului asupra formelor acțiunii sale. Poetul suportă situațiile ca posibilități care sunt decise în afara
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de la St. Sava compuse el oda etc.73. Ocazia e o figură a lipsei de control a subiectului asupra formelor acțiunii sale. Poetul suportă situațiile ca posibilități care sunt decise în afara lui; de altfel, niciuna dintre operele create astfel (madrigalul, elegia, oda) nu sunt expresia voinței sale: e vorba de forme impuse, descoperite la întâmplare, ca modalitate de adaptare la contextele create de jocul forțelor exterioare. În acest sens, "retragerea la moșie" rămâne un topos al acestor narațiuni de viață, notat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
embleme sau simboluri." Personajele de procesiune din Lycidas - Camus cu mantia lui păroasă și pălăria de rogoz și sfântul Petru cu mitra si cu cele două chei - sânt, de asemenea, imagini intensive. Ele sânt imagini emblematice, "de breaslă" : pastorala și elegia aveau ambele, la apariția lui Milton, o serie de motive și de imagini care se foloseau în mod curent. Pot exista atât imagini șablon cât și "stiluri poetice" șablon. Caracterul tradițional, instituțional al imaginii intensive și legătura ei strânsă ou
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
căuta în critica neoclasică o definiție a noțiunii de gen sau o metodă pentru a distinge un gen de altul, nu vom găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pastorală" și "satiră"; forma externă pentru versul dipodic și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale a ieșit, în mare parte, din uz, am putea f i înclinați ca de aici înainte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acest cerc vicios. In unele cazuri, ca în cel al sonetului, un criteriu de clasificare extern și simplu (poemul de patrusprezece versuri, cu o formă de rimă fixă) constituie punctul de plecare necesar ; în alte cazuri, ca în cel al elegiei sau al odei, ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă unitatea genului este dată de altceva decât de o etichetă lingvistică comună. S-ar părea că Ode to Himself (Odă sie însuși) de Ben Jonson, Ode to Evening (Odă serii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
revistă eseuri și cronici literare sau plastice, versuri și fragmente de roman în care unii dintre exegeții operei sale au descoperit anticipări ale ideilor din teatrul său de după 1950. Debutul editorial s-a produs în 1931, cu placheta de versuri Elegii pentru ființe mici. Critica franceză (Philippe Sellier) va identifica aici ecouri din Francis Jammes și din Maurice Maeterlinck, în timp ce comentatorii români (Ion Vartic) au întreprins o analiză mai atentă, observând legăturile dintre această poezie „voit neîndemânatică și puerilă, evitând orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în Amédée), e anticipată de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce inundă treptat scena și, în cele din urmă, întregul oraș. După cum, în ansamblul lor, Elegiile pentru ființe mici prevestesc tonul candidelor Quatre contes pour enfants de moins de trois ans, ce dezvăluie delicatețea unui poet greu de ghicit în dramele care analizează fără cruțare condiția absurdă a existenței umane. Un loc important în evoluția viziunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
morții, pitindu-se, să n-o vadă, și se costuma în măscărici spre a nu fi recunoscut de destin. Iată însă că de la Rinocerii încoace măștile încep să cadă: Eugen Ionescu își transformă acum obsesiile în personagii. MONICA LOVINESCU SCRIERI: Elegii pentru ființe mici, Craiova, 1931; ed. București, 1932; ed. introd. Nicolae Florescu, București, 1990; Nu, București, 1934; ed. București, 1991; ed. (Non), tr. Marie-France Ionesco, pref. Eugen Simion, postfață Ilina Gregori, Paris, 1986; Théâtre, I-VII, Paris, 1954-1981; La Photo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
îngr. Mariana Vartic și Aurel Sasu, București, 1992; Teatru, I-V, tr. Dan C. Mihăilescu, București, 1994-1998; Viitorul e maculatură, tr. Vlad Zografi, București, 1999; Teatru, I-III, tr. Vlad Russo și Vlad Zografi, București, 2003. Repere bibliografice: Barbu Brezianu, „Elegii pentru ființe mici”, „Cristalul”, 1932, 11-12; Șerban Cioculescu, „Elegii pentru ființe mici”, ADV, 1932, 14 772; Constantinescu, Scrieri, III, 206-212, VI, 67; Petru Comarnescu, De ce am votat pentru „Nu” al domnului Eugen Ionescu, VRA, 1934, 339; F. Aderca, Nu? Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
I-V, tr. Dan C. Mihăilescu, București, 1994-1998; Viitorul e maculatură, tr. Vlad Zografi, București, 1999; Teatru, I-III, tr. Vlad Russo și Vlad Zografi, București, 2003. Repere bibliografice: Barbu Brezianu, „Elegii pentru ființe mici”, „Cristalul”, 1932, 11-12; Șerban Cioculescu, „Elegii pentru ființe mici”, ADV, 1932, 14 772; Constantinescu, Scrieri, III, 206-212, VI, 67; Petru Comarnescu, De ce am votat pentru „Nu” al domnului Eugen Ionescu, VRA, 1934, 339; F. Aderca, Nu? Nu!, VRA, 1934, 340; Mircea Vulcănescu, Pentru Eugen Ionescu, F
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
front, București, 1942; Versuri, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Cântece de amurg, București, 1969; Cântece românești, București, 1970; Viorile vârstei, București, 1972; Ștergar românesc, București, 1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977; Lumini pentru dragostea mea, București, 1978, Viorile vârstei, pref. Al. Piru, București, 1978; Peisaj românesc, București, 1979; Copilul cu inima de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
1942; Versuri, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Cântece de amurg, București, 1969; Cântece românești, București, 1970; Viorile vârstei, București, 1972; Ștergar românesc, București, 1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977; Lumini pentru dragostea mea, București, 1978, Viorile vârstei, pref. Al. Piru, București, 1978; Peisaj românesc, București, 1979; Copilul cu inima de aur, București, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Indrieș, Topos și expresie inedită la Dușan Petrovici, O, 1976, 15; Felea, Aspecte, I, 203-209; Alexiu, Ideografii, 131-134; Ruja, Valori, 115-117; Lucian Alexiu, „Obiecte pierdute”, O, 1980, 31; Șerban Foarță, O poezie a substanței feminine, O, 1980, 35; Marcel Corniș-Pop, Elegiile obiectelor pierdute, O, 1980, 35; Lucian Raicu, Senzații și imagini, RL, 1980, 37; Cornel Ungureanu, „Clima temperată”, O, 1982, 9; Șerban Foarță, Preambul, O, 1992, 19; Cornel Ungureanu, Dușan Petrovici și câțiva poeți mai tineri, O, 1993, 5; Ulici, Lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]