122,033 matches
-
la Volonia în Podolia. Soțul ei, înrolat în armata lui Berling, îi înlesnise totul ca să ducă băiatul lor dincolo de coloniști, adică în libertate. Descumpănită, mama nu mai putea pleca nici ea, de-ndată ce nu mai avea copilul. Depeșa de eliberare era completată cu numele amândurora. Cum Petia, actualul Petia, era singur pe lume, s-a gândit să și-l declare ca fiu al său. Fără prea multe vorbe, noua sa mamă îi indică apăsat identitatea - Bednarski. Într-o reflecție creștinească
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
atenția pe limbajul utilizat de istoriografia sovietică, prin contagiune impusă, în Basarabia și România (în această din urmă numai pînă în 1965), atribuindu-se alt sens unor termeni cheie pentru a mistifica adevărul. Astfel raptul teritorial din 1812 era numit "eliberare", cel din 1940 "reunificare" (cu inventată, în 1924, Republica Moldoveneasca), denaturînd cinic adevăratele stări de fapt. Analiza riguroasă a limbajului urmărea să evidențieze abisul dintre semnificant și semantic, dezvăluind însă, dincolo de înșelătoria ideologicului, tragicul adevăr al celor două momente istorice
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
se caută să se despartă/ iarbă se mai deșteaptă o dată/ după ce s-a visat spartă, de sticlă" - Iarbă a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
o piesă de teatru scurt, de teatru de cameră, kammerspiel cum îi spun germanii. Un om bolnăvicios de mic devine tarat pentru ceilalți, și tratat ca atare în orice context, chiar si in acela marital. Abia îmbolnăvirea cu adevarat permite eliberarea leprosului printr-o confesiune monolog, cu accente și tensiuni bine plasate. Creierul, o piesă în trei personaje, îmbracă în parabolă disputa dintre rațional și irațional, concret și abstract. Ființă umană este o alcătuire ciudată, la limita perfecțiunii cu imperfecțiunea care
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor din Sălcia. Nu-mi amintesc numele lui. Era în uniformă, la cîțiva pași de mine. Eu nu mai purtăm uniformă vărgata, dar eram
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
pe cînd se făceau arestări masive, în cercuri închise noi vorbeam liber, aveam încredere unii în alții. Nu apăruse încă mentalitatea că printre noi trebuie să fie un turnător. Aceștia, pe care îi știam, erau excluși din cercurile noastre. După eliberare, i-am întîlnit pe cîțiva dintre ai noștri și, cu uimire am aflat că "turnătorii", ostracizați pe vremuri de noi, fuseseră între timp admiși. Cînd mi-am exprimat nedumerirea, mi s-a răspuns: "știm că-i turnător, da^i băiat
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
mă face turnător etc... Alții merg cu mine la berărie și tot timpul privesc în spate. Acuma încă... Micul compromis zilnic - Cum ați găsit societatea românească atunci, în 1964, la ieșirea din închisoare, după o absență de 13 ani? - După eliberare, noi, "pușcăriașii" am ținut legătură între noi, am rămas, toți, solidari, chiar dacă ne aflăm într-o închisoare ceva mai mare, cît o țară. În schimb, pe cei "rămași" acasă nu i-am mai găsit așa cum îi lașasem. Micul compromis zilnic
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
un fapt foarte grav. Dar tot ce am facut, nu am făcut pentru a epata și nici pentru a da lecții. A fost un amestec de curaj și aventură, fiind perfect conștienți că am putea fi prinși în timpul evadării. - După eliberare, ați trăit momentul, ^68 - invadarea Cehoslovaciei de către ruși și riposta dată de Ceaușescu. Ați fost contaminat de valul de entuziasm - general - față de "deschiderea" ceaușista? - N-am simțit nuanță de "deschidere" de-atunci, pentru că nu aveam la ce raporta situația existentă
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
au plimbat, apoi m-au dus la Zirendorf, unde se află un lagăr pentru cei care cereau azil. Eram posesorul unui lucru extraordinar pentru autoritățile germane, luat fără să știu, cu mine, într-un compartiment al portofelului: copia foii de eliberare din închisoare. Era un document rar și prețios în ^69. Evident, n-a fost nici o problemă pentru obținerea exilului, dar a durat ceva mai mult decît de obicei, din pricina cehilor. Era după Primăvară de la Praga și după invadarea Cehoslovaciei. Diferența
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
prima pagină timp de aproape o lună. *îl urmează îndeaproape afacerea firului roșu, cu toate implicațiile ei. Aceasta "ține" prima pagină a cotidianelor de aproape trei săptămâni. *După scandalurile politice vine corupția. Cu puține excepții, de tipul istoriei arestărilor și eliberărilor lui Răzvan Temeșan, fostul director al Bancorex, s-ar putea spune că fiecare ziar are corupții săi. Sau, mai bine zis, propriile sale dosare în care sunt învinuite de corupție personaje mai mult sau mai puțin cunoscute din lumea politică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
un stat a fost mai apropiat de realitate, excluzînd orice formă de fanatism și urmărind consecvent cu adevărat binele omului și o concepție vastă despre rolul omenirii și viitorul ei, acela a fost noul stat de peste ocean debutînd grandios cu eliberarea sclavilor într-o epocă în care puține state la vremea dată, ar fi acceptat un asemenea act... Vreau să spun: nu întîmplător destinul a vrut ca Zeița de nouăzeci de tone, cu lanțurile sfărîmate ale tiraniei zăcîndu-i la picioare, sub
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum să nu-i dau eu, un alb, un dolar, lui, care fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem că, în cartierele rău famate, seara, se îmtîmplă să vie unul cu cuțitul, să ți-l proptească în burtă: Give me money! Dar nu era asta. Negrul voia să-i fiu recunoscător! Într-o secundă, mă
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
tendențiozitatea militantă care-i caracterizase pe pașoptiști. E limpede că Maiorescu nu înțelegea poezia nouă și că realismul în proză îl oripila. Paradoxul face ca acest adept al stilului înalt și nobil în artă să fi fost factorul decisiv în eliberarea literaturii de sclavia unor scopuri nespecifice și străine, întorcînd-o cu fața la natura ei. Nereceptiv la noile teme și limbaje, Maiorescu pregătește decisiv o modernitate care-i datorează mult mai mult decît au crezut modernii însiși. În sfîrșit, combătînd formele fără fond
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
Cei zece ani trecuți de la prăbușirea chingilor și a gratiilor au fost suficienți pentru a vindeca de idilism în materie de solidaritate intelectuală. Mult-puținul care existase înainte, sub constrîngere, s-a făcut zob. Punerea în libertate a însemnat și o eliberare a urii dospite, a resentimentelor, a frustrărilor. Inutil să dau exemple: sînt prea multe și nu vreau să fiu nedrept... A doua: că spre deosebire de alte jalnice, iraționale și în fond autodistructive momente de reciprocă sfîșiere, masacrul la care asistăm acum
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general umane, o abstractizare a cumulului nostru de experiențe sensibile: "locul amînă/ timpul sufocă/ locul învelește semnele// timpul geme/ locul tace și rabdă/ timpul ia în derîdere// locul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
doua oară, în 1956, pentru ani buni, șapte, dacă luăm în calcul și domiciliul obligatoriu de la Lătești, pe malul Dunării, de unde a și fost eliberat în 1964. Aproape douăzeci de ani de absență de pe scena literară, cum se vede. După eliberare, prima colaborare a fost la Secolul XX, consacrată lui Teillard de Chardin, sub o semnătură de împrumut. Abia în februarie 1965, E. Barbu îi publică în Luceafărul, semnat Niculae (sic) Balotă, un articol despre Joyce. Cînd mi-a căzut în
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
face în felul următor: Securitatea interceptează la un moment dat o scrisoare trimisă de generalul canadian J.P.E.Bernadotte cetățeanului român Ștefan Predescu, prin care acesta este invitat să participe, în ziua de 8 mai 1955 la aniversarea foștilor luptători pentru eliberarea Olandei, programată să aibă loc la Utrecht. Destinatarul scrisorii este suspectat de spionaj și se ia hotărârea arestării lui (fără că Securitatea sau noi, cititorii, să știm dacă este vorba de Ștefan Predescu, luptătorul din Rezistență, sau de un personaj
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Traficul neoficial cu armament în Iugoslavia nu este un fapt nou. Participarea Iugoslaviei la mișcarea statelor nealiniate a dus, prin forță lucrurilor și a împrejurărilor, în transformarea teritoriului sau într-un teritoriu de sprijin, destul de sigur, pentru diferite "mișcări de eliberare". Incidentul răpirii vasului de pasageri Andrea Doria, cînd teroriștii palestinieni au venit din Iugoslavia și s-au adăpostit apoi în Iugoslavia este deja fapt divers. Dar cum a fost posibil ca armele să fie introduse masiv în Kosovo, într-o
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
cu nimic imaginea lui Steinhardt, așa cum se desprinde ea din Jurnal : un om pentru care teribilă experiență a "universului concentraționar" are valoarea iluminării petrecute pe drumul Damascului. Îngenunchind în mica celulă de la Zarca-Gherla, la 2 august 1964, aflat în ajunul eliberării, Steinhardt își spune: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
asumat, un univers al obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor. Astfel încît nu putem a nu-i consideră pe poeții în chestiune decît un soi de existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului absurd, corespunzînd unei tendințe de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrîngerile unui mediu nociv, conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica, înrudită cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu tot fundalul escatologic realizat, asistăm, în
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
dezechilibrează efectiv economia, cu consecințe funeste pînă astăzi. Din 1979 se deschide epoca declinului ceaușismului, receptat ca atare și în Vest, urmată de prăbușirea regimului său în decembrie 1989. La sfîrșitul cărții, examinînd perioadă postdecembrista, autorul observa cu sagace pesimism: "Eliberarea României de comunism, ca și a celorlalte țări din blocul sovietic, nu a venit la timpul potrivit. În momentul cînd România ăă renăscuta, războiul rece se sfîrșise oficial. Așadar, importanța politică a țarii ca stat comunist ăindependentă, care a servit
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
în continuă mișcare și transformare. Verva inventiva a lui Chagall se întîlnește cu cea a lui Hausvater în tablouri vii și vivante, ciudate și provocatoare, în același timp. Ce este acest spectacol? Tot o formă de evadare din șablon, de eliberare, bazată (și poate tocmai de aceea aleasă) pe povestea în sine a piesei. O succesiune de metamorfoze, de dedublări, de haine împrumutate și abandonate, de incursiuni în legi, datini, în folclor, în Cabala cea mistica. Alchonon, un modest și un
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
1955-1956 (cea mai recentă) și tot ce credeam a fi uitat sau, mai ales, depășit, se așează repede în rând cu noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale, care se crede ceea ce vede: se aruncă în imensă
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]