931 matches
-
de transmitere a formelor culturale: orală, față de forma scrisă, cu autor necunoscut, față de autor cunoscut, pentru public omogen, imediat, față de un public eterogen, distant, cu funcție culturală asertivă pentru formele de folclor, față de funcția culturală subversivă a formelor de cultură elitistă. Trăsătura comună a acestor două extreme constă însă în faptul că sunt împărtășite de un număr din ce în ce mai mic de indivizi, spre deosebire de cultura populară, largă, cuprinzătoare și permisivă, care reușește să pătrundă și să se impună în toate straturile sociale. Folclorul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
renăscut în opera lui Richard Wagner, mai târziu a inclus muzica în categoria cultură "de masă", considerând-o declinul adevăratelor valori tragice și a bunului-gust31. Revenind la modelele antice, opiniile conservatoare ale grecilor despre formele de guvernare și gusturile culturale "elitiste" și-au găsit ecoul în teoriile romane. În timp ce Cicero considera că declinul și decăderea Romei au fost cauzate chiar de guvernarea democratică, pe care el o numește "guvernare eronată", Iuvenal se plânge că în timpul lui Tiberius romanii aveau doar două
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și descrisă fie în termeni de romantizare a culturii, fie ca suprapunere de termeni fără o acoperire de conținut. Această discuție conduce la întrebarea dacă formele de cultură populară sunt rezultatul unui folclor "evoluat" sau dacă sunt efectul unei culturi elitiste simplificate. Dacă am lua în considerare opinia lui Raymond Williams, potrivit căreia cultura populară este "cultura creată de oameni pentru ei înșiși 43", și dacă ar fi să ierarhizăm componentele culturii în forme înalte și joase, ar trebui să acceptăm
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
superioare celor ale forțelor de diferențiere. Acestea slăbesc toate: culturile țărănești dispar, limbile regionale la fel, educația religioasă este marginalizată, cinematograful popular a dispărut... Clasa conducătoare nu mai este în măsură să difuzeze, de una singură, cultura dominantă, iar legitimitatea elitistă este contestată. Inovatorii aparțin vastei "constelații centrale" (Mendras, 1988). Această perspectivă se înscrie în linia lui Tocqueville, care insista pe nivelarea culturală asociată cu dezvoltarea democrației; sau a lui Simmel, care anticipa rolul hegemonic al unei largi "clase mijlocii", criticând
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sunt, în același timp, și cei mai "eclectici". Astfel, el se apropie, dincolo de perioada Lang, de poziția lui Michel Guy, care, la sfârșitul anilor 1970, mărturisea, în legătură cu "Festivalul toamnei", că rămâne favorabil unui public cultivat "deschis la toate", în fața riscului "elitist" persistent reprezentat de o anumită avangardă. Valorile Aici, interesul general este definit prin conținuturile și orientările acțiunii politice. Ce valori, reunind un ansamblu de preferințe, sunt în joc? Altfel spus, care scopuri urmărite de politică pot justifica raționalitatea acțiunii ei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a-l face să viseze nu înseamnă neapărat a-l "lobotomiza" prin mass-media, ci poate a-l fascina și obseda. "Criza studiilor literare" (criza instituțională a predării/ învățării literaturii) nu poate fi rezolvată decît prin renunțarea la instituirea textului literar elitist ca unic obiect al teoriei literare, naratologiei etc. și acceptarea unui demers interdisciplinar în cîmpul discursului social "în complexitatea cacofonică a limbajelor sale, a schemelor sale cognitive și a migrărilor tematice" (M. Angenot, 1990: 33). Revalorizarea modernă a povestirii începe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de a adopta modelele lingvistice ale grupului de referință (cf. Labov a identificat tentația "hipercorectitudinii fonetice" la femeile din clasele populare dornice să-și propulseze copiii în ierarhia socială), apare și mimetismul gestual adoptarea unor grile gestuale specifice, considerate valorizante, elitiste, "distinse". Revelator psiho-socio-cultural gestul marchează "articularea dintre individ și grupurile de apartenență și referință, personalul în colectiv și socialul în individual" ( G. Calbris & L Porcher, 1989:36). Gestualitatea este determinată și reglată de comportamente culturale, cum ar fi variabilele sociologice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
practicilor capitaliste (Z. Brzezinski, 1995:241), pericol ce poate fi eliminat prin conlucrarea mecanisme de piață/societate civilă/ intervenție statală regulatoare (model BBC sau neerlandez inter alia). * mass-media monocromă, paternalistă *mass-media policromă, pluralistă (cu un spectru extrem de larg; de la presa elitistă: "22", "Dilema":, "România literară" la yellow press: "Evenimentul zilei". Această presă este pîndită în opinia lui Slavko Splichal (1994) însă de pericolul "italianizării". Splichal consideră partizanatul politic, fuziunea elite politice/elite mediatice (modelul Berlusconi), absența unei etici profesionale consolidate drept
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și înapoiere. În acest sens, Danièle Hervieu-Léger295 dă următoarea listă de caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În practica divinatorie, Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin semne. Există, desigur, și o variantă mai cultă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
absența unei educații pentru cultură care să ofere criterii valorice și modele autentice, această „coborâre în stradă“ a marii culturi poate avea un efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate de raportare la realitate și nu neapărat "calea regală"; toleranța și compasiunea sunt prezențe "slabe", subordonate excitării produse de mass-media și care durează doar o clipă, înlocuite de alte prilejuri care ne
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un tărâm al spiritului eliberat de trup, pentru Moravec sau Bostrom, imortalitatea și resurecția își găsesc terenul de manifestare în spațiul virtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste versiuni tehnologice stranii ale Noului Ierusalim sunt elitiste, atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spune G. Selbach în capitolul sugestiv intitulat " Misiune și gestiune în conflict", este faptul că "orice bun de artă expus într-un spațiu muzeal este un bun public", demonstrînd că patrimoniul devine instrument social activ, în democratizarea acestor instituții. Atitudinea "elitistă" a unor muzee a fost descrisă de acesta ca un moment de rezistență a muzeului în fața publicului. Invocînd argumente de tipul priorității acordate activității de conservare, a managerilor care s-au orientat către activități de expunere avînd ca finalitate un
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
fapt s-a ameliorat doar în a doua jumătate a secolului XX, imediat după razboi, într-un climat favorabil dezvoltării științelor pedagogice. Ceea ce le-a fost reproșat muzeelor a fost în principal tendința acestora de a se adresa unei pături elitiste, ignorîndu-se celelalte categorii de public. Pe de altă parte trebuie înțeles că o astfel de poziție poate fi argumentată din perspectivă istorică; standardele democratice ale acelei perioade erau diferite de cele contemporane. Astăzi vorbim din ce în ce mai mult de reformă, ca mijloc
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
o transmite urmașilor; ea oferă individului modele adaptative de comportament la mediu în care trăiește, modele elaborate de-a lungul timpului respectiv. Se observă două tendințe de definire și utilizare a conceptului de cultură: pe de o parte, tendința restrictivă, elitistă, desemnând prin cultură totalitatea bunurilor și valorilor absolute și universale realizate de unele popoare și indivizi privilegiați, transmisă de la o generație la alta; pe de altă parte, tendința extensivă, cultura fiind înțeleasă ca totalitatea tehnicilor materiale, a atitudinilor psihologice, a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Făcătura provine din cercul lui Filon și a urmașilor lui întru plăsmuiri care au născocit cu nerușinare că filozofia greacă își are rădăcinile conceptuale în învățăturile lui Moșe iar acest ,,adevăr” infailibil trebuie să-l respecte toată lumea inclusiv țîfnoșii eleniști elitiști! Haida de îmbrîncaților! Scrisoarea lui Aristeas spune că au fost aleși cîte 6 rabini din fiecare trib ivrit adică un ciopor de 72 de învățați(6 x 12 = 72) venind cu mare alai la Alexandria unde regele Ptolomeu, s-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și politică a protocronismului merită studiată de toți cei ce sunt interesați de sinteza național-comunistă. 14. Discursul a ceea ce eu numesc, urmând o sugestie a lui Erving Goffman, stigmat etnic este central în majoritatea culturilor neoccidentale și reprezintă o imagine elitistă și negativă a propriei identități, răspândită în rândul diverselor categorii sociale și atingând proporții de masă. În cultura rusă, cazul relevant cel mai bine documentat este Ceaadaev. Ura de sine evreiască este un alt caz, la sfârșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
carte și a cuvântului tipărit. Apariția limbilor naționale oficiale ca urmare a dezvoltării literaturilor naționale scrise în vernaculară a fost un astfel de efect al tehnologiei tiparului. "Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a națiunii la elita sa socială - înțelegere care a dominat scrierile cărturarilor ardeleni pe durata secolului al XVIII-lea - se regăsește în Transilvania lui Inochentie Micu- Klein cât și în Franța lui Montesquieu. Un pasaj din Spiritul legilor ilustrează înțelegerea elitistă (în spiritul vremii) pe care filosoful jurist al luminilor o dădea națiunii: "Națiunea, adică seniorii și episcopii: nu era vorba de comune" (Montesquieu, 1975, II, p. 36) [1748]. Chiar și mai târziu, după ce noțiunea de națiune a fost expandată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Figura 2. Geneza și evoluția conștiinței naționale la românii transilvăneni Sursa: elaborare proprie după D. Prodan (1984) și L. Blaga (1995) În general, acțiunile Școlii Ardelene rămân încastrate paradigmei naționale, aceea de promovare a drepturilor "națiunii" române (definită în sens elitist, ulterior popular) în cadrul politicii transilvane (și imperiale), fără a fi o mișcare naționalistă, în sensul definiției lui Gellner. Unitatea politică a întregii etnii române (dispersate în numeroasele provincii istorice: Banat, Ardeal, Bucovina, Țara Românească și Moldova) nu își găsea încă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
departe, să deschidă calea unei asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va continua să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându-și interesul predilect nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru cei ce urmau să fie aleși. Un asemenea sistem de desemnare a parlamentului era restrictiv, votul cenzitar, sub diferitele sale forme, constituie o limitare serioasă a exercitării unui drept fundamental al cetățeanului și a generat o reprezentare restrictivă și elitistă a grupurilor și categoriilor sociale. Parlamentul constituit pe principiul votului cenzitar nu exprimă voința, interesele întregii națiuni, ci a unei părți a acesteia, structura sa fiind determinată de ponderea formei de cens, avere, vârsta, sex, instruire. c) Votul universal La
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]