1,210 matches
-
nou o serie de confruntări și sondaje. Ceea ce m-a surprins acum mai mult decât altădată a fost nu atât antidemocratismul și antiparlamentarismul declarat, cât dogmatismul agresiv și intolerant, utopia și contradicția flagrantă dintre premise și concluzii. Oricât ar fi elogiat Nae Ionescu contrazicerea și lipsa de sistem, unele incongruențe mi se par destul de grave. Chiar foarte grave pentru un filozof. Să luăm foarte pe scurt și în ordine aceste năisme triste și greșite: 1. programul, redus la ultima esență, este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai puțin caracteristic. Format în aceeași perioadă, el este consecința sa directă: un foarte insistent complex de inferioritate și superioritate, de iluzionare și luciditate, infatuare propagandistică și conștiință a participării europene efective. Obsesia de a ne face cunoscuți, recunoscuți, consacrați, elogiați de Europa are această origine și ea trădează, mai presus de orice, o aspirație organică, spontană, un sentiment elementar, înnăscut, de coexistență și coparticipare. Căci cum s-ar putea explica altfel reacțiunea lui Zilot Românul față de domnitorul Hangerli, care ne-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
I. Antonescu, prin care își exprima acordul cu acțiunea întreprinsă și transmitea militarilor români "sănătate și putere ca să statornicească pe vecie dreptele granițe ale neamului"2. O atitudine asemănătoare au avut și liderii principalelor partide democratice ale vremii, care au elogiat lupta eroică a armatei române și acțiunea întreprinsă de generalul I. Antonescu. Astfel de mesaje de încurajare și sprijin au sosit pe adresa Conducătorului Statului și din partea Patriarhiei, a Academiei Române, dar și din partea altor instituții ale statului. Eliberarea Basarabiei și
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Wachmann, H. Ehrlich, Anton Pann, Carol Miculli și Al. Berdescu), V. are în vedere partea melodică. Astfel, el alcătuiește o lucrare amplă, Muzica populară, cuprinzând balade, colinde, doine, idile și pastorale, hore, romanțe, jocuri de brâu. Susținut de Alecsandri, care elogiază strădania culegătorului de a aduna „o comoară națională”, o prezintă Academiei Române sub titlul general Poezia populară pusă în muzică, colecția fiind premiată în 1886, după o amânare de trei ani, îngăduită pentru a fi amplificată și îmbunătățită. Volumul al treilea
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu a publicat în V.n. (așa cum nici Ovid Densusianu nu a publicat în noua serie a „Literatorului”), este elogiat, la apariția volumului Flori sacre, ca „închinător luminat” pentru „gândurile mari” din Noaptea de decembrie. În mod paradoxal, s-au manifestat reticențe tocmai față de autori care, prin complexitatea sintezei lor creatoare, depășesc orice afiliere, în esență ei rămânând moderni: Tudor
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
de la Fălticeni și i-a recomandat conducătorului ei, Artur Gorovei, să publice texte transcrise riguros fonetic. W. a fost foarte apreciat de oamenii de știință din România, N. Iorga, spre exemplu, opunându-l, în 1903, folcloristului „indirect”, „de cabinet”, și elogiindu-i efortul: „Să străbată cineva mai ales județele de la câmp în indispensabila căruță proprie, cum o are d. Weigand”. SCRIERI: Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute, Leipzig, 1888; Wlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung, Leipzig, 1892; Die
WEIGAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
o cutie de rezonanță” sau „ca unda dintr-un izvor,” invocând deseori instrumente muzicale (fluierul, vioara, lira). El adoptă atitudinea unui cântăreț spontan („Eu cânt așa cum cântă vântul/... Eu cânt ca un plugar ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
personalității se construiește, la mijlocul anilor 1930, în jurul figurii unui Stalin ce reprezintă izvorul fericirii în asemenea măsură încât îl personifică. Propaganda le atribuie copiilor spuse precum: „Vă mulțumim, tovarășe Stalin, pentru copilăria noastră fericită”. Pentru a marca sfârșitul privațiunilor, propaganda elogiază plăcerile hedoniste, odihna și timpul liber; ea înfățișează o societate a abundenței personificată prin proviziile alimentare. Mikoian promovează producția și consumul a două produse: înghețata și cârnatul de Frankfurt. șampania sovietică participă și ea la acest discurs consumist, devenind simbolul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aglomerare În timp și spațiu produce ceea ce numim de obicei context „multicultural”. Multiculturalismul contemporan este, pentru unii dintre apărătorii săi cei mai Înfocați, o formă demnă de a fi valorizată sau chiar exaltată a cosmopolitismului, cândva temut, al celor ce elogiau decadența. Pentru acești propovăduitori, tranzacțiile cu aceste obiecte nu pot să ducă decât la o Îmbogățire a culturii occidentale În ansamblu și să contribuie astfel la eliberarea ei de tendința sa centripetă și prea degrabă „elitistă”. Putem la fel de bine să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de discurs: deliberativ, judiciar și apodictic. Primul, genul deliberativ, are în vedere guvernarea și se bazează pe criteriul utilității pentru viața cetății, al doilea, genul judiciar, realizează acuzarea sau apărarea în tribunal, în vreme ce ultimul, genul apodictic, are rolul de a elogia sau de a blama, avînd drept criteriu frumosul și, ca mijloc, amplificarea. Această tipologie este rezultatul interpretării elementelor ce țin de situația discursivă, precum situațiile de enunțare, statutul locutorului, tipul auditorului, credințele acestuia etc. Practica retorică a tins spre stabilirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai amplă. La 24 ianuarie 1866, cînd abia împlinise 47 de ani, viața i s-a curmat și o dată cu acesta s-a încheiat o activitate care era mult mai plină de promisiuni. Bucovina l-a adoptat total și l-a elogiat pentru meritele sale. În România a fost receptat mai ales cu ideile sale privitoare la ortografie, trecîndu-se cu vederea peste merite, iar această atitudine avea să dăinuie multă, poate prea multă vreme. Rîndurile de față sînt o încercare de a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
postum. Și totuși omul Octavian Goga continua să fie cunoscut de opinia publică românească nu numai ca politician, ci și ca poet și publicist. Sărbătorirea a 50 de ani de la naștere a luat proporțiile unui eveniment național, personalitatea lui fiind elogiată de toate marile instituții din țară și în toate școlile. Cuvinte memorabile au rostit în Senatul României M. Sadoveanu și N. Iorga. Mihail Sadoveanu remarca în cuvîntul său că „în versurile lui Goga s-au desăvîrșit profețiile. Aurul lor, de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care sau În ciuda căruia s-au exprimat! - și, cu atât mai puțin, să inițieze o colecție de literatură română la o astfel de editură. La o aniversare a morții lui Mircea Eliade, l-am auzit pe unul dintre decanii Sorbonei elogiindu-l pe marele istoric al religiilor și pe romancier, observând, cu un fel de uimire, că Eliade mărturisise nu știu cu ce ocazie admirația sa pentru un tânăr confrate, aflat În țară. Profesorul francez relata acest fapt ca pe un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin reducerea efectivelor și formațiunilor de jandarmi. Comandantul I.G.J. a semnalat, la 24 august 1935, problemele existente în țară și efectele negative ale reducerii acțiunii informative. În perioada respectivă organizația „Totul pentru Țară” efectua o propagandă întinsă la nivel național elogiind asasinii lui I. G. Duca și menținând o stare de spirit „mereu tendențioasă și înverșunat vindicativă”, prin amenințări la adresa șefilor de autorități. Curentele religioase și cele politico-sociale „prind rădăcini” din ce în ce mai întinse în mediul rural. Stiliștii din Moldova și Basarabia, semnalați
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoria Principatului României (a se citi Manual de istoria Principatului Țării Românești), figura centrală este Mihai Viteazul. La Albineț, în Manualul de istoria Principatului Moldaviei, persoana care domină întregul spectru de figuri istorice este Ștefan cel Mare, pe care îl elogiază conferindu-i singularitate eroică: "Pământul patriei noastre nici mai înainte, nici după aceia n'au mai avut un asemine barbat" (Albineț, 1845, p. 133). În timp ce la Moldovan, în manualul său de Istori'a Ardealului, eroul absolut devine Iancu de Hunedoara
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creat premisele temporale pentru canonizarea sa istorică antumă, realizările din timpul său asigurându-i introducerea în panteonul marilor figurile ale neamului încă din timpul vieții. Prin Carol I, memoria națională devine contemporană, iar regalitatea, una din resursele identitare ale românității. Elogiind succesele recente ale politicii românești, Tocilescu enumeră pietrele unghiulare ale identității românești ca fiind "unirea, dinastia, constituțiunea, independența și regatul, într-un cuvênt națiunea" (Tocilescu, 1889, p. 293). Anticipativ, ideea dinastică este inserată ca definitorie pentru națiunea română. După cum se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc. Însă în ce Europă ar fi rămas România carlistă? Ne temem că este vorba despre "Europa germană" a cărui prefigurare din ce în ce mai clară îl teroriza pe Thomas Mann care visa în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realităților sociale din țara noastră, la adresa conducerii superioare de partid și de stat. În paginile acestei reviste, publică destul de des obiectivul "Pavel" numiții Dan Petrescu și Liviu Antonesei, de asemenea foarte apropiați de lectorii francezi. Faptul că revista a fost elogiată de postul de radio Europa Liberă poate să ne sensibilizeze în direcția unei concluzii privind posibila influență a lectorilor francezi asupra conținutului revistei, găsind în acest mod mijlocul de a întreprinde acțiuni de diversiune ideologică. Consider că această revistă trebuie
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
către care ne îndeamnă momentul actual al "crizei ideologiilor", dar nu direct, ci prin filosofia actuală. Dar vom ști să tăcem, după ce o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Statului Israel rămâne hotărâtoare în această privință 46". Formula lui Mitterrand cu privire la soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu, inclusiv a problematicii israeliano-palestiniene, a luat forma unei teorii care a fost elaborată la puțin timp după cucerirea puterii. La 7 august 1981, Franța elogiază în public planul atribuit prințului Fahd al Arabiei Saudite privitor la soluționarea conflictului israeliano-arab. Acest plan afirma principiul stabilirii unui stat palestinian și nu numai recunoașterea dreptului palestinienilor la o patrie -, pe lângă principiul "dreptului statelor din regiune de a trăi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
poetul. Moartea capodoperei Ponor era scriitor și nu avea altă meserie. Nu scria foarte mult, dar ce scria era cu miez adînc. Cititorii săi îl admirau cu sinceritate, iar confrații cam strîmbau din nas. Uneori, criticii chiar îl lăudau, îl elogiau, mai ales dacă Ponor plătea consumația din restaurant. Se întreceau în a face observații pertinente și nu ezitau să compare opera sa cu operele lui Balzac, Rebreanu și chiar a mea, dacă mai dădeam și eu un rînd. Ponor se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fier, ca pe un ceas. Marsilia un altul, și cum femeia-și cheamă Și-aleargă-n port, pe plajă, și flutură-o năframă, Neobservând că intră în mare pas cu pas143. În volumul Florile Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
obiceiurilor alimentare și comerțului, dreptului și medicinei, contribuind, de-a lungul anilor, la modelarea unui anumit tip de societate: civilizația vinului. În acest sens, trebuie să îl menționăm pe zeul Bachus sau pe "fratele său mai mare" Dionisos reprezentat și elogiat de nenumărați artiști, printre care Michelangelo, sau basoreliefurile din mastabalele egiptene, sau mobilierul funerar etrusc și frescele din Pompei care reiau aceste teme ale vinului civilizator. Să nu uităm nici de ruinele cabaretelor din Antichitatea romană, de antrepozitele de vin
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]