994 matches
-
hazardată, selecția lui Manolescu nu lasă pe dinafară, din motive extraliterare, nume mari. E meritul ei incontestabil”. Hm!... Știu și eu ce să zic?! E adevărat, nu l-a lăsat pe dinafară pe Popescu-Dumnzeu, căruia i-a consacrat o cronică elogioasă, în schimb pe Sorin Titel l-a omis cu bună știință: „Nu pot să spun că am avut vreodată antenă pentru proza lui”, a declarat criticul. Dar n-a avut antenă nici pentru Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de armata învingătoare, sunt adaptate la planimetria Bizanțului și la structura sa tradițională, de vechi oraș grecesc. Sediile instituțiilor sunt și ele construite asemănător, însemnele puterii sunt copiate sau chiar aduse de la Roma. O bogată literatură istoriografică, în spiritul scriiturii elogioase față de civis și civitas, dar și o mitologie locală cu specific urban și cu adaosuri simbolice adecvate ne descriu în limbaj divinatoriu nu doar viziunea, ci și realizările propriu-zise ale împăratului, sanctificat în cele din urmă în propria sa cetate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a repara 1. O insinuație vie susținea că autorul acestei istorii n-ar fi fost propriu unei atari întreprinderi din cauza firii sale susceptibile. Regretatul și marele E. Lovinescu cultiva, în bună credință, această falsă imagine. Într-un articol, în fond elogios pentru critic, dar care n-a fost publicat spre a nu se mâhni cu o polemică oricât de amabilă un om pe pragul morții, repudiam judecata de mai sus: " Dar acum - ziceam - să destăinui domnului E. Lovinescu de unde vine supărarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în sprijinul acestei idei opinia lui Thibaudet, cel mai de seamă critic din Franța, care a înțeles pe Proust, pe Valéry etc., și deci nu poate fi recuzat. Studiul lui despre Baudelaire (din volumul Interiéurs) este unul din cele mai elogioase din câte sau scris asupra marelui și nefericitului autor al lui Fleurs du Mal. Thibaudet spune că întreaga poezie franceză dinainte de Baudelaire, care s-ar putea numi "poezie eternă", poezie "de prototip homeric", "și-a întors spatele de la rafinamentele și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tem să nu te murdărească cuvintele mele; mă tem ca nu cumva îngustimea cuvintelor mele să nu șifoneze nobila cuprindere a gândurilor și a simțămintelor tale. Mă tem că în modestia ta, nu dorești nici „post mortem” să vorbească cineva elogios despre tine. Și totuși, dacă Sfintele Evanghelii vorbesc foarte puțin despre Maica Domnului, Biserica lui Hristos a dezvăluit lumii întregi viața și virtuțile sale, i-a dat cinstea cuvenită, iar omenirea conștientă o cinstește ca Născătoare de Dumnezeu, de două mii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în două: cei care vor primi osânda și blestemul veșniciei și cei ce mâine vor birui în slava și binecuvântarea neamului lor.” (Corneliu Zelea Codreanu, București, 20 februarie 1937) Am început acest articol, „Trăim zile amare”, cu câteva aprecieri, nu elogioase, culese de la slujitorii Bisericii și nu inventate de subsemnatul. Înainte ca destinul Căpitanului să fie împlinit, iată cum definea Căpitanul poziția Mișcării Legionare față de Biserică, este vorba de ierarhia ei, care nu a servit-o întotdeauna cu fidelitatea ce se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de serviciu cât de inteligent și inventiv ni se pare că este, iar apoi îi cerem să ne împrumute 20 de dolari până la leafă, nu e de așteptat ca lauda noastră să fie prețuită. • Să nu fim tot timpul prea elogioși; în probleme neesențiale să fim obiectivi. Persoanelor care fac mereu aprecieri pozitive li se acordă rar credibilitate. De exemplu: "Mulțumesc pentru că mi-ai împrumutat calculatorul, Jim. N-a fost prea ușor să-mi dau seama cum se lucrează cu el
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
o imbinatie ideala a genului epic și liric. * În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începând cu luna ianuarie, revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească. * După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
apele de la văcărești La 1 ianuarie [stil vechi] vine vestea morții lui Napoleon al III-lea, fostul împărat al francezilor. Napoleon a murit în ziua de 9 ianuarie stil nou, în castelul Chiselhurst din Anglia. Ziarele din București consacră articole elogioase și recunoscătoare acelui care a ajutat mult România și i-a fost întotdeauna protector în vremile cele mai grele. În luna ianuarie se constituie un comitet care să strângă fondurile și să lucreze pentru ridicarea unui monument marelui literat I.I.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
porțile Belgradului, sârbii au suferit o grea înfrângere, iar voluntarii ruși, cari s-au bătut cu mult curagiu, au căzut în proporție de 80 la sută.121 322 bucureștii de altădată alte țări europene. Din păcate astăzi (2014) asemenea aprecieri elogioase la adresa României nu mai pot fi întâlnite în presa europeană. 120. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri de la 6/18 decembrie 1876, în care se discuta atitudinea țării noastre în „chestiunea orientală“, G. Vernescu și Gh. Chițu se pro
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decât a aliaților lor. 112. Opinia nefavorabilă asupra calităților militare ale armatei române s-a modificat fundamental după strălucitele fapte de arme ale ostașilor noștri în luptele de la Plevna. Astfel, într-un raport, cunoscutul general rus Ed. Totleben se pronunța elogios la adresa armatei române: „a cărei comportare, indiferent de grad, de la general și până la soldat, a fost mai presus de orice laudă“ (Ciachir, Independența, p. 217). anul 1877 373 În București, emoțiunea este culminantă. Cele dintâi știri asupra bătăliei de la 30
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am avut rareori de-a face cu textele lui: nu priveau „sectorul” meu. Deși nu era în relații cordiale cu cei din redacție, l-am susținut în repetate rînduri, iar anul trecut i-am trimis, însoțindu-le de o scrisoare elogioasă, mai multe traduceri din poezia portugheză la revista „Orizont”. Dar meritul de a-l fi reactivat literar îi aparține lui Paul Anghel, fostul său elev, care, asociindu-l la traducerea Crîngului pierdut de Rafael Alberti, i-a deschis o ușă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a spus: „Vezi, începe altfel, din stînga. S-ar putea să aibă un destin diferit de al celorlalte cărți, care, obișnuit, încep de la pagina din dreapta”. Primită foarte bine de critică (au contat enorm recomandarea lui Lucian Raicu și „tonul” elogios dat de cronica lui N. Manolescu), romanul a fost recent premiat, și iată-l pe autor ajuns și pe „micul ecran”: cam „alb”, neputînd să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, în ciuda efortului vizibil de a părea firesc. Reporterul, Viorel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună dreptate, profesorul. Nu o dată, Ov.S. Crohmălniceanu se vede asociat echipei de critici proletcultiști, deși, în epocă, ar fi „pledat” (?) pentru crearea unui front antidogmatic, fiind întîiul care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate, epoca. Cele mai multe injoncțiuni (comenzi și inițiative) au fost orale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și convențional, cei doi să fi zis cîndva că au găsit în textele noastre o propoziție cu care să fi fost de acord, bună, în cutare text. În schimb, E.S., indubitabil un om de gust, n-a ezitat să scrie elogios despre Genoiu, deși diferența dintre el și acesta, sub raportul stilului, e, presupuneam, egală cu o prăpastie. Spre uimirea și - de ce n-aș spune-o? - decepția mea: a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât). Nemulțumirea mea cea mai mare e, că nu se pomenește nimic de „Prietenii Culturii”511, ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
d. prof. Jitaru, pentru o eventuală tipărire la „Junimea” ieșană, unde ar fi mai potrivit să apară această nenorocită monografie. D-na prof. Stino ne ține În curent cu unele aspecte din viața culturală din Flt. și ne vorbește foarte elogios de mata. 956 Din „Ifigenia” n-am, din păcate, decât un exemplar, pe care l-am trimis editurii „Univers” spre reeditare. Deși prof. Iorga scria despre ea că e „minune de adevăr și armonie” (traducere), am revăzut-o și cizelat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
peste 500 de membri), a Festivalului Internațional de Bridge, în august 1980, la Hotelul Parc din Mamaia, unde au participat 15 echipe din 5 țări (Italia, Franța, RF Germania, Belgia și România). Despre acest festival s a scris în termeni elogioși și în pagina a cincea a ediției în limba franceză a revistei România Pitorească, nr. 112, anul XXIII, seria VI (revistă destinată Occidentului). între susținătorii marcanți și fervenți ai acestui sport, spre lauda lui, se afla și Valentin Ceaușescu, fiul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu. Degeaba Îi reaminteau prietenii paragrafele elogioase din cartea de care nu mai vroia să audă. Nici măcar o frază care, luând În considerare „condițiile În care s-a produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deștepți (mă refer și la sensul de „treaz” al cuvântului), cum cred admiratorii și, Îndeosebi, adversarii lor. Inutil să vă spun câte amintiri a trezit lectura textului Dvs. Nu a fost dificil să-mi reamintesc că prima analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970 despre Captivi (În Familia, firește), semnătura Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcuse aluzie. Vroia să vadă dacă proasta reputație a cărții, datorată lui G. Călinescu, se verifica. „Nu, nu, Dan nu e deloc un respins de societate... Îl ajută toată lumea, doar că el e neajutorat”, a mormăit, apoi, conu’ Paulică. Scrisesem elogios despre Adina, o consideram unul dintre cele mai incisive talente noi În proză. „Nu știu de ce a făcut-o”, a oftat, până la urmă. Cine mai avea, ca acest bolnav de atâtea boli și obsedat de atâtea cărți, asemenea trăire literară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pleca și el pentru câteva zile la Brad, unde îl aștepta soția. Era însoțit de Eugen Necrelescu și Ilie Colhon. În tren au avut, după atâtea săptămâni, ocazia să depene amintirile ultimelor întâmplări. Avea la el reviste germane, care comentau elogios intrarea lui în viața politică. La Copșa Mică s-au despărțit. Horia Sima a continuat drumul până la Brad, iar Nicolae Petrașcu a coborât să ia trenul spre Sibiu. în gara Sibiu îl așteptau camarazi buni de altădată: Mitu Banea, Nicu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest patetic „cult” arghezian, într-un moment de confuzie a criteriilor de evaluare estetică, nu pot fi trecute
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
altă piesă, Greșala sau Procurorul tiranului, rămasă în manuscris, comentată favorabil de Petru Comarnescu în „Universul literar”. În 1946, publică, în „Caiet de poezie”, supliment al „Revistei Fundațiilor Regale”, un ciclu de șapte poeme. Poemele sunt însoțite de o prezentare elogioasă făcută de Tudor Arghezi: „Asemăn poema Cetitorule cu o perlă care crește în straturi concentrice; dar cu cât se adaugă cuvinte mai depărtate în timp de cele care au tradus emoția generatoare, cu atât este mai puțin poemă. Ai gusta
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]