3,447 matches
-
cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbește despre „autenticitatea spunerii”, Aurel Pantea scrie despre „voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și calmează toate libertățile și toate decomplexările”. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu anumite rezerve subtextuale. Aceste constatări, unele laudative, nu reprezintă în niciun fel garanția valorii. Și în al doilea volum al acestei autoare intitulat „Pauza dintre vene”, apărut în 2007, la Editura Cartea Românească
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
Mai ușor cu Robi pe scări, domnule Ștefănescu! Dacă tot ați trecut de la critica literară la elogii jurnaliere, scrieți, vă rog, despre gențile Vuitton cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoș în mega-dosarul Microsoft. Purecați aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituțiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacționeze! Așa
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
și „Confluențe”, susținând cenaclul scriitorilor din localitate. În curând va fi dezvelit bustul lui Dariu Pop în vecinătatea Inspectoratului școlar din oraș. Ca nou membru de onoare al Societății Scriitorilor bistrițeni, protopopul Alexandru Vidican a comentat câteva cugetări care făceau elogiul credinței ortodoxe, el considerând concluziv că “Multa cultură te apropie de Dumnezeu, puțina cultură te îndepărtează de El”. Poeta Mariana Pândaru Bârgău de la Deva a prezentat Editura Călăuza, pe care a întemeiat-o cu Valeriu Bârgău, soțul ei, și revista
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
messer Iacopo. Iar vederea operei voastre atât de impunătoare, adăugă Dante privind În sus, e cu siguranță un Îndemn extraordinar de a vă aduce laude, În mod public, lui Arnolfo și dumitale, care Îl ajuți. — Mă căutai? zise celălalt ignorând elogiul. Părea preocupat. — Da. Vreau să aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care Îl cunoștea cel mai bine, dintre toți membrii Studium-ului. Iacopo ridică din umeri. — Desigur, meșterul Ambrogio aparținea aceleiași bresle ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiu eu ceva mai sincer decât Îmi păreți dumneavoastră, mă Îndoiesc profund că acea premoniție a revederii noastre are vreo legătură cu intuiția - fie ea feminină, masculină sau hermafrodită... - Nu vă pierdeți În conveniențe: ofensiv și la obiect! - E un elogiu sau un reproș? - Nici una, nici alta; o modestă constatare științifică: genul de comportament propriu timizilor congenitali, care Încearcă să-și ascundă slăbiciunea afișând verbal o directețe ce oscilează incontrolabil Între politicos și agresiv. Introvertiții surprind uneori prin astfel de manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că nu vă ascult cu toată atenția. Sunt sigur că merită. - Am sesizat maliția; voi fi cât se poate de scurt. Trec peste partea de captatio benevolentiae - oricum, complimentele nu sunt partea mea cea mai tare. Și chiar dacă ar fi, elogiul unui nespecialist nu cred că v-ar Încânta peste măsură, cu atât mai mult cu cât el vizează un aspect al activității dumneavoastră care v-a Împins În oarecari Încurcături și care nici nu reprezintă cea mai de seamă contribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
autentică voce de bas, ridicându-se. Ajunge. Sala amuți, iar Euripide îl privi neînțelegător, pentru că nu se aștepta la o astfel de reacție. Ce îl putuse nemulțumi în asemenea măsură pe celebrul poet încât să-l oprească din avalanșa de elogii pe care începuse să i le aducă? Sau chiar aceste laude ale stilului ce îl făcuse faimos îl deranjaseră pe Giordano? Euripide privi îngrijorat spre cei din primele rânduri, cerându-le tăcut ajutorul. Deodată, poetul făcu ceva la care probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
jur, Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și vreun copilaș încă fără istorie. Că soldaților necunoscuți nu le sunt deloc necesare numele pe care le-au purtat în viață pentru ca toate onorurile, cele care le sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a treia oară. În lumina slabă a lunii, cicatricea Îi ieșea În evidență ca un semn diabolic pe umbra feței. - Ca să Îmi plec spinarea și să-l ador pe oribilul Baphomet, zeul imund cu două capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea pierdută În mlaștinile de pe Arno. Voi Înveșmântați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. în schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric, un exercițiu de sofistică? N-are nicio importanță, să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia lui Epicur la Roma. Poate că făceau parte din grupul de filosofi expulzați din capitala italiană în 173 î. Hr. pentru că autoritățile considerau că elogiul filosofic adus de ei plăcerii corupea tineretul și celebra moliciunea, o virtute situată la antipozii aspirațiilor societății romane în această perioadă... în bazinul mediteranean, epicurismul se bucură de un real succes. Philodemos vine din Gadara, un oraș din Siria, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul a pătruns în toate mediile. -4- Elogiul vieții filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
chip? Care va fi subiectul muncii noastre? Dar obiectul? Ne vom și odihni, firește, dar în ce proporții? Ne vom distra, vom dormi, ne vom gândi și la trup, desigur, dar în ce măsură? Epigramele dau niște răspunsuri. Găsim în ele un elogiu adus plăcerii de a trăi, prieteniei, meselor luate în comun, femeilor și relațiilor cu ele - cele tinere, cele mai în vârstă, dar bine conservate, binecuvântate de zei, așadar... Este știut, de altfel, gustul filosofilor epicurieni și al tovarășilor lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
furtună. Și ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în punctul lor de criză. CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR Când, mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu Vlădescu și cu mine am venit la București să cucerim cununile liceului Lazăr, așteptând să cucerim ceva mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cunoscute de poet, Expresii celebre, îndeosebi maxime latine, proverbe etc. Capitolele IV și V, care cuprind 220 de pagini, sunt consacrate investigării pluridisciplinare a operei poetice, a prozei și dramaturgiei eminesciene și în acest sens, Acad. Mihai Cimpoi merită tot elogiul nostru pentru maniera de selecție și de sinteză a problemelor cele mai semnificative, definitorii ale creației Poetului național, dintre care se cuvin relevate următoarele, din capitolul IV: Eminescianismul, Limba, Stilul eminescian, Limbajul poetic eminescian, Dicționarul de rime. În Capitolul V
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul Constantin Ceaușu, deși înțepat și el, în unele epigrame, aceste „ace” dispar, epigrama nu mai e epigramă, nu mai e nici ironie, ci un elogiu: „Nu doresc să te alint // Când îți spun că ești tezaur // Ai o voce de argint // Si mai ai un nai de aur // (Mărturisire de suflet) Vechiul dicton latin „Ridendo castigat mores”(râzând se îndreaptă moravurile) este valorificat la cote
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
acțiunea face apel de-a lungul celor trei nuvele la o retorică subiectiv-informaționala nu neapărat discursiva în care factorul istoric are un rol frenator vizavi de hedonismul și ludicul care tinde să acapareze astmosfera. Prima nuvelă-Dreptul la viață este un elogiu adus unei femei care în urma unei căsătorii se află departe de casă și care încearcă prin întemeierea unei familii să ducă un trai decent, normal în mijlocul poporului evreu. Dorința Sofiei de a avea un copil este din păcate spulberata de
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
Graur, fostul meu director de la Adevărul, această anecdotă in extenso: La un bal socialist de anul nou un grup discută: Caragiale, Gherea, Ion Nădejde, Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa, etc. Caragiale în vervă, ca și foarte des în toane paradoxale face elogiul țarismului. Gherea îl întreabă: -Bine Iancule, dar dacă tu ai trăi în Rusia de când ai fi înfundat Siberia! Caragiale prompt și cu înfocare: -Taci mă! Că-i mai bine în Siberia pe socoteala statului decât aici pe socoteala mea. De unde
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
tatăl său la Ipotești unde i se hotărăște continuarea studiilor și trimis la Viena. Între anii 1869-1872 este * audient extraordinar *, la Facultatea de filozofie romanică. În 1870 debutează în Convorbiti literare, Albina și Federațiunea din Pesta. În 1871, după toate elogiile aduse lui Eminescu de către Titu Maiorescu, începe o campanie contra poeziei lui , mai ales în revistele bucureștene; Columna lui Traian, Revista Contemporană, Ghimpele și Perdaful. În august 1871, are loc marea serbare de la Putna, unde acțiunea lui Eminescu se caracterizează
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]