1,699 matches
-
jumătate din acest timp ca fiind petrecut împreună. Se jucaseră atât de puțin amândouă, îi spusese atât de puține povești! O rugă pe Sanda să-i povestească momente din viața acestui suflet, acestui trup căruia îi dăduse viață și ascultă emoționată năzdrăvăniile și șotiile de care fusese fiica ei în stare. Hotărî să se implice în viața copilului, să-i acorde în exclusivitate timpul liber pe care-l avea din belșug la dispoziție, să-și ia în serios rolul de mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare și-un sex-apeal dezarmant. O simți emoționată și încercă s-o ajute să depășească momentul. Ați adus un C.V.? Îi întinse foaia peste birou. Bărbatul citi și găsi acolo mai mult decât se așteptase. Avea cunoștințe de limba engleză și franceză iar cursul de public relation și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
carierei sale, cînd era secretar la comisariatul de poliție din arondismentul IX, dar și la jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări urmează o masă, nu-i așa? Dar probabil că nu doriți să luați masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi în vârstă, pentru prima oară a spus slujnicelor să o lase singură; iată-ne unul în fața altuia, pe scaune potrivite în nișa unei ferestre. Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau să fac o copie și pentru mine. I-am înmânat cadoul Gailei, povestindu-i cum am ajuns în posesia rugăciunii. A citit-o și ea cu evlavie și a rămas emoționată. Cred că de atunci și până-n ceasul când Dumnezeu a chemat-o la sine n-a trecut o zi fără să se fi mângâiat cu ea. III Întorcându-se Rotari de la Spoleto, s-a mirat când a dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Darcey scoțându-și ziarul din geantă și începând să citească. Capitolul 18tc "Capitolul 18" D arcey stătea la birou inspectând paginile de web ale companiilor pe care le avea în vedere în apropiata ei călătorie la Singapore. Cu toate că era mai emoționată decât lăsa să se vadă, avea și un sentiment din ce în ce mai însuflețit de interes pentru această piață nouă. Era o experiență complet diferită de raitele ei prin Paris sau prin Milano, dar avea să îi ofere satisfacții imense odată ce lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
De ce aici? insistă Aidan. De ce la castel? Știi, nu-i așa, că noi - că eu... că... —Calmează-te, Aidan, sigur că știu că tu și Nieve vă căsătoriți aici. Am primit și eu o invitație, după cum bine știi. Nu e emoționată, își dădu el seama. E puternică. Niciodată nu o mai văzuse atât de puternică. —De-aia ai venit? Ca să inspectezi? Darcey îl privi nedumerită. —Să inspectez? Ce anume să inspectez? — Nu știu, zise el. Eu doar... Faptul că sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și am impresia că de atunci am mai primit fonduri. — Da, încuviință ea din cap. Media Holdings ne-a trimis douăzeci de milioane ieri. Fusese încântată când aflase. Media Holdings fusese prima companie cu care avusese întâlnire, când era încă emoționată și nesigură. Nu se prea așteptase la nimic din partea lor. — Așa că singurii care nu ne-au abordat sunt... —Orchard Investments, îl informă ea. Dar am vorbit ieri cu Tricia Lim, unul dintre managerii de acolo, și sunt destul de sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
voi fi în stare să îndeplinesc ceea ce mi-a cerut Theo, Plin de încredere am coborât din autobusul ruginit și prăfos, lume multă, deși era o căldură încinsă, și praf, nu e zi de târg, oare de unde vine atâta popor? Emoționat totuși în sinea mea recunoscând satele pe unde treceam, dealurile, pădurile, aproape fiecare cotitură a drumului, e Suntă-Mărie, sărbătoare mare, toți oamenii aceștia se duc la mănăstire, îmi trece fulgerător prin minte, din cauza multor mașini care urcau la mănăstire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor și ele nu se supărau pe mine, fiindcă eram băiatul profesorului, Acum îl văd și eu pe cel ce filmează, cu o cameră mică pe umeri, stă cocoțat lângă coloana de marmură din pridvor, ne văd americanii la televizor, emoționați oamenii de acest fapt inedit, cineva îi filmează, eu mă țin după tata și Alex după noi, le-am ajuns din urmă pe mama și pe Corina, tinerele fete admirându-și una alteia hainele, de unde ți-ai cumpărat costumul, rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndoieli gata să se abată peste, de afară zvonuri de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros în mâini, emoționată, se așază din nou pe pat lângă mine, desculță, în pantaloni scurți albi și un tricou și eu când mă gândesc că n-am pe mine decât, uite-l, îmi întinde caietul roșu, nu-l deschid, mâinile îmi tremură, Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mașina, se întoarce ea spre mine, ceva mai departe, aici nu găsești loc de parcare, a venit cu mașina, această informație lasă asupra mea o neînțeleasă tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a felinarelor toate mașinile apar negre, ca pisicile, numărul? Fiat? cer și alte detalii, deși sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe o coală de desen trăsăturile, aș putea s-o trag de limbă pe această femeie cumsecade, să-mi vorbească despre stăpâna ei, mademoiselle Anne, dar, vous faites mon portrait, monsieur! oui, ça ne vous derange pas? Non, încântată, vine emoționată să vadă desenul, oh, olala, c’est bien, oui, c’est moi! Aprés, vous pouvez, e încurcată și eu ghicesc mai mult din sfiala ei decât din cuvinte că vrea să mi-l ceară, oui, sunt de acord, e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru prima oară la o bătălie adevărată. Oare Inabayama avea să se transforme Într-o mare de flăcări? Urma să aibă loc o luptă Între Dosan și Yoshitatsu? Înțelegând că era o Încleștare pe viață și pe moarte, devenise mai emoționat decât oricând În viața lui. Fu nevoie doar de doi sau trei morți, pentru a-i face pe oamenii din Hachisuka s-o ia la fugă prin pădure. „Ptiu! Dau bir cu fugiții!“ Își spuse Hiyoshi și, la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
opinie. — Hiyaa! La auzul strigătului de război, Hiyoshi privi În jur, peste iarbă. Lângă malurile râului, În amonte, se Înălțau nori de praf galben. Ridicându-se În picioare, ciuli urechile. „Nu văd nimic, dar se Întâmplă ceva,“ Își spuse el, emoționat. „Să fie o luptă?“ O luă la fugă prin iarbă și, după vreo sută de metri, văzu ce se petrecea. Trupele clanului Oda, pe care le aștepta Încă de dimineață, veniseră la râu și-și Începuseră exercițiile de luptă. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-se În largul său, se așeză, rezemându-se de coloana din centrul camerei. Privi În sus, ca și cînd ar fi admirat frescele de pe tavan. Avea o privire calmă și o expresie senină. Probabil că până și curtenii erau mai emoționați decît el. Cuiva, Însă, care nu era atent decât la Înfățișarea lui, i-ar fi scăpat expresia sfidătoare a ochilor. Dintr-un colț al Încăperii se auzi un foșnet, iar un bărbat se ridică În picioare. Dosan ieși din umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vă Însoțim. Printre arcașii lui Yoshinari se afla și Mataemon, iar Tokichiro era și el În mulțime, În fruntea a treizeci de pedestrași. Nobunaga Îl observă de Îndată. „E aici și Maimuța.“ Din șa, privi peste cei două sute de ostași emoționați. „Iată ce partizani am,“ Își spuse el, cu ochii luminându-i-se. În fața valurilor furtunoase ale celor patruzeci de mii de soildați dușmani, oamenii lui nu erau decât o corăbioară sau un pumn de nisip. Dar Nobunaga era destul de Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că domnișorul Kameichi a crescut. Iar soția dumitale e bine și ea? Știi, revenind aici În vizită, mi se pare că zece ani au trecut Într-o clipă. Apoi, privind În jur spre copacii din grădină și la acoperișurile clădirilor, emoționat sincer Începu să vorbească Îndelung despre amintirile lui, cum scotea În fiecare zi apă din fântâna aceea de piatră, cum Îl certa stăpânul, poate, lângă piatra de colo, cum Îl purta pe Kameichi În cârcă și-i prindea greieri. Koroku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se fi trezit cineva. Glasurile se apropiau, treptat, de casă. Apoi, cineva bătu Încetișor În oblonul de ploaie. — Cine e? Întrebă Oyu. — Dumneavoastră sunteți, Doamnă Oyu? Sunt Kumataro din Kurihara. Tocmai am venit de la Itami. — E Kumataro! Îi strigă ea emoționată lui Hanbei. Deschise ușa bucătăriei și văzu trei oameni stând În lumina stelelor. Kumataro Întinse mâna spre găleata pe care i-o Întindea Oyu. Îi chemă pe ceilalți doi și toți trei se duseră la fântână. Oyu se Întrebă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și a echipei din jurul copilului", e concluzia Cristinei. Părinții au însă nevoie de exemple, ca să știe că se poate. Acesta este și motivul pentru care familia lui Radu a acceptat publicarea cazului lui. " Tatăl lui Radu, își amintește cât de emoționat a fost în momentul în care i-a spus puștiului despre afecțiunea lui. Îi era teamă că o astfel de informație îl va destabiliza. Am cântărit opțiunile pe termen lung și cele pe termen scurt și am ajuns la concluzia
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
mama unui băiețel, Tudor, în vârstă de 7 ani povestește Astăzi a fost prima zi de școală a băiețelului meu. Cu ochii în lacrimi lam condus la școală si l-am urmărit cum se amestecă printre colegii săi, toți la fel de emoționați. Nu-mi vine să cred că am ajuns până aici! A fost un drum greu, cu multe obstacole, cu căderi, dar și cu multe reușite și satisfacții, de la primul cuvânt pe care l-a rostit după multe ore de terapie
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
Vasile Alecsandri 8 a luat poezia populară ca sursă de inspirație. A fost profund și intim național. La teatrul din Iași, al cărui director era, i s-au reprezentat frumoase drame 9 în care exalta sentimentul patriei. A fost interpretul emoționat și elocvent al cântecelor populare din țara sa și pictorul fermecător al peisajelor românești (Doine, Balade, Mărgăritărele, Pasteluri, Legende). Faimosul Cântec al gintei latine a câștigat premiul Concursului de Limbi Romanice de la Montpellier. A îmbinat cultura franceză cu inspirația poeziei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se întind peste toată natura prietenă pentru a o pătrunde și a o adora. Și oile sunt animale binevoitoare, iar Miorița ar merita să fie mai bine apreciată la noi, unde este necunoscută. Miorița este o pastorală deopotrivă pitorească și emoționată. Moldoveanul are trei ciobani care se pricep să tundă lâna și să închege laptele. Oile pasc iarba bună și înmiresmată lângă niște izvoare limpezi, iar seara păstorul face să răsune trilurile fluierului. El are o oaie preferată, Miorița, iar aceasta
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
zare. Moare de bătrânețe așteptând, iar iubita nu mai vine. Și numai un păstor din vale Liniștea mausoleului O tulbură cu pasul lui agale". Sfârșitul poemului lui Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de frumoasă și de emoționată, a ciobanului plâns numai de mama și de oile lui. Michelet, după ce a citit Miorița, scria: Este un cânt antic, ceva sfânt și emoționant care-ți sfâșie inima. Nu există nimic mai naiv, nici mai măreț. Aici se simte foarte
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Sinaia, 7 iulie 1988. Domnule, Mi se pare greu să exprim Academiei Franceze întreaga bucurie pe care mi-a procurat-o splendida medalie ce-mi poartă numele. Biata mea cărțulie nu merita o asemenea serbare și mă simt mai curând emoționată decât mândră de mărturia de simpatie din partea Academiei care, cred eu, a vrut să recunoască lupta gândirii în cei plasați în avanposturile civilizației. Dacă toate îndrăznelile ar fi astfel răsplătite, câți eroi ar fi pe câmpul de onoare al artelor
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]