955 matches
-
Drăguț... - Nu, abatele nu era român, a continuat Elvira imperturbabilă. Și chiar dac-ar fi fost, era greu să contribuie cu ceva la o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de glumă. Așa-mi trebuia! - Vă interesează aspectul? a trecut ea repede peste ușoara stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
indiferent că le convine ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se insinuase Între noi pentru a afla mai multe despre Centru, fiindcă mi-ar fi căzut greu la stomac răspunsul enervant pe care Îl anticipam: totul la timpul potrivit. Îmi păruse mai disponibilă și mai comunicativă În altă zonă, așa că am atacat oportunist acolo: - Voi (adică, voi, subteranii misterioși și deștepți nevoie mare), voi știți de ce a murit Alexandru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam - despre amicul Zoran vorbesc -, și doctorul Wagner. De fapt, el a condus dialogul, Zoran mai mult a dat din cap și a zâmbit În felul lui stereotip și enervant. - Domnule profesor, a Început Magistrul, ne surprindeți cu reacțiile acestea intempestive, nu păreați o persoană Înclinată spre cascadorii nocturne... - Dumneavoastră ce-ați fi făcut În locul meu? am ripostat cu o vehemență cam nepotrivită pentru situația În care mă aflam. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un cifru, o cheie, o sugestie, un indiciu oricât de firav... După ce le-am Învârtit În toate felurile și le-am Îngemănat metodic câte trei, câte patru, câte șapte - „combinări de n luate câte k”, Îmi suna În creier glasul enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră științele exacte sau, cel puțin, nu În varianta lor didactică din perioada adolescenței -, după ce le-am pritocit, așadar, până mi-au ieșit ochii, a trebuit să admit că bătusem câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta, notele muzicale aveau asupra ei efecte optice. Mie nu-mi evocau absolut nici un cromatism. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar muzica nu Înseamnă pentru mine decât o Înșiruire arbitrară de sunete, mai mult sau mai puțin enervante. În anumite circumstanțe sentimentale pot să suport convulsiile unei viori cu sunet plin, dar pianul de concert și toate instrumentele de suflat, administrate În doze mici, mă plictisesc, iar În doze mai mari simt că-mi iau pielea de pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la inițiala lui, scrisă cu majusculă, astfel Încât coloanele de rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aventuri de o noapte până la complicații și disimulări de durată, cu rezultate artistice foarte slabe. Nu numai că această experiență este Îndoielnică și umbrele acelor fermecătoare doamne Îmi sunt inutile acum, când Îmi reconstitui trecutul, dar ea determină o defocalizare enervantă pentru că oricât mi-aș potrivi lentilele memoriei, nu-mi pot aminti cum m-am despărțit de Tamara. Poate că această neclaritate are un alt motiv: ne despărțisem prea multe ori până atunci. În ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Începeau brusc să facă spume la gură când se discuta despre Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care executa cu pipa mișcări lente și multiple, groaznic de enervante când nu erai de acord cu el, și Încântătoare și liniștitoare, În caz contrar. Am purtat cu el multe bătălii politice, a căror Înverșunare dispărea invariabil când reveneam la poeții pe care-i Îndrăgeam amândoi. Astăzi nu este un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
faci o afacere sau două. Nici una nu mă ajută la dietă, normal, da’ nu se rezumă la chestii mărunte ca asta, să știi. Pe metabolism trebe dat vina. Cum adică? am zis iar. Sheila asta poate fi de-a dreptu’ enervantă când se chinuie. Stătea pur și simplu acolo și-mi arunca o privire de-a ei din aia deșteaptă. — Hai, Sheil, am zis, nu te prosti, care-i treaba cu Vinny? Nu, fiindcă tu ai impresia că-i o târâtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dintotdeauna fusese stânca mea și, împreună cu tatăl meu, mă înconjuraseră cu o pernă de încredere referitoare la lume. Categoric, nu-mi plăcea ideea că perna mea ar putea să se prăbușească pur și simplu dacă o presez prea tare. Foarte enervantă și destul de greu de acceptat. Acum știu exact ce încerca să spună. Dacă priveam prea adânc în sinea mea, descopeream o fetiță speriată și doar dacă rămâneam fermă la suprafață și mă bazam pe elementele practice ale vieții ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zvârcolea în agonie delirantă și nesiguranță? În vreme ce mă îndreptam spre Victoria Street, grijile fără consecințe în privința lipsei mele de haine și a faptului că eram neras alternau cu spasme de groază provocate de gândul la ceea ce făcusem. Și totuși, mai enervant decât asta era întrebarea care se insera cu forța în gândurile mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta? Pentru ce? În vreme ce-mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când e în dispoziția potrivită și s-o fac să creadă că e ideea ei. Așa că am sunat la bancă: trecuseră secole de când nu mai sunasem și mi-a luat ceva vreme până am trecut de toate opțiunile automate cele enervante înainte să ajung la o ființă umană (și folosesc termenul cu amabilitate). Tânărul cu voce monotonă și inutilă cu care am ajuns să vorbesc în cele din urmă părea decis să pareze orice tentativă a mea de a comunica. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el“. Îmi place să cred despre mine că sunt relativ liberal și deschis la minte, dar trebuie să mărturisesc o jenă instinctivă la vederea tânărului aceluia machiat, care se învârtea efeminat prin cameră. Chiar și felul în care stă e enervant de feminin- se încruntă un pic când se așază pe scaun și-și încrucișează picioarele, privindu-te pe sub gene. Stacey mi-a spus că uneori poartă chiar și rochii acasă, dar s-a gândit că ni s-ar putea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
răsucit și i-a șoptit ceva în ureche, apoi ea s-a aplecat spre el și-a izbucnit în râs, mai tare și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
liniștit, dar brusc, fără a-l preveni, conștiința pasului temerar pe care era gata să-l facă îi tăie respirația, ca și cum ar fi fost lovit în plin în diafragmă. Încă mai era timp să dea înapoi, o scuză oarecare, ce enervant, am uitat un document extrem de important fără de care nu pot vorbi cu domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu tot, cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
păcat că nu vii În rândul nostru, spuse Lauren. Glumesc. Deodată apăru un mesaj pe monitorul de la BlackBerry. Scria: Căutarea dvs. - G. Monterey - nu se regăsește În nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la mesaj și se Încruntă. Mi-a luat BlackBerry-ul și a tastat de mai multe ori la micuțul aparat, Încercând mai multe versiuni diferite ale numelui. Nu a apărut nimic. —Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Totul e bine când se sfârșește cu moarte. Și cred că ceea ce a fost este ce va mai fi. — Ce, binele sau moartea? își pierdu răbdarea și Agata, care le întâlnise pe amândouă. Păvălucă i se părea și ei cam enervant. N-am prea înțeles previziunile dumitale, domnule Mirto, dar, ce-i drept, și Pitia le zicea tot așa. Hristea Livezeanu era puțin surd și nu înțelegea nimic. — Ei, dacă vreți să se sfârșească cu nuntă sau botez, aflați că fratele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oare creierul și stomacul o clepsidră? Paranormalul ne incită prin curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]