1,702 matches
-
cu dangătul divin în marea sărbătoare, adunând din slavă sobor de îngeri, coborâtori din razele de soare. E forfotă în cetate. O lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau că le-a tăiat enelul curentul. Să se calce În picioare, nu altceva! Popa n-avea chef de slujbă - o repetă În fiecare an, s-o fi plictisit! -, nici n-a vrut să dea drumu’ În incinta bisericii la enoriași, cică porțile trebuie deschise musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
luăm în atenție. "Preotul parohiei suscită o egală neîncredere cu toate că nu prezintă nici o răsturnare a valorilor. Dar el poate rămâne străin prin ambiguitatea puterilor sale (...) El cunoaște cuvintele, ceea ce-i conferă o anumită putere; nu le-ar putea întoarce împotriva enoriașilor săi? Cunoscător al cărții și al lucrurilor de taină, preotul ar putea folosi toate acestea și în favoarea binelui și în favoarea răului"206. Asemenea vraciului, medicului sau groparului, preotul trăiește în vecinătatea evenimentelor capitale din viața fiecăruia: nașterea, nunta, moartea. Misterul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dintre "recalcitranți" în instrumente mincinoase ale căror nume mai zac și astăzi în dosare încă nedezvăluite. • Cultul confesiunii este direct legat de imperativul purității, fiind o consecință a acestuia. În societățile totalitare de tip religios, confesiunea este stimulată pentru că apropie enoriașul de rînd de idealul "divinității umane" venerate. În regimurile totalitare antireligioase, imposibilitatea mărturisirii generează traume interioare, conștiințe ale păcatului amplificate de conflictele exterioare pe care cultul puterii le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe latura pastorală, fie și numai ierarhizând zi de zi evenimentele, personajele "în urcare", deci în vedere, "în coborâre", deci în afara câmpului. Grila de programe înlătură haosul. Este deja o toaletare a dezordinii ambiante. Telejurnalul este și mai securizant pentru enoriași. Liturghie la oră fixă, pastor-vedetă cu chip familiar, ordine imuabilă a rubricilor (politic, economic, social, extern, cultură la sfârșit). Avantajul cinematografiei este timpul pe care-l pierde. Șansa ei sunt lungimile. Lungimile și pauzele. Acești prețioși timpi morți fără de care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de ce ameliorarea condițiilor materiale de viață le-ar slăbi credința 30. Americanii sunt chiar mai religioși decât cei din societățile europene 31, iar inventivitatea lor în materie de religie este foarte mare: tele-evanghelizarea, comunități religioase care fac cercetări privind satisfacția enoriașilor, nu așteaptă pasiv să le vină alții, "fac ofertă religioasă" imigranților, promit acces la putere, la bogăție, la tehnici garantate de slăbire etc. Nu puțini indivizi părăsesc religia de apartenență pentru altele mai atractive 32... Islamul a câștigat vizibilitate în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu timpul în facțiunea prezbiteriană (Presbyterians) și facțiunea care recunoștea autoritatea instituției episcopatului (Episcopalians). În 1843 are loc o altă ruptură prin plecarea din sînul bisericii a 470 de preoți (din totalul de c. 1200) și a c. 40% dintre enoriași, care au format împreună Biserica Liberă Scoțiană (Free Church). Motivul sciziunii a fost amestecul statului în treburile bisericești, ca de exemplu în numirea preoților. 11. David Pacifico (numit curent Don Pacifico) era un cetățean britanic din Gibraltar (de unde numele lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Maramureș) ș.a. Etimonul este magh. Kápolna, „capelă“ (< lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în județul Arad. Toponimele Căpleni (județul Satu Mare), Coplean (județul Cluj) sunt formate de la apelative sau antroponime cu sensul originar de „preot de casă sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și preluate de Istoria Medicinei cu remarcarea vâscului, care la daci se bucura de o atenție deosebită, fiind utilizat pentru fluidizarea sângelui, echilibrarea tensiunii și menținerea tinereții. Preoții daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă, recomandând-o enoriașilor, cum scriu Clemens din Alexandria, ca si Jordanes. Amândoi istoricii vorbesc despre viața religioasă dacică, obiceiuri, abstinență în menținerea vigoarei și formarea caracterului. Decizia lui Deceneu, marele Sacerdot, de stârpire a viței de vie a intrat în legendă. Jordanes scrie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Trastavere locurile pe unde am copilărit, și-mi amintesc acum biserica, podul, străzile în trepte, rufele la soare și piazza, apoi tata a cunoscut un ipnotizzatore, faimos pe vremea aceea, și acesta i-a demonstrat tatălui meu că succesul la enoriași se datora numai forței sale inconștiente de a hipnotiza, toate aceste lucruri mi le-a povestit mama, tata nu l-a crezut și a acceptat să facă cu acesta încercarea, prea sigur pe credința lui, după câteva ședințe cu il
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tocmai terminase interogarea lui Constable la Centrul de Detenție. Deținutul declarase că îl cunoștea pe Swensen, dar că nu mai făcea parte din Sfatul Patrioților de mai bine de un an, din cauza unui „interes nesănătos” manifestat față de fiicele unora dintre enoriașii săi. Constable nu mai avusese de-a face cu el de atunci și, din câte auzise de la localnici, începuse să întrețină legături cu rebelii ascunși prin păduri. Prizonierul negase cu vehemență orice legătură cu tentativa de omor. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mine a fost iluzionismul, magia. - Mulțumesc, domnule. Mulțumesc. Gardianul ezită o clipă la auzul acestor cuvinte politicoase în timp ce-i deschidea ușa sălii de interogatoriu a Cavoului din Manhattan omului care le rostise, Andrew Constable. Deținutul zâmbi ca un preot în fața enoriașilor care tocmai își plătiseră dările către biserică. Mâinile îi fură descătușate de la spate și apoi legate din nou în față. - A ajuns și domnul Roth? - Stai jos și taci din gură. - Sigur că da. Constable se așeză. - Taci. Făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi plăcea bunicului să spună, le „sufla în trâmbiță“ și le arăta unde „stă Domnul pe tron“, în rest bea cu plăcere vinul din pivnița bunicului și juca skat în cercul Corona. Răspundea de toate sărbătorile bisericești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cocoș, când m-am aventurat pân la colțu cu Río Bamba, c-o porție dă răvașe gata dă trimis. Acolo-i pregnantă, după cum ț-amintești, o cutie poștală d-alea dă categorie grea, care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol după gură, da m-am Învârtit fără să găsesc nici a mai mică În care să Înfiltrez răvașe. Nici o soluție dă continuitate, nici o crăpătură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de însănătoșire morală și învigorare. Așa încît sublimul cult al Sfintei Biserici este unul singur, rezultînd din Cler și din popor, care într-o rînduită înțelegere și după rațiune vibrează împreună într-una și aceeași lucrare. 15. În Biserică, toți enoriașii, Cler și popor, repre-zintă și formează acea frumoasă unitate despre care a vorbit Cristos atunci cînd a zis: "Căci unde se află doi sau trei adunați în Numele meu, acolo eu mă aflu în mijlocul lor."50; iar cu altă ocazie, vorbindu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor, ca ei să fie una, după cum Noi una sîntem"51. Cristos, prin aceste sublime cuvinte pe care le repetă de atîtea ori, își găsește temelia în "limpezimea luminii raționale" pe care Cristos însuși a dăruit-o Bisericii Sale, pentru ca enoriașii să fie una cu El, făcînd parte din același adevăr sau, mai bine zis, făcînd parte din El care este adevărul, iar pentru a fi întru totul de acord în acele lucruri, pe care le cer de la Dumnezeu aceia care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de sfintele servicii, i se înfiorează inima, capătă mai multă stimă, respect și devotament față de exercitarea pietății creștine și, mai ales, se apropie de adevărata demnitate a Clerului; așadar, iubirea este împărtășită cu blîndețe de Cler și de popor, de enoriașii care alcătuiesc poporul, prin unanimitatea sfintelor afecte și a simțămintelor religioase, printr-o comunicare spirituală, în care toți se simt uniți cu adevărat într-o singură inimă, într-un singur suflet, într-o unică familie al cărui tată este Dumnezeu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în taină, nimic de unii singuri; țineau seama de învățătura lui Cristos însuși, de mărturiile și sfaturile celorlalți și considerau că sfatul cel mai bun, sfatul cel mai puțin înșelător era exact acela al întregului corp de credincioși. Astfel, Biserica enoriașilor lucra precum un singur om; și, deși la acest om capul este parte distinsă de membrele sale, totuși acesta nu refuza serviciile aduse de membre și nu se izola din dorința de a fi singur și independent de rest. Astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
făcut, ci se așteaptă din partea Capului Bisericii să aibă grijă de sănătatea poporului și a Religiei, ca tălmaci și judecător al jurămintelor, căci el, Suveranul Pontif, este obligat de conștiința sa și de cauza Bisericii, ca și de cea a enoriașilor, să pronunțe sentința, declarînd că împăratul nu și-a respectat jurămintele și, în consecință, poporul era eliberat de jurămintele pe care le-a făcut. Acesta este fondul și adevărata explicație a sfatului unanim de dat de Sinod Suveranului Pontif Grigore
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se păstreze în credința creștină catolică 214. 97. De aici rezultă că îndepărtarea unui conducător creștin depinde de o cauză, în numele căreia hotăra forul Bisericii, căci Biserica trebuie să se hotărască în materie de credință și să rețină sau să respingă enoriașii indiferent de condiția lor; mai mult, dat fiind că Biserica a devenit maica tuturor, ea reunea atît principii, cît și poporul într-un nou și înduioșător pact al iubirii pe care lumea îl admira; așadar, numai Biserica, păstrătoarea sacrului pact
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care intrau heralzi evanghelici", edentes et bibentes quae aud illos sînt; despre care Pavel, ținîndu-se de manierea în care se exprima Cristos, a scris corintenilor: Nu avem noi oare dreptul să mîncăm și să bem?"273. Dacă li se încredința enoriașilor întreaga spontaneitate a modului de administrare a necesarului întreținerii Clerului de la început, căruia i se adresa preceptul, cît mai rămîneau de spontane prin natura lor acele donații care depășeau limita necesităților? 136. Spre sfîrșitul celui de-al II-lea secol
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu este forțat să o facă, ci o face spontan. Acestea sînt rezervele pentru făcut milostenie"274. Acest principiu reapare mai mult sau mai puțin explicit în toate frumoasele secole ale Bisericii, principiu care dorea și recomanda nu numai ca enoriașii să nu fie obligați să facă aceasta, dar nici să nu se facă presiuni asupra lor prin nici un fel de artificiu sau înșelătorie, și pînă în secolul al IX-lea cînd Consiliul al III-lea de la Chalons a publicat canoanele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
susținînd acest drept prin amenințarea cu pedeapsa celestă; și de o astfel de natură sînt și numirile ecleziastice interzise sub pedeapsa pe care Biserica o poate impune de a-l separa pe cel ce le încalcă, îndepărtîndu-l de corpul de enoriași și privîndu-l așadar de bunurile sale în favoarea comunității. Acest gen de pedepse prin care Biserica își apără ordinea și drepturile rămînea cu totul necunoscută și străină conducerilor temporare, după cum Cristos dăduse învățătură prin acele cuvinte: Voi știți că domnitorii națiunilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul, servul care trebuie să se gîndească să-și slujească Domnul, iar prin acest serviciu trebuie să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principiul comuniunii bunurilor ecleziastice nu numai în ce privește posesiunea, ci și modul de administrare și de uzufructare; de aceea, el a trezit în acele vremi un multiplu Monahism și Ordin religios, care exprima și profesa un principiu atît de salutar, iar enoriașii, conduși de acel simț creștinesc, care nu dă greș, s-au manifestat de atunci înainte ca fiind mai aplecați să acorde donații și daruri acelui Cler regular care păstra cu strășnicie acel principiu străvechi, mai mult decît Clerul secular; atunci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]