948 matches
-
vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crestele se văd mai bine, mai impunătoare, ieșind zvelte, cenușii, dintre verdele pădurilor. Mai mare însă îmi este bucuria, știind că mă apropii de sanctuarul la care am mai fost odată în anul 2000, de sărbătorile Craciunului și apoi ale Epifaniei. Ce repede trec anii! Atunci, am fost cu trenul, plecând din Italia, iar acum am fericirea de a veni tot din Italia, dar pe jos. Nu știu cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu și sf. Fecioare pentru aceste favoruri ce-mi sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o ladă cu var nestins, în vederea împrăștierii lui peste holericii decedați. O recomandație ulterioară a medicului primar preconiza turnarea peste cadavre, înainte de presărarea cu var nestins, a soluției de calaican, un sulfat feros, cu recunoscute calități de dezinfectant 464. Doctorul Epifanie Cozarescu constată că nu dispunem de informații cuprinzătoare despre holera din 1865-1866 de la Roman. Evocatoare este totuși însemnarea păstrată pe o carte de cult: "După doi ani de secetă, în 1866, la Roman s-a făcut o foamete cumplită, urmată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Iosif - Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Nifon - Arhiepiscopul Târgoviștei, Înaltpreasfințitul Pimen - Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Andrei - Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia, Preasfințitul Gherasim - Episcopul Râmnicului, Preasfințitul Epifanie - Episcopul Buzăului și Vrancei, Preasfințitul Calinic - Episcopul Argeșului și Muscelului, Preasfințitul Casian - Episcopul Dunării de Jos, Preasfințitul Timotei - Episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, Preasfințitul Lucian - Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Sofronie - Episcopul Oradiei, Bihorului și Sălajului, Preasfințitul Iustinian - Episcopul Maramureșului și Sătmarului
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
arhidiaconi de la Mănăstirea Neamț, mare centru de cultură și spiritualitate creștină. Mulțumim călduros P.C. Protos. Gherontie Ștefan, Starețul Mănăstirii Secu și colaboratorilor apropiați pentru dragostea arătată. Ne-a încântat nespus de mult prezența P.C. Prof. Orest Bucevschi, dascălul nostru. Arhim. Epifanie Norocel Starețul Sfintei Mănăstiri Neamț 7 septembrie 1971 Poposind câteva clipe pe la monumentul istoric Mănăstirea Secu, ctitoria marelui Vornic Nestor Ureche, mi-am adus aminte de gloriosul trecut al neamului nostru și de paginile istorice ale vrednicului Mitropolit Varlaam. În
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde Epifanie În pădurile Tanzaniei sălășluiește maimuța vorbitoare. Primii care i-au sesizat calitățile lingvistice au fost băștinașii Makonde, care și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise. Prezența îngrozitor de puternică, fără față, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
greu. Fizicul, corpul urmează. De aceea, de multe ori vindecarea fizică survine ca un miracol, pentru că este efectul spontan al unei iluminări sau revelații a spiritului. Adesea, revelația este însoțită de o întrupare fizică, de o manifestare divină, de o epifanie. Și tocmai această manifestare, dacă e prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lecțiilor lor. Acum poetul era atât de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai urcat În amvonul lui messer Bruno și aduci din pustiul spiritului său nefasta Închipuire a altor zei? Crezi și dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
flăcări de lumină țâșneau de pe resturile catargului și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna peste tine în ziua nunții? E o nebunie! De ce-ți face chestia asta? De ce face Vivian tot ceea ce face? Reflectez la întrebarea asta. — Pentru că poate, îi răspund lui Bea. Am o epifanie care-mi dă fiori: cu toate că e ridicol că șefa mea nu mă lasă în pace în ziua nunții, o parte din mine e recunoscătoare că a intervenit ceva care să-mi ia gândurile de la iminentul eveniment. Pentru încă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca În fața unei epifanii. Cu aceleași sentimente, În același loc, cu sute de ani În urmă se priveau execuțiile capitale. Aceasta este limba mea: Limba visurilor mele. E din Isaia 60:1-5. Ultimele cuvinte au făcut Înconjurul adunării. Piața Carolina foșnea ca o Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi făcut alegeri mai bune: un pui mai gras dintr-o regiune a Franței mai bogată În pășuni, un iaurt mai gustos, tipul exact de frunză de salată la care tânjise și al cărui nume exact Îi scăpase până În momentul epifaniei din fața secțiunii cu alimente sănătoase. Bărbații fac liste ca să pună ordine În lume, s-o fixeze; pentru femei, listele sunt Începutul a ceva, coordonatele În funcție de care ne trasăm pe hartă călătoria către libertate. (Nu mă Înțelegeți greșit: nu susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu se probează prin efectele de neîncetată surpriză pe care le provoacă? A-și scoate eul În evidență nu e o simplă dezvăluire, o epifanie a ceva deja prezent; e o practică creatoare”1. Încă o comparație poate da seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
visează necontenit singular și singur. Cât despre parabola celestă În care dandy-ul se vede proiectat ca Înger de către unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai săi, fie-ne Îngăduit să o punem sub semnul Întrebării: „șDandy-ulț este o scurtă epifanie, o utopie pâlpâitoare, o clipă de eternitate ce refuză să se prelungească Într-un prezent care ar trăda-o inevitabil. Iar revelația sa e cu atât mai misterioasă, cu cât se Înscrie În spațiul nelimitat al posibilului ș...ț. Ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de Epifanie, în care sărbătorim botezul lui Hristos săvârșit cu mâinile lui Ioan Botezătorul, în care-i celebrăm de asemenea, potrivit Tradiției, pe cei trei magi veniți din Arabia spre a se închina Domnului Nostru, ce fericire poate fi mai mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a făurit o realitate și în care această realitate s-a manifestat pe deplin, pentru prima oară, omul se va strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud tempus al primei epifanii a unei realități se bazează toate calendarele sacre: sărbătoarea nu este "comemorarea" unui eveniment mitic (și deci religios), ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a apărut realitatea cea mai cuprinzătoare, adică Lumea. Cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
jucat un rol de seamă în Istorie. Numele mongol al Zeului suprem este tengri, care înseamnă "Cer". La chinezi, T'ien înseamnă în același timp "Cer" și "Zeu al Cerului". Termenul sumerian pentru divinitate, dingir, avea drept semnificație primitivă o epifanie cerească: "limpede, strălucitor". La babilonieni, Anu înseamnă de asemenea "Cer". Zeul suprem indo-european poartă numele de Dieus, care desemnează deopotrivă epifania cerească și sacrul (cf. skr. div., "a străluci", "zi"; dyaus, "cer", "zi" - Dyaus, zeu al Cerului la indieni). Zeus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înseamnă în același timp "Cer" și "Zeu al Cerului". Termenul sumerian pentru divinitate, dingir, avea drept semnificație primitivă o epifanie cerească: "limpede, strălucitor". La babilonieni, Anu înseamnă de asemenea "Cer". Zeul suprem indo-european poartă numele de Dieus, care desemnează deopotrivă epifania cerească și sacrul (cf. skr. div., "a străluci", "zi"; dyaus, "cer", "zi" - Dyaus, zeu al Cerului la indieni). Zeus, Jupiter mai păstrează, în numele lor, amintirea sacralității cerești. Celticul Taranis (de la taran, "tunet"), balticul Perkunas ("fulger"), protoslavul Perun (cf. piorun, "fulger
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naturism". Zeul ceresc nu este identificat cu Cerul, deoarece Zeul însuși, creator al întregului Cosmos, a făcut și Cerul, și de aceea se numește "Creator", "Atotputernic", "Stăpîn", "Domn", "Tată" și așa mai departe. Zeul ceresc este o persoană, nu o epifanie uraniană. Doar că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Domn", "Tată" și așa mai departe. Zeul ceresc este o persoană, nu o epifanie uraniană. Doar că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de structură cerească are o importanță capitală pentru cine dorește să înțeleagă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
divinității, ca în mitologiile lunare, ci simbolizează tot ceea ce Zeul nu este, adică Adversarul prin excelență. Întunericul nu mai este valorizat ca o etapă necesară a Vieții cosmice; văzut prin prisma religiei solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]