940 matches
-
iar cei mai norocoși și-au scos chiar abonament transatlantic, Parisul lui a rămas tot Clujul". Sau cu o incizie (nu fără anestezie!) în chiar țesutul unei creații ușor bovarice: "El este (e vorba de Bogdan Ghiu - n.n.) analistul unei epifanii amînate și mereu iminente. El descrie nașterea poemului, răsfrîngerea lui în conștiință, face reportajul complet al scrierii, dar de absența lui fascinantă se apropie îndepărtîndu-se". Despre o răsfățată vedetă: "Mircea Dinescu nu e, firește, primul post-dinescian. Dimpotrivă, s-ar putea
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
pitagoreică, îi alungă excesul, pînă la urmă apăsător ca orice exces, o împinge în starea de contemplație: Această progresie în miraj a cotidianului nu e opera unei sintaxe miracolistice, ci efectul unei intensități a privirii ce descifrează deodată concretețea, ca epifanie vegetală, și principiul sau codul cosmic care o informează. Dumitru Mureșan e un pitagorician ce vede în exultanța florală manifestul unei geometrii invelate, percepînd în pitorescul grădinii euritmia beatudinală a numerelor ca principii". Ca și, despre M. Ivănescu: Deși pare
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Dumitru 338. Macsim Gh. Ioan 349. Poenaru C. Mihai 339. Mariuțac Gh. Dumitra. 350. Popescu S. Gheorghe 340. Naharniuc Gh. Ioan 351. Slabu V. Gheorghe 341. Necula D. Constantin 352. Știrbu D. Vasile 342. Olariu D. Gheorghe 353. Țipă C. Epifanie 343. Ovăs P. Costache 354. Ursu D. Petru 344. Pânzariu I. Petrea 355. Ursu P. Spiridon 345. Pascariu C. Neculai 356. Ursu P. Spiridon 346. Pintilescu L. Aurelian 357. Varareanu Aglaia Ion 347. Pireu P. Niculai 358. Zdrob C. Ioan
DECRET nr. 475 din 30 mai 2005 privind conferirea Crucii Comemorative a Celui de-al Doilea Război Mondial, 1941-1945. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167901_a_169230]
-
Articolul UNIC Se trec în rezervă, prin aplicarea art. 43 lit. f) din Statutul corpului ofițerilor, următorii generali: - generalul-locotenent Amohnoaie Anina Epifanie - generalul-maior Alexie Marin Ștefan - generalul-maior Marcu Aron Ioan - generalul-maior Neculicioiu Gheorghe Victor - generalul-maior Olteanu Dumitru Alecse - generalul-maior Radu Marin Gheorghe PREȘEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE ION ILIESCU București, 9 ianuarie 1990. Nr. 38. -------
DECRET nr. 38 din 9 ianuarie 1990 privind trecerea în rezervă a unor generali. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/197113_a_198442]
-
Zilele de sărbătoare Can. 1246 - § 1. Duminica, zi în care, în numele tradiției apostolice, este celebrat misterul pascal, trebuie respectată în Biserica întreagă ca principala zi de sărbătoare de poruncă. Tot astfel trebuie respectată ziua Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, ziua Epifaniei, a Înălțării și a Preasfântului Trup și Sânge al lui Cristos; ziua Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu, a Neprihănitei sale Zămisliri și a Adormirii ei, a Sfântului Iosif, a Sfinților Apostoli Petru și Paul și a tuturor Sfinților. § 2. Totuși
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
Zilele de sărbătoare Can. 1246 - § 1. Duminica, zi în care, în numele tradiției apostolice, este celebrat misterul pascal, trebuie respectată în Biserica întreagă ca principala zi de sărbătoare de poruncă. Tot astfel trebuie respectată ziua Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, ziua Epifaniei, a Înălțării și a Preasfântului Trup și Sânge al lui Cristos; ziua Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu, a Neprihănitei sale Zămisliri și a Adormirii ei, a Sfântului Iosif, a Sfinților Apostoli Petru și Paul și a tuturor Sfinților. § 2. - Can.
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-a aflat un sobor de ierarhi și preoți: Daniel Ciobotea - Mitropolitul Modovei și Bucovinei, Ilarion - Mitropolitul Durostorului (Bulgaria), Teodosie Snagoveanul - Arhiepiscopul Tomisului, Nifon Mihăiță - Arhiepiscopul Târgoviștei, Gherasim Cristea - Episcopul Râmnicului, Epifanie Norocel - Episcopul Buzăului și Vrancei, Calinic Argatu - Episcopul Argeșului și Muscelului, Casian Crăciun - Episcopul Dunării de Jos, Damaschin Coravu - Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Visarion Rășinăreanul - Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Romanului, Ioachim Băcăoanul - Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, Corneliu Bârlădeanu - Arhiereu
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
bisericile bizantine. Eusebiu din Cezareea s-a opus solicitării surorii lui Constantin să-i aducă un portret al lui Hristos, căci consideră că reproducerea trăsăturilor divine ale lui Hristos și acceptarea și venerarea unor imagini pot duce la păgânism. Episcopul Epifanie din Salamina, în secolul V, a venit cu aceeași opinie. Papa Grigore cel Mare a primit o scrisoare de la episcopul Marsiliei prin care era anunțat că toate icoanele din bisericile aflate sub autoritatea să au fost înlăturate. Grigore a reacționat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste"”. Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al "morții" (ocultare) și "reîntoarcerii pe pământ" (epifanie). Iar, cât privește semnificația magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a „"reactualiza raporturile dintre geți și zeul lor, așa cum fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei"”, constituind, astfel, o „"repetiție
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera să o numească scriitorul) pe plaja Dollymount Strand, când vede o fată cu părul bălai cum se joacă, cu veșmintele suflecate, în apa mării. Imaginea jovială, în antiteză parcă cu sobrietatea Sfintei Fecioare, devine un simbol al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Édouard Dujardin îl ajută să descopere posibilitățile unei noi tehnici literare, monologul interior, pe care îl va perfecționa ulterior în creațiile sale prin acel "flux al conștiinței" ("stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl face să se vadă pe sine și lumea înconjurătoare într-o lumină complet nouă. Aceste povestiri constituie stadiul incipient al volumului "Oameni din Dublin". O telegramă primită în Vinerea Mare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
artistic de restul universului și perceperea lui ca pe un tot unitar. "Consonantia" înseamnă conștientizarea complexității și divizibilității obiectului, armonizarea elementelor constitutive. "Claritas", asociat de Dedalus cu un alt concept scolastic, "quidditas" ("esența"), constituie momentul suprem al revelației artistice. O "epifanie", în termenii lui Joyce, experiența mai este descrisă și ca o „suspendare estetică” ("aesthetic arrest"), concept promovat în special de Joseph Campbell, sau ca "stasis" ("stază" sau "stare"). Eroul romanului distinge două tipuri de artă: proprie și improprie. Arta improprie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
tipuri de artă: proprie și improprie. Arta improprie stârnește sentimente „cinetice” (dorință și repulsie), în timp ce arta proprie constă tocmai în revelația „statică” a frumosului și a tragicului (mila sau groaza). Artistul este astfel cel care, într-un moment de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul "Proteu", Stephen Dedalus își continuă meditațiile despre artă pe plaja Sandymount. Pornind de la tratatele aristotelice "Despre simțuri
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
trecut examenul de licență în 1943, Nelson Mandela s-a întors în Johannesburg pentru a urma ca avocat o carieră politică, în loc de-a se întoarce drept consilier regal în Thembuland. În autobiografie el scria că nu a trăit o epifanie, ci pur și simplu „a acționat așa cu a simțit, neputând să facă altfel”. Ceremonia de inaugurare în funcția de președinte a avut loc la Pretoria, pe data de 10 mai 1994; a fost televizată, fiind urmărită de un public
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
Glodului, iar după ce a rămas văduv și și-a rânduit cei 9 copii, s-a călugărit la Mănăstirea Neamț, loc unde se odihnește astăzi. Ioan Argatu a urmat școala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, starețul Mănăstirii Cocoș din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat și absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Școlii Militare din Bacău, obținând
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniție, schitul a fost distrus, murind mai mulți călugări, printre care și Arhimandritul Teodosie. După primul război mondial, între anii 1923-1928, în timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu și alți câțiva călugări veniți în România de la Muntele Athos, au reclădit așezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-al doilea război mondial s-
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
este un scriitor și prelat creștin bizantin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru, la origine evreu palestinian convertit. Sfântul Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Eleutheropolis (Elefteropolis; în epoca modernă Beit Guvrin sau Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
nu departe de Eleutheropolis (Elefteropolis; în epoca modernă Beit Guvrin sau Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta -, lucru rar în acea epocă. La moartea părintelui său adoptiv, Sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta -, lucru rar în acea epocă. La moartea părintelui său adoptiv, Sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo. După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo. După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani. Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Sfântul Ilarion cel
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanția), în anul 376. A fost episcop de Salamina până la moartea sa, în 403. În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia. Din punct de vedere doctrinal
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia. Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]