902 matches
-
marginea lui de către Spencer și Haeckel, ultimul reproiectându-l într-o viziune de reflex milenaristo-distopic. Sub pretextul că dorește să rezolve un paradox al societății moderne, „de ce oamenii trăiesc mai puțin, dar în număr tot mai mare ?”, Caragiale convoacă diverse instanțe epistemice, dar nu de maniera unui real colocviu științific - este vorba de un articol de ziar - , ci prin vulgatele lor, prin literatura de popularizare științifică, demnă de multe ori de a prefața intrarea într-un cabinet de curiozități. Dacă citim în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel la medicină din nuvela O făclie de Paște, sesizăm tonul comun, aerul de familie al discursului. „Apoi ... mașinismul, capita lis- mul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții.” Iată ce spune medicinistul din O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o paranteză pentru că aici comentariile naratorului dezvăluie prezența în fundal a scriitorului și a strategiilor sale. Avem un plonjeu în epistema de secol XIX, temele puse în discuție sunt teme de manual pentru medicina de sfârșit de secol. În rama epistemică, ucigașul dobândește un chip generic, cel descris de Lombroso în Homo criminale, matoidul sau cazul de reversie. În discursul celor doi tineri studenți se află circumscris și cazul lui Leiba Zibal : „Paludismul... Apoi nevroza”. Patologia finiseculară are propria sa galerie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a lumii.” (trad. mea, A.M.) Reflecția lui Jean Clair este prudentă, teoria sa mi se pare interesantă. Marșul Istoriei care corespunde celor două sisteme dictatoriale este unul omologat științific, astfel încât toate procedeele de a modela un om nou sunt confirmate epistemic. Giganții benefici, așa cum îi interpretează Bernard de Chartres pe cei vechi ăantiquiă în economia alegoriei, capitalizează secole de cul- tură și civilizație, implicit de cunoaștere. Ei sunt cei care prin forța lor îi susțineau pe o bază solidă pe modernii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
explozie devine expresia unei agresivități care se află în discurs, generează și un efect retoric. Caragiale vizează acest efect care va fi asociat violenței cu care limbajul se încarcă atunci când este instrumentat politic în discursurile patriotarde. Într-un alt context epistemic, întrebarea este reluată de Horia-Roman Patapievici în articolul „Ce este «Poporul» ?”. Eseistul convine asupra faptului că o identificare culturală cu termenul de altfel destul de difuz de „spiritualitate” este valabilă numai la preterit, acordul cu prezentul al noțiunii de popor generând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stăpânul nostru! Pentru ca profesioniștii să fie responsabili, trebuie să fie liberi din punct de vedere moral (autonomi). Ei trebuie să acționeze în limite legal permise și moral corecte, nicicum doar ca simplii executanți ai ordinelor clienților. Au expertiză, au autoritate epistemică, discernământ profesional. Nu sunt „soldați” la ordin. Cu anumite excepții, un profesionist își poate refuza clientul. Profesionistul acționează pentru scopurile clientului, are autoritate profesională. De regulă, clientul nu este suficient informat, nu are experiență și nu poate decide în deplină
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unei paradigme și a codurilor aferente ei (precum scrierile lui Eusebiu din Cesareea despre natura divină a împăratului); altele pot deschide o direcție de interpretare, până când aceasta se decantează în timp și ajunge ea însăți o paradigmă sau o formă epistemică (precum atacurile raționaliste ale lui René Descartes, în 1637 și 1641, asupra funcției imaginației, implicit asupra imaginarului). Întoarcerea la textele sau la teoriile clasice, de altfel îndelung comentate, pentru a căuta un răspuns posibil la o întrebare poate nouă, este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
legătura între mit și istorie (Védrine 20). Acest rol de conexiune imaginativă o pune în relație, pe un plan, cu conceptul de mímēsis, pe un altul, cu memoria și cu imaginatio. Dialogul dintre cei doi filosofi are și o miză epistemică: distribuirea cunoașterii. Cunoașterea empirică rămâne, în demonstrația "personajului" Socrate, legată de senzație, de viziune, de imagine (am subliniat mai devreme), în timp ce cunoașterea abstractă și teoretică se regăsește atât în raționament, cât și în problema deliberării politice și a anticipării, sub
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și cel medieval românesc, confruntat adesea cu reperul său, teoria politică despre basilëìa. Imaginarul căruia caut să-i aflu rădăcinile, în principal din perioada trecerii la creștinism, nu este doar unul bazat pe texte, ci e un meta-discurs epistemic, care reprezintă efectul unor reflexe combinate − colective și individuale − ale gândirii politice și sociale, filosofice, spiritual-religioase și artistice a unei comunități date. Cum structura imaginarului creștin bizantin, în perspectiva cercetării de față, poate fi descoperită și printr-o analiză de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
anume"), tind să exprime mai degrabă un circumstanțial de mod propriu-zis (care operează o "categorizare" calificativă 33, "indicând o caracteristică a procesului", GALR II: 523) decât unul de modalitate (care indică, global, "o evaluare a propoziției, din punct de vedere epistemic, apreciativ sau deontic", GALR II: 523)34. Expresiile lexicale adverbiale de tipul într-un mod abuziv/alert/amănunțit/creativ/grupat/meschin sau într-un chip echivoc/palpabil/remarcabil/viu (vezi Anexa III) nu funcționează, în mod uzual, ca modalizatori. La
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
operații intelectual-pragmatice: 1. identificarea problemei care solicită o soluție; 2. abordarea problemei și găsirea evantaiului de soluții posibile; 3. alegerea soluției considerate optimă, dar nu de către cercetători, ci de către factorii de decizie, care pot avea și alte rațiuni decît cele epistemice (de pildă, costurile, oportunitatea politică etc.). b)Modelul centrat pe cunoaștere. În acest caz, există o soluție (o idee, o teorie, o strategie etc.) pentru care se caută o problemă căreia să i se aplice oportun. Exemplul clasic este cel
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
mulți teoreticieni, metodologi și cercetători chiar afirmă că nu există știință, în sensul deplin al termenului, decît acolo unde există experiment. Fără a adera întru totul la o asemenea poziție - totuși extremă, dacă nu chiar extremistă din punct de vedere epistemic -, trebuie totuși să recunoaștem că, dintre toate modalitățile de cercetare, experimentul pare să asigure nivelele de rigurozitate și chiar de obiectivitate cele mai ridicate. Metoda experimentală, de fapt, viziunea experimentalistă, fiind vorba despre mai mult decît despre o simplă metodă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cititorului modern. Rețin atenția prin ingeniozitatea construcției teoretice și a aplicării la textele literare (unele binecunoscute, altele aparținând zonei de umbra) cele trei reguli - de validare, de sinceritate și regulă conținutului propozițional. Această din urmă da seama de problemele competențelor epistemice ale autorului/cititorului din epoca Luminilor, din perspectiva adoptării uneia din cele două paradigme dominante - în optică lui Ț. - în cultura vremii: newtoniana și leibniziană. Următoarele cărți, Pour Cocon Idiotiseanul ou Ce qu’îl est raisonnable de dire de la littérature
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
fundațiile private, companiile private multinaționale). Prin urmare, instituțiile nu sunt definite Într-un mod restrâns, formal, constituțional și legal, ci pentru a putea include și alte tipuri de interacțiune informală la nivel internațional, cum ar fi, de exemplu, comunitățile științifice (epistemic communities), rețelele de influențare a politicilor la nivel mondial (global policy networks) (Stone, 2002; Keck și Sikkink, 1998), mișcările sociale transnaționale, ONG-urile internaționale, grupurile internaționale de presiune etc. 1.2. Modalități de influențare de la nivel internațional la nivel național
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Cezar Ivănescu, Daniel Turcea, Marius Robescu. Demersul și metoda critică s-au consolidat, punând în evidență un mod propriu de abordare a textului literar, bazat pe decelarea resorturilor și semnificațiilor profunde ale operei, dintr-o perspectivă constructivă. În aceeași arie epistemică se înscriu și volumele Incursiuni critice (I-II, 2001-2003), o selecție din articolele, cronicile literare și eseurile publicate de-a lungul a treizeci de ani de activitate, alcătuind un itinerar critic în geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
littérature, Antoine Compagnon În mai multe texte, dintre care poate cel mai sumbru rămîne Après la littérature, Jacques Rancière În La Parole muette. Essai sur les contradictions de la littérature. Dar și alți autori vorbesc despre „literatură” ca despre o apariție epistemică recentă, care datează de două secole. Este vorba despre influența decisivă a lui Foucault din Cuvintele și lucrurile, unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contradictions de la littérature. Dar și alți autori vorbesc despre „literatură” ca despre o apariție epistemică recentă, care datează de două secole. Este vorba despre influența decisivă a lui Foucault din Cuvintele și lucrurile, unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv, știința bogățiilor). În toate cazurile, ceea ce contează ca explicație a declinului instituției literare este supralicitarea literaturii după modelul supralicitării umaniste a „omului”. Literatura și-a revendicat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
separați Însa prin experiențe de viață diferite despărțiți adică prin soluții de continuitate, dar coalizați de o aceeași memorie individuală. Sintagma centrală acestei vechi tehnici de autrentificare este le récit de vie, căreia i se redă, alături de motivația intimă, valoarea epistemică: "Întelesei atunci de ce eminențele cenușii, și chiar simplii martori ai unui eveniment istoric ale cărui determinații profunde au rămas ignorate de marele public, resimt la un moment dat nevoia de a-și elibera conștiința, de a așterne pe hîrtie ceea ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Redonnet sînt ținute În mod artificial la temperaturi joase, pentru a nu constitui noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura ei refuză revoluția și tot instinctul primar pe care-l implică o schimbare de regim estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice ale realității obiectivate (care, În consecință, nici nu există), felul În care ia naștere sensul, dacă acceptăm că fiecare carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață sau/și subteran, sens. Antoine Volodine Dintre toți romancierii care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel exprimat până acum), și anume de a se despărți din nou (îmbogățită însă de această coabitare inițială) în alte volume de tratare exhaustivă a teoriilor și tehnologiei/metodologiei învățării. * * * Lucrarea de față poate fi considerată și preambulul unui „pseudo-divorț epistemic”; încercăm să deschidem două căi distincte: spre teorie și spre practică. Primul dintre autori se ambiționează să sintetizeze totalitatea teoriilor și a cercetărilor dedicate învățării într-o Mathetică (de la maqeiVn = „a învăța”, în gr.) înțeleasă ca o știință a învățării
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vorbitorul este întărit dacă emite un răspuns tematic în legătură cu acest cuvânt (cum ar fi „gheață” sau „robinet”). 23. „Tact”. În prezența unui pahar cu apă, a unui râu, a ploii ș.a.m.d., vorbitorul este întărit când spune „apă”. Hipnoza epistemică generată de acest mod de a gândi este alimentată de visul tehnologist (încă nemărturisit la acea dată) al skinnerismului. 3.4. Teoria comportamentului operatortc " 3.4. Teoria comportamentului operator" Skinner a crezut că poate desființa granițele dintre infrauman, uman și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întreaga experiență. După Carl Rogers, nu există decât două scopuri posibile ale educației: cunoștințele stocate și descoperirea. Le-a definit după cum urmează. (Expunem, cu fidelitate, aceste demersuri hermeneutice ale lui Rogers pentru că numai în acest fel putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare parte, sistemul educațional contemporan american este marcat de obsesia inculcării la tineri a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoriile învățării, ne-a fost evident, încă de la început, că nu este deloc un demers ușor. Prima și cea mai dificilă dintre problemele care s-au ridicat aproape imediat a fost aceea că, în imensa lor majoritate, metodele se sprijină epistemic și își fundamentează existența pe mai multe teorii și modele (uneori, acestea din urmă, contradictorii); mai mult, unele metode pot fi identificate la intersecția - uneori nerecunoscută - a unor astfel de abordări. O atare stare de lucruri ne-a determinat să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este supus unui proces de învățare permanentă, de adaptare și conjugare a situațiilor cu care se confruntă. 2.2. Învățarea cu ajutorul celuilalttc "2.2. Învățarea cu ajutorul celuilalt" Atât învățarea prin cooperare, cât și învățarea prin competiție își au un imbold epistemic major în teoriile formării imaginii de sine și ale comparării sociale. Unii autori sintetizează opțiunile de dezvoltare ale psihologiei sociale în acest domeniu prin tentativa de a oferi răspunsuri la câteva întrebări fundamentale; în ceea ce ne privește, vom relua aici
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]