1,945 matches
-
dacă cel care le aplică nu are o înțelegere sociologică a temei studiate. Metodele și tehnicile statisticii sociale, primare sau avansate, fac parte din aparatul metodologic prin care ajungem la cunoaștere în științele sociale. Ele au aceeași poziție ontologică și epistemologică precum orice alt element al metodologiei sociologice (sau metodologiei științelor sociale): conceptele și termenii prin care este formulată tema de cercetare și a căror semnificație este clar definită, enunțurile teoretice ale paradigmei de studiu, principiile de organizare a informației. Orice
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și conjecturalul oricărei clasificări a universului. Acest text, prin care Borges sugerează nevoia oamenilor de a opera cu scheme de clasificare ca mod de a introduce ordine în univers, folosind limba și limbajul ca mijlocitori, a fost motivul unei investigații epistemologice mult mai ample, datorate lui Foucault 2. Situat între practica codurilor culturale care ordonează experiența și teoriile și interpretările filosofice care explică existența ordinii, Foucault a dorit să analizeze experiența ordinii și a modurilor sale de a fi: „Astfel, între
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
paradigme strict nonumane, tehnologice, ci continuă procesul de autocreare a ființei umane în contexte tehnoculturale. Condiția virtualității, ca intersectare dintre ființa umană și mașină (cu regimurile cumulate ale socialului, politicului, ideologicului etc.Ă, este o prelungire a naturii ontologice și epistemologice, o extindere a corpului și a minții individuale, dar și o integrare mutuală a sistemelor hibride și colective. De pildă, pentru o perspectivă antropologică tehnoculturală, cursorul mouse-ului are rolul de a localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv, indicând atât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o minte programată, un instrument care gândește (direcția hardă și alta pentru care computerul este un instrument întrebuințat în studiul minții umane, ajutând omul să gândească (orientarea softă. Ideologia programului „tare” al inteligenței artificiale, arogându-și dimensiuni ontologice, nu doar epistemologice, este cea mai criticată. Astfel, zarurile fiind aruncate de profeții inteligenței artificiale la extremitatea periculoasă a gândirii, se întrevede posibilitatea „descărcării” minții umane în cadrul computerului (vezi în capitolul al treilea discuția despre transumanistul Moravecă. Dacă Dennett (1978Ă este optimist cu privire la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca o rețea care unifică tehnologiile cibernetic-medicale cu elementul biologic, visceralitatea și mintea umane cu sistemele neuronale. În noua societate tehnologică a hipercorpului, individuația intră în șirul de permutări colective. Nu mai puțin himerică din punct de vedere ontologic și epistemologic, hipercorporalitatea, situată în planul contingentului, cunoaște problematici sociale și politice diverse și contradictorii, de la comunalitatea virtuală (internauții de azi strânși în așa-numitele „comunități virtuale”, forme de colectivitate constituite pe baza intereselor comune, mai degrabă decât pe criterii geograficeă la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau artă, ca o dovadă a implicării noțiunilor de putere (cu corolarele conceptelor de ordine în turbulență ori de ierarhie în rețeaă în disciplinele științei și ale culturii și în domeniile vieții. Acestea nu mai operează o dihotomie ontologică și epistemologică între mecanicism și vitalism, ci dimpotrivă, amestecă perspectivele medicale asupra genelor umane cu interesele controlului asupra societății și pieței, problemele etice cu criteriile estetice. Astfel, declinul conceptelor de mecanism, determinism și reductivism coincide cu revirimentul noțiunilor de organicitate artificială, societate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care să abordeze realitățile existențiale de dincoace și de dincolo ale trecerii de la mileniul al doilea la mileniul al treilea. Atât acceptarea faptului că identitatea umană este un dat, cât și încercarea de situare în orizontul alegerilor, al strategiilor identitare epistemologice, sociale și politice. Postumanismul este, după cum se va putea observa, nu doar un tip de discurs care cunoaște versiuni extreme (precum transumanismulă, ci și o conlucrare de realități contingente și cotidiene în cadrul unui uman relucrat în mod tehnocultural. Specifice concretizărilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conectivismului de tipul „mașinilor dezirante”Ă, a culturii simulării cu tehnoștiința materialității. O perspectivă postumană moderată va putea permite conviețuirea punctelor de vedere merleau-pontyene, deleuzo-guattariene, baudrillardiene și transumane într-un spațiu al diferențelor și al hibridărilor, al tensiunilor existențiale și epistemologice, culturale și sociale. De pildă, fenomenologia poate contrabalansa umanul material-corporal, concret-perceptiv, cu identitatea mediată tehnologic, fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Metafizica virtualității își propune să răspundă la întrebările „ce este?” și „cum cunoaște?” ființa postumană, deopotrivă corporal, mintal și identitar, indiferent dacă este ipostaziată ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetică și artă. Opera de artă este ființa vie, transmutată genetic și conotată estetic-ideologic. De pildă, iepurele fluorescent este o vietate intermediind între real și imaginar, între tehnică și artă, între subiect/obiect și imagine, chestionând în termeni ontologici și epistemologici raportul dintre ființă și reprezentarea sau simularea sa și respectiv dintre vizibil și inteligibil. În legătură cu problematicile estetice, sociale sau etice ale acestui tip de artă se exprimă însuși artistul în articolul său manifest: Arta transgenică, presupun, este o nouă formă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
temă a automatizării percepției, Paul Virilio concluzionează, printr-o afirmație generală, valabilă pentru mutația actuală, dedublarea principiului realității prin intermediul „mașinii viziunii” denumite tehnicist perceptron. Astfel, ontologic, „realitatea naturală” a experienței clasice este dublată de „realitatea artificială” a simulării digitale, iar epistemologic, clasicele „experiențe ale gândirii” sunt suplimentate de „experiențele numerice”. Filosoful devine îndreptățit să propună noțiunea de „optică numerică” pentru actul generării de iluzii virtuale „raționale” de către „gândirea vizuală a ordinatorului”: În afară de optica sa videografică, mașina viziunii utilizează de asemenea numerizarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a acționa, decide și interveni în mod direct în lume. În perspectiva de comunicare a calculatoarelor între ele și cu oamenii, susținătorii tehnologiilor nu au în vedere dereglările produse de raportarea umanului la mașina informațională, situație pasibilă de mutilări ontologice, epistemologice și social-politice. De pildă, direcția entuziasmului manifestat în domeniul inteligenței artificiale se rezumă la a profetiza o „eră digitală a optimismului”, descentralizată și global armonizată, caracterizată prin societatea postinformațională a mașinilor cu personalitate. O eră plină de pozitivitate, mulțumită binefacerilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
între aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică a subiectului postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele organice sau manipularea genetică sunt reunite în condiția postumană a conviețuirii dintre uman și mașinal, condiție care zdruncină credința în superioritatea ființei umane în univers, așa cum este aceasta moștenită din tradițiile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
același timp critic față de pretențiile exagerate și lipsite de precauție ale transumaniștilor. Iată o încercare de definire a acestei direcții teoretice, o posibilă și parțială definiție care reușește însă să surprindă caracterul oscilant, utopic și distopic, al condiției ontologice și epistemologice a umanului în pragul discursiv de dincoace și de dincolo al mileniului al treilea: Postumanismul este discursul care articulează speranțele, temerile, gândurile și reflecțiile noastre într-un timp postmileniu bântuit de prospectele legăturii aparent esențiale și cauzale ale tehnologiei cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau prin asumarea unei conștiințe cyborgice, proces existențial și cultural care deconstruiește opozițiile tradiționale. Ideologia cyberfeministă este influențată, pe de o parte de teoriile fondatoare ale feminismului și pe de altă parte de discursurile culturii virtuale, deopotrivă în sens ontologic, epistemologic, social și politic. În primul rând, cyberfeminismul trebuie disociat de mișcările actuale de ecofeminism, mișcări care conotează femininul cu natura și care consideră tehnologia o invazie patriarhală în lumea „naturală”. Mai degrabă decât să perpetueze conexiunea cultural-istorică dintre masculinitate și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Astfel, își apropriază noile tehnologii informațional-comunicaționale pentru a le transforma în arme discursive și în experiențe (interăactive. Pentru orientările cyberfeministe, utilizarea tehnologiilor nu este o practică neutră sau un dat ontologic, ci este impregnată de relații sociale, politice, economice și epistemologice, de negocieri între forțe culturale, structuri de putere și subiectivități diverse. Teme feministe bine-cunoscute, precum emanciparea femeii într-o lume dominată de bărbați și accentuarea diferenței feminine prin care femeia se individualizează în roluri sociale specifice se continuă în cyberfeminism
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o pune În joc Descartes s-a spus, de către cei mai mulți comentatori cartezieni, că este una metodică. Prin asta trebuie să se Înțeleagă faptul că ea vizează eliminarea erorilor ce pot să-i apară subiectului atunci când se Îndreaptă cu o atitudine epistemologică spre lume. Așadar, Îndoiala ne propune o nouă metodă de cercetare și verificare a cunoștințelor accesibile omului, metodă care oferă o cale de stabilire a adevărului. Desigur că toate aceste opinii sunt adevărate. Dar o mai amănunțită cercetare a intențiilor
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
face decât să repete, Într-o forma prea puțin diferită, argumentul Sfântului Anselm. Să ne amintim că, la Anselm, Dumnezeu era „ființa decât care altceva mai mare nu poate fi conceput”, pe când la Descartes, Dumnezeu este „ființa suveran perfectă”. Definiției epistemologice anselmiene, relativă la capacitatea de cunoaștere, Descartes Îi opune o definiție ontologică, relativă la obiectul Însuși. Pentru Descartes, perfecțiunea este expresia infinității actuale, nu a unei valori maxime indeterminate, nedefinite. El consideră că indeterminatul este conceptibil și În același timp
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dovedește Înfrântă, ci, odată dovedit că această idee orice spirit cugetător o găsește imprimată În sine, devine principiu fundamental al cunoașterii și al lumii. Iar urmările acestei asumări sunt dintre cele care au cea mai mare importanță pentru filosofie. Consecința epistemologică: posibilitatea ajungerii la adevăr și certitudine O privire, oricât de scurtă, asupra Meditațiilor metafizice și asupra Primei părți a Principiilor filosofiei, evidențiază un același fapt: după ce demonstrează existența lui Dumnezeu - În Meditația a treia, respectiv §14 ÷ §23 -, Descartes reia Întregul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sale. Desigur, adevărurile eterne, create tot de către Dumnezeu, sunt modelul spre care tinde cunoașterea noastră, dar fără această primă idee nici celelalte nu pot fi cunoscute și mai ales nu pot fi cunoscute ca adevărate. În lipsa acestui principiu, nici o construcție epistemologică nu ar putea fi realizată. „Și astfel, văd pe deplin că siguranța și adevărul oricărei cunoașteri atârnă doar de cunoștința Dumnezeului adevărat, așa Încât, Înainte de a-l fi aflat pe el n-aș fi putut ști În chip desăvârșit nimic cu privire la
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
comparații. "Noua retorică", reprezentată de I. A. Richards, propune o "teorie contextuală a semnificației" în care metafora este "principiul omniprezent al limbajului". Pentru M. Black și C. Turbayne și, mai târziu, M. Hesse, metafora este prezentă ca "interacțiune în spațiul epistemologic". Concepția pragmatică a contestat existența unei teorii a metaforei, deoarece metafora este, prin definiție, o încălcare a regulilor utilizării unui termen. G. Lakoff a susținut existența unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Institutul Pasteur și cu François Jacob. Existau poziții contrare gîndirii lui Monod în grupul nostru, mai ales în punctul în care acesta încearcă să găsească în studiul cunoașterii bazele unui socialism reînnoit. Opoziția noastră consta în a gîndi că salturile epistemologice de această natură nu erau posibile. Cît despre Jacques Sauvan, el nu era de acord cu noțiunile de "program" și de absență a liberului arbitru pe care le dezvolta Monod. Mai mulți membri ai grupului au pus întrebări în scris
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
participară la redactarea acestui text care deveni anexa nr. 11 a raportului pentru înființarea Grupului Știință/-Cultură, fixată pe 23 decembrie 1981 de Joël de Rosnay. Misiunile atribuite acestui grup erau de cercetare pe tema complexității și a autonomiei (logice, epistemologice și filosofice), "de formare și de sensibilizare a unui public larg prin forumuri, dezbateri, seminarii depre interacțiunile științei, tehnicii, culturii, societății" și de "stabilire a unei comunicări interdisciplinare între grupuri de cercetare mobilizate pentru aceleași obiective". Cultura, definită drept "capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la Fundația Franței. CREA, unul din cele trei laboratoare de științe sociale de la Școala politehnică e recunoscut în prezent drept un centru ce joacă un rol important în dezvoltarea științelor cognitive. Cercetătorii din acest centru s-au interesat de statutul epistemologic al modelelor complexității și auto-organizării, în egală măsură în biologie și în științele sociale, în special în economie, și s-au întrebat ce reguli de corespondență să propună între modele și fenomene, ce definiții formale pentru complexitate, auto-organizare... Interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
acesteia cu filosofia morală și politică; despre structura formală a modelelor de "criză" (echilibre cu prețuri fixe, curentul anticipărilor raționale, relectura lui Keynes de către neoclasici); despre emergența categoriei de raritate; despre autonomia socialului. André Boyer coordo-na o reflecție despre supozițiile epistemologice, precum principiul de raționalitate și de individualism metodologic. Membrii CREA au înmulțit de asemenea numărul traducerilor din autorii americani: Pascal Engel i-a introdus și tradus în Franța pe Donald Davidson și pe Daniel Dennett (1983, 1993), doi reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]