1,135 matches
-
precizează Teodor Brateș. 3. Terorismul - un fractal în spațiul Hilbert Ne propunem să analizăm în acest studiu terorismul românesc din 1989 din perspectiva hermeneuticii de tip fractal, metodă dezvoltată de Ioan Petru Culianu în cărțile sale de după 1986. Această nouă epistemologie aplicată de autorul român istoriei religiilor, fenomenului social și politic, modei, literaturii etc. se revendică din fizică și matematică. În Mind Tools the Five Levels of Mathematical Reality, matematicianul american Rudy Rucker definea "spațiul Hilbert ca un spațiu matematic cu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
rămase în zona sentimentelor și a pasiunilor, doar cópii ale cópiilor ideilor eterne. Astăzi, după 2400 de ani, principiul incertitudinii al lui Werner Heisenberg readuce în discuție "analogia liniei divizate", expusă de Platon în Republica. Între metafizică și interpretarea realității (epistemologie) există relația lineară ilustrată mai jos. "Analogia liniei divizate" expusă de Platon în Republica Legendă: - spațiul AB: iluziile și umbrele obiectelor fizice (eikasia), - spațiul AC: lumea vizibilă cu ajutorul simțurilor, - spațiul CE: lumea reală, - spațiul CD: realitatea matematică a lumii (dianoia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1110-1161), poet persan, scriitor, medic și astronom, devenit celebru datorită celor patru cărți Chahar Maghaleh. În introducere lasă să se înțeleagă că este puternic influențat de ideile lui Platon și prezintă apoi, în vocabular musulman, cunoștințele sale despre științele naturale, epistemologie și politică. Lucrarea a fost tradusă în engleză, franceză și italiană. Averroes sau Abū l-Walīd Muhammad bin'Ahmad bin Rušd (Ibn Rushd) (1126-1198) matematician, medic, filosof, jurist, logician, politician, musicolog, astronom, geograf și fizician, născut la Cordoba în Spania, fiul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Florența și al unei țărănci, tinde să cunoască și să înțeleagă natura, dând frâu liber imaginației eliberate de orice constrângeri și dogme. Spirit analitic, devine un pasionat al științelor și artelor și înscrie în spiralogia cunoașterii o largă buclă a epistemologiei. Angajat, la vârsta de 14 ani, în atelierul renumitului pictor florentin Verrocchio, își însușește: tehnicile de turnare în metal, elaborarea lucrărilor în gips, noțiuni de chimie și toată gama de tehnici de laborator. Citește tot ce-i cade în mână
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se unesc în părerea că adevărul nu vine de la simțuri. Teoria cunoașterii - implicit problema originii cunoașterii - va atinge în antichitate cele mai înalte culmi prin filosofia lui Socrate, Platon, Aristotel. Opinia că adevărul nu vine de la simțuri, ce-a caracterizat epistemologia greacă, se regăsește și în primele mari sisteme ale filosofiei moderne concepute de René Descartes, Thomas Hobbes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz. Cele două mari începuturi ale filosofiei europene sunt legate de numele lui Socrate și Descartes: primul a descoperit, a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
caracter probabilist;cauzalitatea are un caracter probabilist;certitudinea cunoașterii, în sensul preciziei absolute a măsurilor, e irealizabilă; - științele, ca terminologie, obiect și metodă, se caracterizează prin pluralism. Am reținut aceste principii lăsând de o parte principiile de interes pentru construcția epistemologiei generale, pentru că ele se opun principiilor metafizicii neo-tradiționale ce se regăsesc în versiunile contemporane ale empirismului sau pozitivismului logic ce au penetrat și în cunoașterea sociologică: - viitorul este determinat de trecut; - orice eveniment are o cauză determinată suficientă; - cunoașterea trebuie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
conștiința care mediază între o realitate trecută și un lector contemporan este pasibilă de distorsionarea intenționată sau nu a sensurilor. Consacrarea rolului decisiv jucat de o prezență subiectivă în procesul de cunoaștere a trecutului este una dintre principalele schimbări în epistemologia propusă de "noua istorie"; de asemenea, afirmarea conceptului de narațiune, care, corelat cu analiza imaginilor, a simbolurilor și a imaginarului, a dus la modificări fundamentale nu doar în filosofia interpretării istorice, ci și în metodologiile cu care este abordat trecutul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cultura și din civilizația occidentală au făcut posibilă dezvoltarea științelor și integrarea lor treptată în exercițiul scolastic și în cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul culturilor lumii (depreciativ numite prelogice, primitive și arhaice). În realitate, gândirea "fără imagini" a coexistat cu manifestările plenare ale imaginarului; nici politicile concrete, nici
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anumită perseverență. 5 Nu spun "îl exclude pe Dumnezeu", ceea ce ar însemna iarăși a afirma. 6 1 Precizăm încă o dată: nu afirmarea lui Dumnezeu este pusă aici în discuție, ci logica prin care s-a ajuns la ea. 7 Chiar epistemologiile cele mai riguroase presupun metafizici. Și asta în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este pusă aici în discuție, ci logica prin care s-a ajuns la ea. 7 Chiar epistemologiile cele mai riguroase presupun metafizici. Și asta în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de artă. Prin urmare, opera de artă cuprinde mai multe proprietăți. Acest lucru demonstrează că proprietățiile tradiționale ale artei nu pot oferi o definiție descriptivă artei. Fiecare proprietate a artei se află într-o relație complexă cu științele ca ontologia, epistemologia etc. Astfel, o definiție cuprinzătoare a artei va rămâne deschisă și se va interfera cu toate științele suportând modificări la nivelul percepției: "o operă de artă nu trebuie să-și impună semnificația, ci trebuie să rămână deschisă"28. Obiectul artei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin intermediul simbolului, arta este o parte a lumii, în timp ce, prin intermediul imaginii, arta se deosebește de ceea ce este lumesc. Existența operei de artă este o existență specială ce presupune un mod specific de abordare a artei: suplinirea cercetării ontologice prin intermediul unei epistemologii care să evidențieze funcționalitatea tropilor artei. 1.1. Opera de artă între experiență și produs În cursul istoriei au existat mai multe teorii care au interpretat arta în moduri diferite. Diferența artei constă în flexibilitatea ei ontologică. Cele mai cunoscute
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conceptuală, cât și prin imaginație. Irealitatea filmului este redată de imagine oferind spațiu imaginației, în timp ce sunetele și textele oferă un timp linear. Astfel, spațialitatea filmului are o finalitate în cadrul repetiției sale infinite. Înțelegerea naturii filmului se poate face prin intermediul unei epistemologii a tehnicii și a evenimentului. Prin intermediul lor putem cunoaște și dezvolta traiectoriile prin care avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât și filmul sunt determinate de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ambiguă și greu de recunoscut. Însă problema principală rămâne explicarea necesității stratificării ontice a obiectului de artă. Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu examinează epistemologia constructivistă și teoria realistă clasică, susținând că sunt, în realitate, compatibile; nu în sensul în care constructivismul ar fi cu necesitate realist, ci că studiile constructiviste sunt la fel de compatibile cu o viziune realistă asupra lumii ca și cu oricare alta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Afirmația că teoria constructivistă este o paradigmă a relațiilor internaționale la fel ca realismul și liberalismul este înșelătoare, iar tendința manualelor este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă, constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate, este definit ca fiind diferit și de materialism, și de raționalism. Lucrări recente de evaluare a domeniului (Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă unui examen atent. Afirmațiile constructiviștilor potrivit cărora realismul este incompatibil cu metodologiile și epistemologiile intersubiective se fundamentează fie pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai constructivismului sunt la fel de vinovați de a deduce din concepțiile unor constructiviști (sau poate ale mai multora) că metodologia este inerent înclinată spre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai constructivismului sunt la fel de vinovați de a deduce din concepțiile unor constructiviști (sau poate ale mai multora) că metodologia este inerent înclinată spre liberalism. O examinare a epistemologiei constructiviste și a teoriei realiste clasice sugerează că ele sunt, în realitate, compatibile; nu în sensul că un bun constructivism este neapărat realist, ci că studiile constructiviste sunt la fel de compatibile cu o viziune realistă asupra lumii ca și cu oricare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale relațiilor internaționale și cele critice și postmoderne care consideră atât constructivismul, cât și realismul drept problematice, deși din motive diferite. Definiții Printre motivele pentru care atât de mulți cercetători din domeniu se înțeleg greșit când discută despre paradigme și epistemologie se numără confuzia terminologică. Specialiștii tind să redefinească frecvent termenii, creând situații în care același cuvânt este utilizat de diverși autori cu sensuri diferite. Observația este valabilă pentru majoritatea termenilor-cheie din acest eseu - și cu siguranță pentru cele două concepte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obiective sau materiale. În cadrul acestei definiții generale, constructiviștii sunt foarte diferiți. Unul dintre aspectele în care se deosebesc este măsura în care există o realitate identificabilă empiric, ce poate fi observată și studiată. Opiniile tind să se împartă în două epistemologii: una susține că există o realitate care poate fi studiată empiric; cealaltă consideră că nu putem ști niciodată cu siguranță dacă tot ceea ce observăm există în realitate independent de observația noastră și deci nu există o adevărată realitate descoperită prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o realitate care poate fi studiată empiric; cealaltă consideră că nu putem ști niciodată cu siguranță dacă tot ceea ce observăm există în realitate independent de observația noastră și deci nu există o adevărată realitate descoperită prin studiu empiric. Cele două epistemologii sunt cunoscute fie drept constructivism „neoclasic” și „postmodern” (vezi Ruggie, 1998), fie „de suprafață” și „profund” (vezi Wendt, 1999). Vom susține constructivismul realist în acest eseu, concentrându-ne asupra variantei neoclasice, deoarece este cel mai greu de argumentat. Constructivismul postmodern
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o compatibilitate între realismul clasic și constructivismul neoclasic. Antipatia față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui Morgenthau (pentru o discuție a cauzalității sociale, vezi 1946, p. 130) sunt foarte compatibile cu epistemologia constructivistă, fie ea neoclasică sau postmodernistă. Iar ontologia realismului clasic, care acceptă o realitate separată de opinia subiectivă, fără să nege, în consecință, rolul elementelor ce nu pot fi observate, precum moralitatea, este departe de materialismul brut pe care uneori
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În mod asemănător, nu putem atribui în mod rațional o preferință normativă unei metodologii concentrate asupra surselor teoretice din care se inspiră unii practicieni. Dar, în măsura în care constructiviștii americani folosesc opera filosofilor politici (spre deosebire de cei care se ocupă de metodologie și epistemologie), ei au deseori orientări idealiste. Un bun exemplu este Wendt. El susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum este el definit aici. Dar susține, de asemenea, în legătură cu Immanuel Kant, că dinamica endogenă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ci și studiul constructivist al intersubiectivității - al normelor și al drepturilor. În cele din urmă, ce consecințe are acest raționament asupra cercetării și discursului din domeniul relațiilor internaționale? Constructiviștilor le sugerează că teoria lor - indiferent dacă este înțeleasă ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu ar trebui înțeleasă ca o paradigmă, în sensul în care sunt interpretate realismul, liberalismul și marxismul. Prin paradigmă înțelegem aici un set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]