1,134 matches
-
Colecția ACADEMICA 133 Seria Filosofie Lucrare publicată cu sprijinul Universității "Petre Andrei" din Iași Valică MIHULEAC este doctor în filosofie (mențiunea "magna cum laude") al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Domenii principale de interes: epistemologie, filosofia științei, logică, filosofie românească. A publicat studii în diferite volume colective: Petre Botezatu. Itinerarii logico-filosofice (1996), Ștefan Lupașcu: un gînditor pentru mileniul trei (2001), Existență, cunoaștere, comunicare (2002), Studii de istorie a filosofiei românești (2007), De Dignitate Philosophiae (2009
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dimensiunea antinomicului. Din perspectivă genetică, raportul acesteia cu întregul sistemului filosofic al lui Blaga a fost privit în două moduri diametral opuse. Unul este cel susținut de Sergiu Al-George51, care considera antinomia transfigurată doar o expresie de limită a antinomicului, epistemologia antinomică blagiană fiind înțeleasă corect din perspectiva ideii de absolut, dominantă în filosofia lui Blaga și care este puternic impregnată de dimensiunea antinomică. În cel de-al doilea, ideea antinomiei transfigurate este așezată în poziție centrală, sugerându-se că sistemul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
s-ar datora faptului că filosoful din Lancrăm a conceput-o într-un mod foarte larg, dincolo de cadrul îngust al stilisticii și retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pornind de aici, indianistul român susține că întreaga trilogie a cunoașterii "poate fi considerată ca o amplă explorare a metaforicului, chiar o încercare de tipologie a acestuia, realizată pe o profundă scrutare a structurilor antinomice"237. Antinomia dialecticii paradoxale din epistemologia blagiană ține, în opinia sa, de esența metaforicului și are o origine indiană. Chiar dacă teoria metaforei apare mai târziu în ordine sistematică, el susține că ordinea de drept este inversă, iar acest lucru poate fi întrevăzut în lucrarea de tinerețe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iar acest lucru poate fi întrevăzut în lucrarea de tinerețe, Filosofia stilului, unde Blaga dezvăluie "solidaritatea configurativă" dintre simbolic (metaforic), antinomic și dogmatic. În ordinea sistemului său filosofic, metaforicul apare abia în a doua trilogie, cea a culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată), continuând cu cunoașterea luciferică (antinomia fanic-criptic) și cu censura transcendentă, unde dialectica paradoxală a arătatului și ascunsului (sub forma revelației disimulatoare) este extinsă la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia înțelegerii operei epistemologice și metafizice a lui Blaga, dogmaticul este doar o expresie limită a antinomicului. Epistemologia antinomică a lui Blaga își află întemeierea prin raportare la antinomia simbolului și absolutului din filosofia indiană. Această cheie interpretativă se găsește, după Sergiu Al-George, într-o lucrare de tinerețe a filosofului din Lancrăm, Filosofia stilului (1924), unde "antinomia dogmei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care primul rang îl deține simbolul"387. Metafora (interpretată aici prin ideea de simbol) a devenit, în opinia lui Al-George, o structură de adâncime a întregii filosofii a lui Blaga, pentru că filosoful român a conceput-o foarte larg, cuprinzând întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică 388. Or, lucrul acesta s-ar datora faptului că Blaga opera cu un înțeles al metaforei pe care îl dezvăluie încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sigur într-un mod conștient, dacă ținem seama de faptul că romanticii au fost atrași de cultura vechii Indii. Practic, romanticii se racordau, desigur parțial, la o veche tradiție de gândire. Lucian Blaga a preluat dialectica paradoxală a simbolului în epistemologia și metafizica sa, dându-i însă amploarea pe care o avea în filosofia indiană. Este o extensie a antinomicului, în care Sergiu Al-George vede un proces de lărgire a metaforicului, de tipul celui din gândirea vechilor inzi392. Faptul că Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care o avea în filosofia indiană. Este o extensie a antinomicului, în care Sergiu Al-George vede un proces de lărgire a metaforicului, de tipul celui din gândirea vechilor inzi392. Faptul că Blaga nu amintește de metaforă și simbol în elaborarea epistemologiei sale antinomice este considerat un act deliberat. A preferat să-și construiască sistemul dinspre dogmă către metafizica antinomică a censurii transcendente, deși drumul real a fost invers, dogmaticul fiind doar o ipostază radicală a antinomicului. Acest punct de vedere al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga prin ideea antinomiei transfigurate. Blaga urmărea o metodă care să dea seama de mister fără a-l distrugă. Urmărea o cale prin care să poată formula ceva ce transcende capacitatea noastră de cunoaștere, neraționalizabil. După ce am cunoscut ontologia și epistemologia transdiciplinarității, putem înțelege mai bine acest efort al său, îi putem sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Istoria dialecticii undă-corpuscul sfârșește de asemenea într-o sinteză, reprezentată de mecanica ondulatorie a lui Louis de Broglie, prin care "suntem conduși să punem în valoare simultan intuițiile corpusculare și intuițiile ondulatorii"772. Noul spirit științific se construiește după o "epistemologie non-carteziană", care înseamnă în primul rând condamnarea doctrinei naturilor simple și absolute date prin intuiție. Într-adevăr, spune Bachelard, această intuiție nu mai poate fi de acum înainte primitivă, ea este precedată de un studiu discursiv care realizează un fel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ambiguitate esențială la baza descrierii științifice, iar caracterul imediat al evidenței carteziene va fi tulburat"773. Știința nouă se hrănește din idei care nu mai sunt evidente imediat și nu mai pot fi intuite în mod primitiv. Ea pune în fața epistemologiei carteziene un ideal de complexitate 774. Sub simplitate, ea urmărește complexitatea, sub claritate, ambiguitatea, sub identitate, variația, opoziția, mișcarea dialectică. Filosofia acestui nou spirit științific este caracterizată de Gaston Bachelard drept "filosofia lui nu". Însă, ea nu înseamnă "o atitudine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sofisme, aporii, p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a spus, în acest sens, că Blaga "și-a construit sistemul în toate ramurile: epistemologie, axiologie, cosmologie, antropologie, pe fundamentul filosofic al "paradoxiei", transfigurate sau nu" (Ioana Lipovanu, op. cit., p. 15). Blaga manifestă, se pare, "disponibilitatea de a face uz de paradox, în diferitele compartimente plăsmuitoare ale spiritului, interferente într-o viziune comprehensiv-explicativă și interpretativă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Florian. 581 Vezi Athanase Joja, "Actualitatea logicii și eticii lui Heraclit", în Logos și ethos, Editura Politică, București, 1967. 582 Athanase Joja, Studii de logică, vol. I, p. 84. 583 În acest sens, Joja amintește fugitiv pe Gaston Bachelard, cu epistemologia sa non-carteziană, și pe Paulette Février, cu încercarea de a construi o logică specială pentru mecanica cuantică (Ibidem, p. 85). 584 Ibidem, p. 75. 585 Athanase Joja, "Logica și metalogica principiului identității", în Studii de logică, vol. II, Editura Academiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Paris, 1969. 719 Cf. Jean Kovalevsky, "Rezolvarea antinomiilor în știință și religie", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența logică neînsemnând automat iraționalism. Paradoxul însoțește mereu susținerile cognitive ale oamenilor. Cunoașterea nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci scientism, în timp ce și în partea cealaltă mulți nu fac distincția între religie, abordată de multe ori fundamentalist, și spiritualitate, aceasta din urmă avînd o respirație mai largă pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor și a consecințelor ei neintenționate" (p. 30) și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Dobrescu), astfel de rampe simbolice lansează fără să admită, prin datul sistemului lor de referință, replică. Comentatori mai ponderați (ori neutri) nu văd totuși în prima lui carte, Cerul văzut prin lentilă, compusă din eseuri alegre pe teme de filosofie, epistemologie, etică, politologie, istorie a științelor, simptomatologie românească, mai mult decât „o bună cameră de rezonanță pentru idei puse în circulație de către alții”, aparținând unui autor caracterizabil drept „un rezonator cu personalitate, informat superlativ (dar nu în profunzime), cu un scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
esențialist, folosit în scrisorile către Alexandru Paleologu, și critica adusă esențialismului în partea a doua a Politicelor. Talentul de a polariza până la umoral taberele este reșapat în eseul Omul recent (2001) - critică structurată modular, prin antamarea de referințe din economie, epistemologie, politologie, sociologie etc. la adresa modernității și a exceselor manifeste în apendicele ei postmodern (relativism, multiculturalism, corectitudine politică etc.). „Azi, nimeni nu mai poate renunța la modernitate fără a produce o catastrofă de civilizație. În același timp, nimeni nu mai poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
de față. Considerăm că este un material cuprinzător, amănunțit și realist, rod al unei specializări autentice, și că, în consecință, nu este benefică trunchierea prețioaselor informații culese de-a lungul muncii sale pe pământ vasluian. Autoarea Cap. I - Introducere în epistemologia creativității Motto: 1.1 Definirea creativității în relație cu dotarea supramedie Fenomenul creativității nu poate fi luat în considerare ca fenomen uman și social decât în contextul general al perfecționării individului, al performanțelor sale, care-l situează pe o anumită
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
introductiv și note de Cristinel MUNTEANU INSTITUTUL EUROPEAN 2013 B. P. HAȘDEU (1838-1907) Cuprins Prologul editorului / 7 Studiu introductiv: B.P. Hașdeu primul nostru teoretician al limbajului / 29 1. Viață și opera lui B.P. Hașdeu (câteva repere) / 29 2. Elemente de epistemologie lingvistică și de teorie a limbajului la B.P. Hașdeu / 34 3. Un studiu despre diviziunile lingvisticii / 54 3.0. Planul analizei de text / 54 3.1. Împrejurările apariției acestui studiu. Continuitate sau ruptură? / 57 3.2. De la noematologia lui Hașdeu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
lor domeniu de activitate, si anume științele limbajului. Ambii au fost înzestrați de la natură cu o excepțională vigoare fizică și intelectuală. Amândoi și-au clădit concepția lingvistică pe un fundament filozofic. Și Hașdeu, si Coșeriu au vădit serioase preocupări de epistemologie (lucru destul de rar în cultura noastră), încercând să vină pe linia tradiției cu puncte de vedere originale, atât în ceea ce privește încadrarea științelor limbajului în tabloul general al științelor, cât și cu privire la clasificarea (sub)disciplinelor lingvistice. Ambii au căutat să definească limba
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
filozofia limbajului), deși unele încercări că reflecții sporadice vor mai fi existat. După cum vom vedea, B.P. Hașdeu are toate datele care să îndreptățească socotirea lui drept "primul nostru teoretician al limbajului". În plus, el s-a arătat interesat și de epistemologia lingvisticii, filtrând critic contribuțiile de acest gen ale înaintașilor ori ale contemporanilor săi și căutând să ofere clasificări (parțial) noi/originale ale științelor limbii, după o prealabilă încadrare ale acestor discipline în tabloul general al științelor vremii. 1. Viață și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
se poate estima că, până la 1907, când a murit, el ar fi avut timpul necesar finalizării acestui dicționar. Din păcate, încercările sorții (și ingratitudinea confraților) din ultima perioadă a vieții i-au paralizat forțele și voință 5. 2. Elemente de epistemologie lingvistică și de teorie a limbajului la B.P. Hașdeu 2.1. În monografia să, Cicerone Poghirc include și un capitol despre "formația științifică" a lui Hașdeu, punând accentul pe enciclopedismul și pe poliglosia acestuia, pe curiozitatea nesecata și permanentă, pe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Paris, 1849 (pe care Hașdeu o și trece în bibliografia Principiilor de lingvistică; vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 31). 32 Gr. Brâncuș (1988: X) notează că "în filozofia germană circulau termenii Noemă "Gedanke" și Noetik "Erkenntnistheorie"", însemnând, așadar, 'gând', respectiv 'epistemologie'. 33 În versiunea originară a lucrării lui Hașdeu, trimiterea bibliografica se făcea în subsol, la ediția din 1877 a cărții lui Bréal. Ediția la care Șăineanu face referire (într-o altă manieră, prescurtând titlul) este una din 1887 cel puțin
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]