1,345 matches
-
disprețul oricăror reguli ale carierei diplomatice, s-a datorat covîrșitoarei influențe de care se bucura familia sa italiană. Zamfirescu nu-i uita însă nici pe șefii junimiști, în frunte cu Maiorescu, abil și metodic cultivați de la distanță, printr-un bombardament epistolar continuu și metronomic. În lumea românească, Maiorescu rămînea eminența cenușie absolută, iar Zamfirescu îi datora cariera, așa că susținerea corespondenței cu Pontiful s-a transformat în comandament permanent. I se adaugă gesturi mai puțin obișnuite, dar extrem de eficiente, precum elogiul ditirambic
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Daniel Cristea-Enache O tristețe uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea de a vorbi la telefon cu Lucian Raicu, ezită, amână, pur și simplu se blochează: ce să-i spună? Mai bine vorbesc, în locul lui, versurile din Dulapul îndrăgostit, volumul proaspăt publicat, ori aceste scrisorele menite să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu. n triste}e uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea de a vorbi la telefon cu Lucian Raicu, ezită, amână, pur și simplu se blochează: ce să-i spună? Mai bine vorbesc, în locul lui, versurile din Dulapul îndrăgostit, volumul proaspăt publicat, ori aceste scrisorele menite să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
începe în data de 14 iunie 2004. Pentru informații suplimentare și înscrieri, cei interesați se pot adresa de luni până vineri, în cadrul intervalului orar 21-22,30, la tel. 487 557 sau la adresa de Internet www. vitalitate. com. ( M. H.) Concurs epistolar Marți, 1 iunie, la Palatul Copiilor, Direcția Regională de Poștă Timișoara a premiat câștigătorii concursului epistolar cu tema „Vă scriu, pentru a vă spune că noi, tinerii, avem puterea de a lupta contra sărăciei“ - faza județeană. Primele trei locuri au
Agenda2004-23-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282511_a_283840]
-
adresa de luni până vineri, în cadrul intervalului orar 21-22,30, la tel. 487 557 sau la adresa de Internet www. vitalitate. com. ( M. H.) Concurs epistolar Marți, 1 iunie, la Palatul Copiilor, Direcția Regională de Poștă Timișoara a premiat câștigătorii concursului epistolar cu tema „Vă scriu, pentru a vă spune că noi, tinerii, avem puterea de a lupta contra sărăciei“ - faza județeană. Primele trei locuri au fost ocupate, în ordine, de Cristina Elena Comloșan, Luciana David, ambele de la Școala cu clasele I-
Agenda2004-23-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282511_a_283840]
-
care continuă marile principii directoare ale lui Maiorescu de diferențiere estetică, literatura română și-a rotunjit limitele, și-a încheiat perioada fundamentală, pe care se va clădi creația viitorului" - se afirmă răspicat în manifest (v. I. Negoițescu-Radu Stanca, Un roman epistolar, Ed. Albatros, 1978, p. 371). Prin Lovinescu, cerchiștii se revendică de la Maiorescu și promit să fie "a patra generație maioresciană", pe care o întrezărea și o spera maestrul în volumul Titu Maiorescu și posteritatea lui critică. E important de subliniat
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Despre sincronism I. Negoițescu nu suflă o vorbă în cele trei texte programatice pe care le-am citat și prin care se recomandă Cercul Literar de la Sibiu. Cred că este o omisiune semnificativă sau elocventă. În prefața la Un roman epistolar I. Negoițescu problematizează într-un mod definitoriu ceea ce am putea numi contradicțiile interne ale cerchismului, rezultând din lupta tinerilor scriitori cu ei înșiși pentru construcția personalității lor artistice. Estetismul nu era o invenție a altora, iar denumirea acuzatoare "esteții din
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Teodor Vârgolici În Arca lui Noe, Nicolae Manolescu precizează, cu deplină justețe, că romanul Manoil al lui Dimitrie Bolintineanu, apărut acum 150 de ani, în 1855, reprezintă ,întâiul roman sentimental și epistolar din literatura noastră." Până la acea dată, romanul românesc se afla într-o stare embrionară. Prima încercare de roman românesc, Elvira sau amorul făr^ de sfârșit, din 1845, care poartă pe foaia de titlu mențiunea ,romans compus de D.F.B.", este mai
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
pleca la Paris. Rămânându-i statornică în dragoste, Zoe izbutește să-l readucă la viața de odinioară, prin căsătorie. Ca personaj, Manoil deschidea, în proza românească din secolul al XIX-lea, tipologia eroului romantic. Prin structura sa compozițională, de roman epistolar, Manoil adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur, romanul epistolar al lui Goethe, pe care îl cunoștea bine, amintindu-l chiar în Manoil: ,Cum o văzui, făcui planul de a mi-o face metresă. Am înțăles că ea nu are sângele rece al Șarlotei lui Werther, ce plânta curechi, nici
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Cristian Măgura "Și scrisorile înseamnă la mine punctele lucii, în care sunt de o comunicativitate neobicinuită." Așa își descrie Eminescu, într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi prin 1871, dispoziția sufletească ce-l împingea la confesiuni epistolare. Al. Săndulescu împrumută sintagma "puncte lucii" pentru titlul volumului său de comentarii, Acele puncte lucii...Să fie critica un "fascicol de lumină" orientat spre operă, să aibe ea menirea de a limpezi semnificații ascunse într-un text, obscure chiar și
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
Șerban Foarță, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Anca Manolescu, membrii cenaclului Lovinescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, studentele de la Litere, Tia Șerbănescu, Răzvan Petrescu, Marius Chivu, Dan C. Mihăilescu, Oana Bârna, Adriana Babeți, Andrei Pleșu, Adriana Bittel. Nu toate eseurile epistolare de aici conțin, propriu-zis, interpretări. Toate, însă, fac apel la interpretare. L-am pomenit deja pe cel despre poemul care deschide primul volum al lui Bacovia, considerat, cu argumente imbatabile, o artă poetică. I-aș adăuga imediat un altul, referitor
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
Cosmin Ciotloș 1 O dată cu Submarinul iertat (meșteșugit, împreună cu Ruxandra Cesereanu, după algoritmii unui poem epistolar sau ai unui exquisite corpse lipsit de norme), vom vorbi cu mult mai multă destindere și cu mult mai netulburată încredere despre poetul român Andrei Codrescu. Scrisă - iată - direct în limba pe care a abandonat-o acum patruzeci de ani
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
grabă publicistică, finețea. Continuând însă această linie de lectură (a politicilor personale), volumul îmi apare de-a dreptul spectaculos. Unul în Germania, la Köln (în perioada lectoratului) și apoi în Cluj, celălalt la Roma, Zaciu și Papahagi conferă dialogului lor epistolar o înălțime intelectuală frisonantă. Fără patetisme și fără savanterii indigeste (de altfel, chiar dacă nu primează, anecdota stă la loc de cinste), cei doi pun în scenă un nemaipomenit recital de informații, sugestii și idei. Își recomandă, de la distanță, cărți nou
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
p. 49). Surprinzător de circular, totuși, haosul pe care-l invocă eminentul student ! Spiritul acesta antifrastic e, de altminteri, tutelar în scrisul lui Papahagi și creează o dispoziție (nu pot evita nicicum hibridul acesta) amuzat admirativă. Inventarul examenelor (și „catalogul” epistolar al notelor pe care le obține) sună acablant: „30 cu laude” aproape pe linie. Ca un eșec e perceput un 30 (fără laude). Urmează o nouă autoironie scăpată pe sub mustață: „Ultimul examen e cel de la franceză - în ziua de 27
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
stupoarea cu care noi îi citim epistola la distanță de un mileniu, căci la origine volumul a fost o scrisoare pe care Damianus, ajuns episcop de Ostia, i-o trimite în anul 1067 lui Desiderius, abatele Mănăstirii Monte Cassino, prilejul epistolar fiind provocat de o discuție pe care cei doi clerici o avuseseră cu un an mai devreme în marginea unei controverse de factură pur academică: poate Dumnezeu să modifice trecutul? Judecată cu umoarea cinică a intelectualului contemporan, controversa pare cu
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
un loc unde cititorii pot afla despre publicație, pot face cunoștință cu redacția, dar pot discuta și pe teme diversificate în cadrul unui forum. Preț: 3 lei. în librării J.M. Coetzee - Dezonoare (Ed. Humanitas, 22 lei); xxx Rilke, Țvetaieva, Pasternak: Roman epistolar 1926 (Ed. Ideea Europeană, 32,70 lei); China Miéville - Cicatricea (Ed. Tritonic, 30,99 lei); Des Machale - Om pansiv, om parșiv (Ed. Humanitas, 19 lei); Kobo Abe - Harta arsă (Ed. Polirom, 22,90 lei); Virginie Despentes - Lucruri minunate (Ed. Pandora
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
Basil Munteanu (1897-1972) este Vasile Băncilă (1897-1979). Cititorul se simte aproape recunoscător hazardului alfabetic: culegerea epistolara alcătuită de văduva istoricului literar nu putea începe mai bine! Ne putem închipui un volum de vreo 200 de pagini alcătuit exclusiv din schimbul epistolar al celor doi prieteni: 116 mesaje ale lui V. Băncilă și 61 ale lui B. Munteanu. De aceeași vârstă, brăileni amândoi, colegi de liceu și de universitate, cei doi oameni rămân perfect complementari. Corespondență lor începe în 1922, anul plecării
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
vor fi corespondat cu Basil Munteanu, desi antologia de Corespondențe editata de răposatul Ion Cusa în 1979 e foarte bogată în scrisori primite. Cele 61 de mesaje trimise lui Vasile Băncilă dau o idee despre farmecul și bogăția penei sale epistolare. Editoarea de acum 20 de ani (Emm. B.M., cum semnează ea cele opt scurte rânduri de închidere a cărții) precizează că, respectând formă și ortografia, nu a suprimat nimic din scrisorile cuprinse în întinsă culegere." Multe informații și judecați se
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
preschimbarea lui într-o superstiție anacronică, oficializarea hedonismului ca optică unanimă, pierderea prestigiului universitar în numele egalitarismului dintre profesori și studenți, compromiterea valorilor tradiției în numele societății deschise, blocarea dialogului prin înlesniri tehnice (informația neselectivă distruge educația, comunicarea permanentă omoară conversația, genul epistolar dispare sub obiceiul mesajelor telefonice), sau aservirea omului prin hegemonia mașinii. „O lume se prăbușea în jurul lui Simah și sunt sigur că o lume se prăbușește în jurul meu, altfel l-aș fi ales ca personaj-emblemă pe Augustin, om al unui
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
Zarifopol, cartea de debut a lui Șerban Cioculescu, din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. Un simplu pretext pentru proză scurtă în jurul faptului divers, fiindcă altminteri, o spune Cioculescu, cei doi se vedeau des, deci exercițiul epistolar nu-și avea rostul obișnuit. Așa se face, probabil, că privirea mi-a fugit repede de la omul din scrisori, sâcâit de vreo iarnă friguroasă, ori luat de emoția venirii în țară, la scrisorile din Caragiale, acela pe care-l (re
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]