1,539 matches
-
începutul strofei a doua (cerul .../ Părea o carte veche cu taine sibiline) impune o viziune ezoterică asupra universului, sugerând ideea că toate constelațiile reprezintă semne magice, profetice, înscrise pe filele cerului, imposibil de descifrat de către cei care nu sunt inițiați. Epitetele din sintagmele cântece senine și uitarea sfântă semnifică faptul că doar prin cântecul de iubire pot fi alungate/exorcizate întunecatele mistere, pot fi uitate profețiile sumbre. Se reliefează astfel forța purificatoare (catharctică) a poeziei, a cântecului ce are atributul seninătății
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec, a cântecului de iubire capabil să recupereze inocența originară a limbajului, după ispășirea unui vechi păcat. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și foamea lui de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
temporală: ora pe care țiam dăruito; pentru totdeauna 6. Elementele de prozodie utilizate de Nichita Stănescu sunt moderne: discurs astro fic, versuri de măsură variabilă, fără ritm și fără rimă (versuri libere), înlănțuite prin ingambament. 7. Personificarea versurilor, realizată prin epitet (nebune) și prin ipostaze umane (aleargă, îmbrățișează, schiază) sugerează ideea că limbajul poetic e viu, însuflețit de o energie interioară și de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
6. Multiplele antiteze din textul poetic citat au rolul de a reliefa opoziția viață-moarte, de a accentua diversitatea contrastivă a lumii fizice (călătoarea undă/apele eterne) sau de a evidenția procesul complex al evoluției umane (săli orgolioase/umede caverne). 7. Epitetul din sintagma apele eterne actualizează mitul Sfintelor Ape, sugerând ideea că umanitatea renaște cu fiecare generație, trăgându și forța perpetuării din apele primor diale. Personificarea (realizată prin epitet personificator) grandioaselor palate prin sintagma săli orgolioase pune în evidență trufia omenirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a evidenția procesul complex al evoluției umane (săli orgolioase/umede caverne). 7. Epitetul din sintagma apele eterne actualizează mitul Sfintelor Ape, sugerând ideea că umanitatea renaște cu fiecare generație, trăgându și forța perpetuării din apele primor diale. Personificarea (realizată prin epitet personificator) grandioaselor palate prin sintagma săli orgolioase pune în evidență trufia omenirii care a durat monumente ce sfidează timpul. Potențată prin antiteza cu umedele caverne, sintagma personificatoare surprinde și progresul umanității, forța sa creatoare. 8. Din punctul meu de vedere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectiv. // Eu consider că poezia nu poate fi inclusă în modelul lirismului obiec tiv, fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei întâi (Îmi însușesc vestmântul...), prin indici ai subiectivității, pre cum epitetele calificative sau topica afectivă etc. 9. Catrenul final alcătuiește o secvență cu valoare concluzivă (semnalată și prin adverbul astfel), care reunește toate liniile tematice ale poeziei: aspirația spre cunoașterea totală, creația, viața și moartea. Eul liric apare întro dublă ipostază
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se desfășoară monologul tragic al poetului, în ton elegiac asemănător cu bocetele populare. În strofa a doua, starea de anxietate este înlocuită cu melodia trecutului: "Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb". Mai întâi epitet la limita concretului "sicrie de plumb", "flori de plumb", cuvântul "plumb" va intra în construcția unor abstracțiuni, caracterizate printr-un vag straniu : Amorul de plumb doarme întors: "Dormea întors amorul meu de plumb", unde sentimentul iubirii semnifică "întorcere spre apus
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atmosferă de doliu: "funerar vestmânt" care semnifică stări depresive ("flori de plumb", "coroane de plumb") în plan vizual, dar și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors", "funerar", "singur", de monocromia imaginilor, de frecvența consoanelor m, b, v, l, care senmnifică în context, plânsul, în versuri scurte, unde multe cuvinte au valori expresive; o neliniște metafizică sugerată de cele trei cuvinte-cheie : plumb, cavou, singur, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează "clopotele verzi". În sintaxa poetică predomină terminologiile științifice, neologismele cu rol de epitet, versurile lungi (13-14 silabe), rima încrucișată. Timbru În poezia Timbru, I. Barbu are în vedere definirea actului creator în genere și a celui poetic, în special, folosind convenții formale, alături de invenții personale. Este o artă poetică, marcată de viziunea modernă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grădine"), acorduri inedite între substantive și adjective ("umezi morminte"), forme inversate ale verbelor ("suna-vei"), sintaxa afectivă ("semnelor vremii profet"), rime deosebite ("încalte/ ceruri-nalte"; "recunoască-l"/ "dascăl"), rime culte ("oaspe"/ "Istaspe"). Dintre figurile de stil, cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiul îndrăgostiților de lumea obișnuită. Următoarele două strofe din meditația eminesciană semnifică planul terestru, dar și viziunea nourilor care "curg" sugerând trecerea implacabilă a timpului. Versul "Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii erotice. În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oniric ("vom adormi"). Interjecția din final aduce o notă de melancolie semnificând fericirea trecătoare. Din inventarul figurilor de stil se rețin personificările ("buciumul sună cu jale", "apele plâng"), metaforele ("stelele nasc umezi"), comparațiile ("sufletul meu arde-n iubire ca para"), epitetele ("luna... sfântă și clară"). La nivel fonetic remarcăm muzicalitatea vocalelor "u" și "â", care creează impresia de melancolie, în versuri de 12 silabe, fixate într-o schemă neobișnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili și un troheu. Poemul e un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane, în urma pierderii iubitei: "Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră". Visul de iubire nu s-a împlinit, se revine la starea de meditație și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă, folosește substantive în vocativ ("iubite"), iar pentru exprimarea intimității apelează la expresii populare: "De nu m-ai uita încalte", "Nimen-n lume n-o să știe". De o mare expresivitate sunt unele epitete: "albastra, dulce floare", "dulce minune", comparațiile: "Voi fi roșie ca mărul", personificările "izvoare plâng în vale". Poezia are ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, iar rima îmbrățișată. Fiind o meditație asupra aspirației către absolut, prin iubire, Floare albastră îmbină în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea sentimentului ("rânduri-rânduri"), personificările semnifică participarea naturii la trăirea sentimentului, iar epitetele dau o notă de expresivitate portretului iubitei: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci". Tonalitatea amintește de măsura doinei populare (7-8 silabe), ritmul este trohaic. Revedere Meditație gravă asupra existenței umane, Revedere cuprinde o "filosofie" asupra condiției umane. Este o poezie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16 silabe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a unor termeni din fondul străvechi, neologisme (chaos, palid, himeric, demon), ziceri populare: "bată-i vina", "acu-i acu", "din bob în bob", "stai cu binișorul", asocieri lexico-sintactice inedite, folosirea unor forme arhaice ("crezământ", sinonim pentru "încredere"), absența podoabelor stilistice, epitetul popular ("o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime, sentințe, percepte morale): Dar piară oamenii cu toți/ S-or naște iarăși oameni". Armonia și muzicalitatea versului s-a obținut prin varietatea de ritm și rimă (ritmul iambic, rima încrucișată), prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare simplitate. Glossă are zece strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de opt silabe (măsura populară), rima încrucișată, ritm
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]