2,590 matches
-
pe poporul cel mai războinic, cel mai curajos și cel mai liber din vremea cînd Roma era sclava lui Augustus". Tema curajului războinic revine în punerea în scenă a războaielor contra turcilor din secolul al XV-lea, un fel de epopee crudă: "Valahii nu își pierduseră încă dorința de a lupta. Pe vreme de pace, ei se antrenau la vînătoare, gîndindu-se la război. Cavaleria lor era întotdeauna renumită. Urcînd pe căluții sprinteni ca vîntul și iuți ca trăznetul, ei treceau peste
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pot". Neînțelegerea vine mai tîrziu. Cînd locotenentul generalului austriac Puchner îi cere să-și dezarmeze trupele țărănești, lancu se revoltă. Istoricii anilor 1965-1975, ani de afirmare națională sub semnul lui Ceaușescu, Constantin Daicoviciu, Silviu Dragomir, Liviu Maior, Ștefan Pascu, redescoperă epopeea lui Avram lancu. Silviu Dragomir subliniază caracterul romantic al organizării trupelor de țărani liberi în jurul unui șef care își găsește modelul în armata Romei, ai cărei moștenitori sînt românii. Locotenenții lui lancu formează centurii* și decurii** romanizîndu-și numele... lancu, aflat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Adunarea de la Alba-Iulia, mai mult decît dinspre campaniile din 1917 care s-au soldat cu înfrîngerea -, refularea apasă aici mult mai greu decît în altă parte. Mișcarea națională este construită în 1918, nu în 1916-1917. Eroismul își are originea în epopeea națională... ÎNTRE APĂRARE ȘI REVOLUȚIE FASCISTĂ Experiența războiului creează efecte opuse. Posibilitatea reîntoarcerii la filosofiile politice din trecut este exclusă dar, cu toate acestea, practica politică a liberalilor caută să reînnoade legătura cu proiectele dinainte de război ale aripei stîngi liberale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
contactele cu dreptele și fascismele europene, dar și prin reîntoarcerea la unele izvoare ale spiritualității naționale ortodoxe. Gîndirea reprezintă locul de întîlnire al conservatorismelor tradiționale cu formele unei reînnoiri culturale. Astfel, la sfirșitul anilor '30, revista se va angaja în epopeea unei "noi Europe". Din 1926, publicația este condusă de filosoful Nichifor Crainic, care îi succede romancierului Cezar Petrescu și care va rămîne la conducerea acesteia vreme de aproape douăzeci de ani. La un moment, Gîndirea are dificultăți financiare; lorga îl
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oferă un destin. Explicațiile lui Antonescu, intrate în logica mesianismului nazist, au adesea accente patetice, ca atunci cînd declară, în 1943: "Trebuie să căutăm să creăm o doctrină românească. Avem convingerea că, în ultimii doi ani, am scris cu adevărat epopeea românească. De la Decebal pînă în zilele noastre, niciodată poporul român n-a intrat în istoria universală. Aceasta se întîmplă pentru prima oară odată cu acest război. Nicopole și Viena nu constituie acțiuni care pot fi situate la un nivel internațional". Antonescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în fiecare noapte BBC, Aici Londra, și tresăream de emoție la fiecare bătaie a metronomului care preceda știrile. Proclamațiile lui Stalin, în acel stil laconic care îi era atît de personal, mă umpleau de curaj și speranță. Am trăit extraordinara epopee a Stalingradului ca pe o adevărată dramă". Brucan caracterizează ca "o generație de extremă stîngă", generația care s-a angajat, în august 1944, alături de URSS cu o voință politică și proiecte care mergeau, după eliminarea mareșalului Antonescu, mult mai departe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mobilizării, comunismul anilor '60 din România se situează într-un ritual de mobilizare, dar în realitate într-o absență a idealului. Programată de conducătorii săi în vederea unui progres cuceritor, societatea se angajează într-un conservatorism puțin ambițios. Puterea, stimulînd o epopee națională, va ști să administreze acest conservatorism prudent și să-l transforme într-o ocupație a României de către ea însăși. Avangardele au îndrăznit mult: de la început ele au afișat disprețul. TIMPUL DISPREȚULUI Fenomenul cel mai fascinant și mai derutant de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
era decît o etapă în logica lui de Gaulle, de destindere bazată pe o apropiere geopolitică și filosofică prin împărțirea de către cele două Europe a uneia și aceleiași civilizații și a aceleiași pătrunderi în modernitate, își construia un fel de epopee separată. Discursul fusese remarcabil, amestecînd graba modernistă cu fidelitatea față de un arhaism ocrotit, ca și cum ceea ce era pentru Ceaușescu și echipele lui doar rămășițe ale întîrzierii în dezvoltare, trebuia conjunctural ridicat la rang de valori. Pitorescul, folclorul, farmecul cîmpurilor atît de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
creatoare a omului: cetatea Uruk a regelui sumerian Ghilgameș, primul om căruia i se dezvăluie condiția prafului: "Cum aș putea să tac, cum aș putea să păstrez tăcerea, când prietenul pe care-1 iubeam a ajuns pulbere?" (Tableta a zecea III, Epopeea lui Ghilgameș, București, 1966). Acest "complex" în fața soartei umane (întărit de viziunea Infernului relatată regelui de Enkidu, în Tableta a douăsprezecea, III: "Ce ți-a fost drag, ce-ai mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi acoperit de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sunt acum cufundate în pulbere") este constanta poeticii eminesciene: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată", sau ceea ce am putea numi la poetul român "complexul Ghilgameș"6. Pentru a urmări cu minuțiozitate acest "complex" va trebui să insistăm asupra umbrelor epopeii babiloniene care planează și se răsfrâng, conștient sau nu, peste gândirea poetului. Ele trebuie legate de ceea ce am putea numi momentul perceperii efemerității omului, a morții. Această conștiință apare, în toate profunzimile ei, la cel "dintâi erou tragic al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Ecaterina Vaum. Iași: Junimea, 1981, 263 p. (Eminesciana; 24) * IORGA, N. Eminescu. Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un "ansamblu de tendințe psihanalizabile" (după modelul Bachelard: "complexul Ofeliei", "complexul Empedocle", "complexul Caron" etc.), ci ca o predominantă a semnului faustic, al faptei creatoare: "La început a fost fapta / In Anfang War die Tat". 7 Dima, Al., Cuvânt înainte. Epopeea lui Ghilgameș, Editura pentru Literatură Universală, Buc., 1966 (după ediția Rene Labat L'épopée akkadiene de Gilgameš (Les ecrivains célebres, L'Orient Ancien, Mazenad, 1961), p.7. Alte ediții care pot fi consultate: Epopeea lui Ghilgameș, Buc., Casa Școalelor, 1921
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Tat". 7 Dima, Al., Cuvânt înainte. Epopeea lui Ghilgameș, Editura pentru Literatură Universală, Buc., 1966 (după ediția Rene Labat L'épopée akkadiene de Gilgameš (Les ecrivains célebres, L'Orient Ancien, Mazenad, 1961), p.7. Alte ediții care pot fi consultate: Epopeea lui Ghilgameș, Buc., Casa Școalelor, 1921, trad. de I. Mihălcescu, după versiune germană a lui A. Ungand, 1919; Epopeea lui Ghilgameș, versiune integrală, trad. de Athanasie Negoiță în Gândirea asiro-babiloniană în texte, Studiu introductiv de C-tin Daniel, Ed. Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
L'épopée akkadiene de Gilgameš (Les ecrivains célebres, L'Orient Ancien, Mazenad, 1961), p.7. Alte ediții care pot fi consultate: Epopeea lui Ghilgameș, Buc., Casa Școalelor, 1921, trad. de I. Mihălcescu, după versiune germană a lui A. Ungand, 1919; Epopeea lui Ghilgameș, versiune integrală, trad. de Athanasie Negoiță în Gândirea asiro-babiloniană în texte, Studiu introductiv de C-tin Daniel, Ed. Științifică, col. "Biblioteca Orientalis", 1975 (pp. 105-382). 8 Kramer, S.N., Istoria începe la Sumer, Ed. Științifică, Buc., 1963, p. 245
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pp. 105-382). 8 Kramer, S.N., Istoria începe la Sumer, Ed. Științifică, Buc., 1963, p. 245. 9 Notă în M. Eminescu, Opere, vol. I, Ed. îngrijită de Perpessicius, Buc., Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", 1939, p. 514. 10 Epopeea lui Ghilgameș, Ed. Institutului European, Iași, 1999, p. 78. 11 Călinescu, George, Opera lui M. Eminescu, în Opere, Ed. Minerva, Buc., 1969, vol. 12, p. 4. 12 Biblia sau Sfânta scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a "Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
către Rai. Toți cei care-l însoțesc mor pe drum înafară de câinele său care se arată a fi Dharma, propriul său tată. În cântul XVIII îi va regăsi pe toți cei pierduți în Rai (cf. Gerjes Dumezil, Mit și epopee, vol. I-III, Ed. Științifică, Buc., 1993, trad. Francesca Băltăceanu, Gabriela Creția, Dan Slușanschi, p. 29). 23 Despre "Complexul Atlas" vezi G. Bachelard, Pământul și reveriile voinței, Univers, Buc., col. "Studii", trad. de Irina Mavrodin, 1998, p. 266 și passim
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Armatei (sau piața Matache, sau...), prin canalele diplomatice, în Suedia, glumițele plastice ale simpaticului nostru parodist au toate șansele internaționalizării. Se pare că, vai, ce n-am reușit, cîndva, prin Grigorescu, sîntem pe cale de a reuși acum prin autorul inubliabilei epopei La lilieci. Nițică răbdare. 19 aprilie Sugestia de a merge la Școala "Vasile Alecsandri", pentru a vedea (pe un culoar) un tablou de Camil Ressu, tablou aflat, zice-se, în stadiu avansat de degradare, mă lăsă sceptic în privința plauzibilității informației
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compozițiile gigant din holul aceleiași Case a Tineretului, din zilele de avînt și achiziții ale artelor plastice ieșene, nici de cele trei fresce din sala Coandă a Palatului Culturii, mărturii ale citadelei de pe malurile Bahluiului socialist, nici de, o! o!, epopeea traco-dacico-voievodalo-socialistă semnată, în Sala Pașilor Pierduți, de artistul poporului. Sălașa. Ce vremuri! Ce vremuri! Vorba ălor doi octogenari de Dorohoi. Zice unul: ce bine era în vremea lui Stalin! Celălalt: măi, ești nebun? cum era bine? lagăre, prigoană, morți, foamete
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de exprimare este unul standard (sau chiar elegant) și care funcționează ca un model în raport cu care se situează modurile de exprimare ale personajelor. ¶După Hough, contrastul între dicțiunea naratorului exemplar și dicțiunea personajelor este caracteristică pentru roman, în opoziție cu epopeea. ¶Hough 1970. narator expus [overt narrator]. Un NARATOR care prezintă situații și evenimente cu ceva mai mult decît o minimă mediere naratorială; un NARATOR INTRUZIV (Eugénie Grandet, Tom Jones, Tristram Shandy). ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ESTOMPAT, NARATOR DRAMATIZAT, NARATOR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pildă Constantin Racoviță. În această perioadă de confuzii și deznădejde au început să se înfiripeze noi acțiuni menite să reanime emigrația polonă în Orient, pregătind-o pentru momentul propice al reluării luptei de emancipare socială și națională. * * * Referindu-se la epopeea anilor 1848-1849, Ion Ghica observa într-o scrisoare din 1 februarie 1850, către generalul Wysocki, că „chestiunea națională se complica mai mult, pe măsură ce revoluția avansa spre Dunăre”; într-adevăr, alături de stadiul de dezvoltare a burgheziei, de forța și reacția puterilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, operă al cărei titlu ne indică, din capul locului, că autorul ei prezintă epopeea poporului condus de viteazul domnitor, și nu o biografie a acestuia din urmă. De altfel, în toate studiile lui N. Bălcescu, fie că este vorba de cele consacrate armatei sau de biografii, poporul este forța motrice, el joacă rolul hotărâtor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
patru Zoa, în Milton simplificîndu-se și în Jerusalem atingînd noi profunzimi și complexități psihologice și analitice (cum just a arătat Harold Bloom în Blake's Apocalypse, p. 310) se poate într-adevăr spune că aceste trei poeme formează o singură epopee, o trilogie cosmo-istorică, demnă de a fi comparată cu Divină Comedie, Iliada sau Paradisul Pierdut. 8 În ultimele plăci iluminate, cele din The Ghost of Abel (1822) (BCW: 781), Blake scria: "1822 W Blake's Original Stereotype was 1788" ("1822
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Originar al lui W Blake a fost anul 1788"). Această remarcă se referă la cele două mici tratate compuse de Blake în 1788 (vezi notele lui Keynes, BCW: 886), care anticipează întreaga opera profetica iluminata. 9 Această "Biblie" este probabil epopeea Cei patru Zoa sau Ierusalim, sau întregul ciclu epic cunoscut sub numele de Cărțile profetice (Vala, Milton, Ierusalim; după unii autori, sub acest nume ar fi înțelese și "micile profeții" Prima Carte a lui Urizen, Cartea lui Ahania, Cîntul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-lea pe care Blake să nu o știe." (BCH: 21). În timp ce Northrop Frye a calificat poemul Vala, or The Four Zoas drept cea mai mare capodoperă "abortiva" din literatura engleză, Harold Bloom l-a numit "un poem magnific". Este o epopee în care multe pasaje emană măreție și energie rar întîlnite. Este însă fragmentată, adesea incoerenta, probabil și datorită dificultăților (subliniate de editorul englez, Șir Geoffrey Keynes) privind ordinea foilor manuscrisului. Imaginile angelice se succed într-o alternanta amețitoare cu imagini
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca Pastel chinez sau Mandarinul, care prefigurează rondelurile macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza o epopee națională, având drept surse de inspirație istoria și folclorul. Scrise între anii 1864 și 1875, legendele sunt, s-ar putea spune, frânturi de epopee. Ciclul, nu tocmai omogen, înmănunchează romanța și oda, elegia și istorisirea galantă, nutrindu-se din fabulosul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]