1,461 matches
-
de propunere nu avea nici un precedent În România. La acel moment, noțiunile de biologie se predau numai În liceu, iar materialul de studiu includea mai degrabă subiecte de botanică, zoologie și anatomie decât teme de igienă personală, sănătate publică și ereditate umană. Obiectivul eugeniștilor era, astfel, foarte ambițios, dar explicabil În logica dorinței adepților eugeniei de a familiariza studenții cu o paradigmă științifică ce reprezenta o școală de gândire a cărei autoritate era deja recunoscută În Germania, Franța, Statele Unite, Marea Britanie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pentru anumite afecțiuni specifice. În astfel de explicații, autorul realizează legături Între probleme familiare cititorului, precum tuberculoza sau alcoolismul, și viziunea sa generală despre rolul fiecărui individ În economia sănătății viitoare a națiunii, Într-un limbaj care reduce complexitatea teoriilor eredității (de exemplu, argumentul controversat al eredității caracteristicilor dobândite) la afirmații simpliste În același timp În care dramatizează semnificația acțiunilor individuale. Într-o secțiune despre importanța căsătoriei și a copiilor, manualul oferă următoarea descriere: Familia... nu reprezintă decât o veriga din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de explicații, autorul realizează legături Între probleme familiare cititorului, precum tuberculoza sau alcoolismul, și viziunea sa generală despre rolul fiecărui individ În economia sănătății viitoare a națiunii, Într-un limbaj care reduce complexitatea teoriilor eredității (de exemplu, argumentul controversat al eredității caracteristicilor dobândite) la afirmații simpliste În același timp În care dramatizează semnificația acțiunilor individuale. Într-o secțiune despre importanța căsătoriei și a copiilor, manualul oferă următoarea descriere: Familia... nu reprezintă decât o veriga din lanțul unui șir Întreg de generații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
elev sau student În conformitate cu legile speciei, cu interesele comunității și, În final, cu trăsăturile individuale 85. Universitățile au fost cadrul În care eugeniștii au acționat cel mai ferm În sensul biologizării educației. Biologia și, În mod special, aspectele sociale ale eredității trebuiau să fie Însușite la un nivel avansat, ca parte obligatorie a educației universitare. În aceeași perioadă, Dimitrie Gusti, pe atunci ministrul Instrucțiunii, inițiase un proiect care, la rândul său, evidenția importanța acțiunii sociale În procesul de educație. Proiectul purta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
proiect care, la rândul său, evidenția importanța acțiunii sociale În procesul de educație. Proiectul purta numele bine cunoscut de Școală monografică de cercetare socială 86. Gusti era el Însuși un susținător al ideilor lui Moldovan și a introdus noțiuni de ereditate biologică atât la seminariile sale de sociologie, cât și În cercetările de teren. Unul dintre primii specialiști invitați de Gusti În seminariile sale cu scopul de a prezenta noțiunile de ereditate biologică a fost Iordache Făcăoaru 87. În analiza diferitelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
al ideilor lui Moldovan și a introdus noțiuni de ereditate biologică atât la seminariile sale de sociologie, cât și În cercetările de teren. Unul dintre primii specialiști invitați de Gusti În seminariile sale cu scopul de a prezenta noțiunile de ereditate biologică a fost Iordache Făcăoaru 87. În analiza diferitelor probleme pe care le observau la sate, studenții erau solicitați să investigheze gravitatea unor maladii sociale, precum alcoolismul, și să descrie aceste probleme ca fiind amenințări potențiale la adresa integrității biologice a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
toate acestea, guvernarea legionară de scurtă durată și apoi regimul lui Antonescu au continuat multe dintre transformările deja Începute În deceniile anterioare 102. Medicii și Învățătorii erau În continuare responsabili cu educarea maselor rurale În spiritul noțiunilor de igienă și ereditate. În unele forumuri educaționale au intervenit Însă câteva schimbări importante În discursul despre sănătate, ereditate și avans eugenic. Parametrii fundamentali de organizare a educației s-au schimbat de la un sistem complex și cuprinzător de selecție a studenților, În care erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
dintre transformările deja Începute În deceniile anterioare 102. Medicii și Învățătorii erau În continuare responsabili cu educarea maselor rurale În spiritul noțiunilor de igienă și ereditate. În unele forumuri educaționale au intervenit Însă câteva schimbări importante În discursul despre sănătate, ereditate și avans eugenic. Parametrii fundamentali de organizare a educației s-au schimbat de la un sistem complex și cuprinzător de selecție a studenților, În care erau luate În considerare talentele și aptitudinile ereditare și capacitățile intelectuale, la simpla excludere a evreilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
vinovații acestor procese, deoarece pare că am avea prea puțin de câștigat dacă am descoperi un individ pe care să Îl putem numi responsabil pentru biologizarea extremismului de dreapta În perioada războiului. Mai important este faptul că ideile eugeniste despre ereditatea biologică câștigaseră o susținere semnificativă către sfârșitul anilor ’30, dar, În același timp, erau din ce În ce mai mult reformulate de o retorică negativă și exclusivistă ce afirma explicit necesitatea ca statul să exercite un control coercitiv asupra educației cetățenilor săi, Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
au determinat reconceptualizarea perspectivelor teoretice de analiză a transformărilor României după primul război mondial. Problemele rezultate În urma acestor transformări au fost interpretate printr-o prismă biologizantă, care a determinat și imaginarea unor soluții centrate pe importanța corpului și a legilor eredității, considerate mult mai relevante decât tradițiile socioculturale. Mișcarea eugenistă a oferit cadrul și mijloacele de promovare a biologiei ca disciplină științifică În corpul principal al dezbaterilor intelectuale și, mai important, la nivelul instituțiilor academice și universitare. Eugeniștii au contribuit esențial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
unei paradigme științifice de tip biologist, cu precădere În cadrul diferitelor științe sociale. Cercetători români precum geograful Simion Mehedinți, sociologii Dimitrie Gusti și Petre Andrei, avocatul Ioan Vasilescu-Buciumi, antropologii Constantin Velluda și Francisc Rainer și-au Însușit determinismul biologic și importanța eredității ca adevăruri fundamentale pentru disciplinele pe care le reprezentau. În consecință, au Întreprins un demers conștient de redefinire a variabilelor celor mai importante pentru sociologie sau istorie și chiar a scopurilor acestor discipline sociale, În acord cu noile fundamente. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a scopurilor acestor discipline sociale, În acord cu noile fundamente. În opinia multor astfel de intelectuali, profesiile din care făceau parte trebuiau să depășească nivelul simplei analize detașate a faptelor pentru a deveni actori În elaborarea politicilor publice. Dacă prin ereditate se realiza legătura dintre generații, atunci nici o cercetare nu se putea opri În analiza datelor la relevarea consecințelor pentru prezent, ci trebuia, de fapt, să proiecteze toate rezultatele În viitor. Ca un corolar la activitatea de popularizare a limbajului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
superior de educație și al studenților. Eugeniștii au folosit limbajul științei și al obiectivității pentru a delegitima principiile libertății și ale democrației, pe care le considerau concepte iraționale, pentru că, În opinia unor astfel de autori, se opuneau legilor universale ale eredității, diferențierii speciei și evoluției. Eugeniștii considerau că pretențiile de autonomie ale indivizilor asupra propriilor acțiuni erau revendicări iresponsabile care ignorau precondițiile ereditare ale dezvoltării și comportamentului individual. Mai mult, democrația părea o practică periculoasă pentru că permitea ceea ce Alexis de Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
să submineze, astfel, principiul evoluției prin selecție dirijată. În locul democrației, eugeniștii susțineau guvernarea responsabilă a unui grup selectat din rândurile elitei ereditare. O astfel de conducere ar fi fost formată din tehnocrați care cunoșteau și Își propuneau să aplice principiile eredității biologice În acțiunile sociale și politice. Însuși limbajul cu care eugeniștii Își explicau teoriile se Întretăia cu analiza critică a democrației parlamentare și a politicii liberale. Adepții eugeniei și-au formulat ideile uneori implicit, dar adesea explicit ca reacții la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a căror diseminare eugeniștii contribuiseră cu câteva decenii În urmă, deveneau din ce În ce mai larg acceptate, chiar dacă noile elite academice Își schimbaseră, treptat, orientarea ideologică, acordând tot mai puțin credit unor autori ca Moldovan, Râmneanțu sau Banu pentru ideile lor despre influența eredității asupra scopurilor și conținutului profesiei medicale și promovând tot mai mult modelul sovietic 11. Utopia eugenistă a unui aparat de stat eficient, capabil să implementeze ideile eugeniste s-a realizat abia după 1948, când mișcarea eugenistă fusese desființată. Așa cum Banu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
University Press, New York, 1991. Capitolul 1 De la disperare culturală la renaștere naționalătc "Capitolul 1 De la disperare culturală la renaștere națională" 1. Gheorghe Brătescu, Științele biologice și medicale În România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 30. 2. C. Papazolu, Ereditatea, Tipografia ziarului Universul, București, 1915. Unele dintre aceste publicații, cum era și cea a lui Papazolu, erau redactate de veterinari. Deși acești medici au contribuit la mediatizarea unora dintre ideile determinismului biologic și a limbajului specific discursului eugenist, lucrările lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
nu menționează acest fapt. 77. George Marinescu, Despre hereditatea normală și patologică și raporturile ei cu eugenia, Academia Română, Memoriile secțiunii științifice, seria III, tom XI, mem. 7, București, 1936. 78. Vezi Sabin Manuilă, „Societatea regală română de eugenie și studiul eredității”, Sociologie Românească, vol. 1, nr. 5, mai 1936, pp. 31-32. 79. Dinu C. Daniel, Les Elites psychobiologiques et leurs rapport avec l’éthographie, București, 1940. 80. Doresc să-i mulțumesc unuia dintre cititorii anonimi ai manuscrisului cărții de față pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Dikötter, Imperfect Conceptions. 48. Weindling, Health, Race and German Politics, pp. 298-304. 49. V. Pușcariu, „Teoriile evoluției: Lamarck și lamarckismul: Geoffroy Saint-Hilaire”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 2, februarie 1927, pp. 35-37. 50. V. Pușcariu, „Mendelismul la om: Ereditatea caracterelor fiziologice”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 3, martie 1927, pp. 66-71. 51. Marinescu, Despre hereditatea. 52. Iordache Făcăoaru, Curs de eugenie, Cluj, 1935, p. 32. Sublinieri În original. 53. Făcăoaru, Curs de eugenie, p. 32. 54. Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ei nu erau la fel de preocupați de identificarea În modul cel mai precis cu putință a particularităților care demonstrau inferioritatea etnicilor maghiari. Vezi, de exemplu, lucrările lui Râmneanțu discutate În capitolul de față versus discuția lui Banu despre etnicitate, În „Eugenie, ereditate, rasă. Conferință ținută În 29 ianuarie 1935”, Revista de Igienă Socială vol. 5, nr. 2, 1935, pp.102-107. 2. Ioachim Crăciun, „Les classes sociales en Transylvanie”, Revue de Transylvanie, vol. 5, nr. 4, 1939, pp. 448-467; Love, Crafting the Third
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 8, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1937, pp. 317-338. 56. Petre Râmneanțu, „Influența căsătoriei asupra fertilității și etnicului unui neam”, Transilvania, vol. 68, nr. 5, septembrie-octombrie 1937, p. 400. 57. Ovidiu Comșia, „Biologia familiei. II. Familie și ereditate”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 5, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1934, pp.301-308. 58. Sara Freidrichsmeyer, Sara Lennox și Susanne Zantop (eds.), The Imperialist Imagination: German Colonialism and Its Legacy, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1998; Elizabeth Hallam și Brian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
un model arhetipic pentru felul În care ramura disgenică a unei familii se manifesta dominant asupra bagajului ereditar al partenerilor conjugali. Acest caz ilustra felul În care, În ciuda prezenței unui număr mare de indivizi „normali” și chiar cu talente excepționale, ereditatea disgenică a unora dintre membrii familiei determina o devalorizare constantă a capitalului genetic al Întregii familii, pe parcursul câtorva generații. Exemplul le oferea eugeniștilor dovada de care aveau nevoie pentru a argumenta În favoarea unui control mai strict al corpurilor populației (aparent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
D., „Sterilizarea”, Adevărul, vol. 36, nr. 12170, 29 septembrie 1923, p.1. Banu, Gheorghe, „Biologia satelor”, Arhiva pentru Reforma și Știința Socială, vol. 7, nr. 1-2, 1927, pp. 87-121. Banu, Gheorghe, Șomajul intelectual În România, București, 1933. Banu, Gheorghe, „Eugenie, ereditate, rasă. Conferință ținută În 29 ianuarie 1935”, Revista de Igienă Socială, vol. 5, nr. 2, 1935, pp. 102-107. Banu, Gheorghe, „Mari probleme actuale de medicină socială”, Revista de Igienă Socială, vol. 5, nr. 2, 1935, pp. 97-102. Banu, Gheorghe, Sănătatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a veneriilor”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 3, nr. 7-8, iulie-august 1929, pp. 232-243. Comșia, Ovidiu, „Considerații generale asupra cauzelor prostituției”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 4, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1930, p. 53. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. II. Familie și ereditate”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 5, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1934, pp. 301-308. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. III. Familie și ereditate”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 6, nr. 1-3, ianuarie-martie 1935, pp. 28-35. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. IV. Biologia sexelor”, Buletin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
prostituției”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 4, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1930, p. 53. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. II. Familie și ereditate”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 5, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1934, pp. 301-308. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. III. Familie și ereditate”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 6, nr. 1-3, ianuarie-martie 1935, pp. 28-35. Comșia, Ovidiu, „Biologia familiei. IV. Biologia sexelor”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 6, nr. 4-6, aprilie-iunie 1935, pp. 127-135. Comșia, Ovidiu, „Biologie și istorie”, Buletin Eugenic și Biopolitic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
15 iulie 1938, p. 2. Iorgulescu, Nicolae, „Neavenirea avortului preventiv. Imoralitatea «avortului moral» și antieugenia celui eugenetic”, Curierul Judiciar, 24 martie 1935. Kernbach, Mihai, „Biologia crimei”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 15, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1944, pp. 1-10. Kernbach, Mihai, „Ereditatea și criminalitatea”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 6, iunie 1927, pp. 166-168. Kernbach, Mihai, Medicina În procesul socializării, Dacia Traiană, Sibiu, 1944. Leon, N., „Generațiunea spontanee și darvinismul”, Convorbiri Literare, vol. 37, nr. 4, 1903. Leonida, Iosif, „Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]