3,004 matches
-
crime politice care să fi rămas în afara intimității, ea a fost totală, chiar intimă. Așadar, ne-am iubit sau urât la comandă, am făcut dragoste eficientă fără anticoncepționale și copii conform indicațiilor - cred că îți mai amintești de simbolul „mamei eroine”! Intimizarea conținută de unele sloganuri a stimulat participarea afectivă și a dat comunismului o notă de senzualitate, asemănătoare chemării naziste, nu fără ecou - aceea de a oferi Führerului copii blonzi cu ochi albaștri, dar și prin substituirea liderilor comuniști cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
existența. // Eu am ajuns la limitele inutilității” (20 februarie 1940 Ă 562). Era aceasta o perioadă în care din inutilitate se nășteau voluptăți secrete ce nu lăsau în urmă zgura amărăciunii. Cât despre soluția muncii, soluție dostoievskiană, este și ea eroina unei odisei, cu gradul ei de spectaculozitate. Îi scrie lui Aurel Cioran, în 1968: „Am fost zece zile la țară unde am lucrat pământul. Nu mai cred decât în munca fizică, cu brațele. Întoarcerea la origini!” (16 august 1968 Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o sumedenie de opinii pe care personajele nu fac decât să le transmită, îndeplinind astfel rolul de intermediar între gândirea metafizică a scriitorului și capacitatea de receptare a cititorului. În privința personajelor feminine, constatăm aceeași lipsă de preocupare pentru crearea unor eroine cu un caracter consistent. Mai mult, dacă personajele masculine întruchipează totuși anumite aspirații și frământări existențialiste, femeile din Întoarcerea din rai sunt simple prezențe ,,scenice” folosite ca pretexte pentru susținerea problematicii ideatice sau pentru sau pentru influențarea reacțiilor personajelor masculine
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
îl exercită asupra cititorului prin crearea acestei ambiguități ce planează asupra unei posibile legături între cele două povești de iubire, meritul decisiv al construcției narative constă în crearea unui personaj feminin foarte reușit care constituie, în esență, prototipul ideal al eroinelor lui Mircea Eliade. Datorită arhitecturii inversate a romanului scriitorul reușește să ,,conserve” până aproape de final misterul asupra identității personajului feminin. Simetria prezentă la nivelul discursului narativ (fiecare personaj povestește pe rând o etapă decisivă din viața sa, desfășurată sub semnul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
lui Mircea Eliade, cel puțin în cele trei pe care le avem în vedere. Totuși ele nu rămân întotdeauna la stadiul de simple ,,instrumente” narative. Și din acest punct de vedere, remarcăm o evoluție clară de la Întoarcerea din rai, unde eroinele erau practic inexistente ca elemente efective ale narațiunii, Nuntă în cer în care întâlnim un personaj feminin puternic, o ,,Isoldă care, din prea mare iubire, fuge din calea unor Tristani obsedați de fantasmele lor...”. Eugen Simion consideră ,,creația acestui superb
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
impun o clasificare. Trebuie făcută, în primul rând, o disociere între personajele masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul nu dorește sa le dezlege. Remarcăm aceeași inconsistență a eroinelor, specifică tuturor romanelor lui Mircea Eliade. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, existența personajelor feminine este certificată doar de fascinația, uneori mistică, pe care ele o exercită asupra spiritelor masculine. Prin ele, personajele masculine ,,sunt
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului ei, intrând în dansuri macabre cu diavolul și aruncând vina asupra celorlalți. „Stăpânul tăcerii” este machiavelic-caragialianul Thot, un geniu al complotului. În Cafeaua domnului Ministru, înaltul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de dragoste ale protagonistelor de roman și participă, plânge, se bucură alături de eroină ca și cum ar fi vorba de o prietenă din lumea reală. Putem evita oare această dihotomie? Interesant ar fi dacă am putea recupera nucleul de fascinație care lucrează acoperit În noi, dacă am putea să-l analizăm și să-l izolăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Lettres) narează drama unei tinere dintr-o țară din est, câștigată, o vreme, de sloganuri comuniste și de teze precum aceea a luptei de clasă ca motor al progresului. Cum tatăl tinerei fete refuză să se înscrie în gospodăria colectivă, eroina însăși, care devenise între timp propagandistă, este socotită reacționară și are de suportat consecințele. Textul romanului se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradițiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărții au semnalat frumusețea scriiturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar putea fi doar punctul de vedere al Emmei. Dacă discursul indirect liber nu are mărci proprii, acest fapt nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
slujba propriei estetici. Fapt dovedit în Gervaise și Doamna Bovary. În această operă a lui Flaubert, importanța discursului indirect liber a fost constant subliniată de către critici. Bineînțeles, ea s-ar putea explica prin nevoia de a descrie gândurile și sentimentele eroinei. Trebuie, printr-un efort al minții, ca noi să ne transpunem în personaje, nu să le atragem pe ele în noi", îi scria Flaubert lui George Sand203; discursul indirect liber este o soluție pentru această problemă de tehnică narativă: romancierul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor. Pe când în romanul lui Flaubert, DIL apare atât la limita dintre conștiința personajului și lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată cu vorbitorii de la țară. În Doamna Bovary, DIL redă mai cu seamă discursul interior, nu conversațiile. 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor De fapt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a exercitat în existența lui Boccaccio autorul Divinei Comedii, într-una din epistolele sale, că a reprezentat „primus studiorum dux et prima fax”11 a studiilor boccaccești. Viața curtenească opulentă este deseori reprezentată în operele de tinerețe ale lui Boccaccio: eroina din romanul cu același titlu, Fiammetta, face descrieri sugestive ale plăcerilor de la curte și ale vacanțelor petrecute la Baia. În Ameto, naratorul reliefează petrecerile grandioase ale regelui Robert și în Filocolo, Florio se află într-o companie aristocrată, a unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui Chaucer față de eroinele sale. „Deoarece a înfățișat femeile ca pe niște creaturi raționale, capabile de a-i călăuzi moral pe soții lor, și care aveau un rol important de jucat în societate, este posibil să-l percepem pe Chaucer drept un scriitor <<feminist
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
însă cât nu intra în conflict cu dorințele soțului.” 36 Este, trebuie să recunoaștem, un statut feminin destul de ingrat prin subordonarea pe care o cerea. Romanul era perceput în epoca medievală ca o specie literară destinată femeilor, dar, din păcate, eroinele nu prea apăreau, ceea ce poate constitui un adevărat paradox. Titlurile operelor conțineau, de cele mai multe ori, numele eroilor, fiind astfel un argument suficient de important în susținerea supremației masculine în literatura cavalerească. Romanele medievale reprezintă un gen ce se preocupă exclusiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
izolate ale literaturii patristice, pe care va încerca să le combată cu o hotărâre demnă de apreciat.52 Marele regret al târgoveței este acela că nu sunt și în rândul femeilor scriitori care să răspundă criticilor antifeministe aduse de către învățați. Eroina chauceriană, o donna demonicata, este un tip de personaj care acționează mult mai insistent și mai direct în spațiul public, ideile ei inovatoare sau libertine răstoarnă o ordine socială vetustă, impunând un climat al libertății, al posibilității de alegere. Prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry este cu totul diferită de răbdătoarea Prudenția, eroina din Povestirea lui Melibeus: violentă și militînd pentru o atitudine feminină defensivă, vrea să schimbe rolurile dintre sexe. Toate femeile care apar portretizate în rama Povestirilor din Canterbury, târgoveața din Bath, consoarta hangiului sau mireasa negustorului, nu se potrivesc cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
povestirii, dar nimeni nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe”80. Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au fost rostite, cu toate că sunt diferite de cele ale eroinei din Povestirea cavalerului.81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
38 oportunismul lui Mai, de la rezerva fermecătoare și căutată a stareței până la zgârcenia diacului de a rosti mai mult decât este necesar sau decât crede că se cuvine. Când sunt neajutorate sau le lipsește orice forță de a se impune, eroinele lui Chaucer devin tăcute sau se ascund sub fațada unei impasibilități de neperturbat: la sosirea în tabăra grecilor, Cresida nu scoate nici un cuvânt, neținând cont de tot ceea ce îi mărturisise Diomede, în timpul propriei nunți Mai este „blânduță, dulce ca o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine chauceriene știu să-și apere punctul de vedere destul de bine. Situațiile în care sunt puse apar de cele mai multe ori ca fiind dificile, dar, în afară de unele excepții, femeile din aceste povestiri reușesc să depășească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
între oameni: „Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut de o potrivă”110, rostește una dintre cele mai inteligente și mai emancipate eroine boccaccești, Ghismonda. Spiritul renascentist este antropocentric, militează pentru egalitate socială și distincția prin valoare. Pledoaria tinerei în apărarea propriei cauze, pe lângă un retorism specific Evului Mediu, reliefează și dimensiunea moralizatoare urmărită de exemplele date, sub forma aforismelor. Dorește instituirea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]