1,413 matches
-
asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au căzut jertfă câteva personaje legendare emblematice, Nesus ori Hercul. În felul acesta, eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă, a unei suferințe amoroase care se legitimează prin numele invocate, Erosul este conceput și trăit ca o smulgere din indiferența contemplativă a unui tânăr îndrăgostit, și ca aruncare în vâlvătaia necruțătoare a unei patimi general omenești care anulează persoana și personalitatea, pentru a face din el o simplă victimă - între altele
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
cosmice, al abisurilor existențiale ale simțirii, un dionisiac tulbure și demonic, a fost supus disciplinei apolinice care domnește peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
simți ales pentru o experiență care nu poate fi decât un dar - poate otrăvit - al zeilor. Acest vreodată indică momentul - incredibil - în care poetul se simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
spațiul paradisiac al iubirii în teritoriul naturii la gesturi mai ferme și gânduri tăinuite, la izbucniri vitaliste, la momente încărcate de neliniști și zbucium. „Ca un bețiv de vinuri siracuze” îndrăgostitul ar bea „din amfora trupului rotund” lăsânduse pradă învăluirii erosului, într-o descătușare a sentimentului ca „valurile sângelui rebel,/ Cu-efervescenți de must în fermentare”. (Poem profan). Femeia iubită este chemată în „volburi de furtună”, într-o totală dezlănțuire a afectului (tot pe linie expresionistă): „Ci ca-ntr-o mare
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
căluș celest" care e dat de elaborarea stilistică. Sub pana lui Adrian Popescu, stilul dobîndește o accepție paradisiacă. Rafinamentul d-sale e o soluție a (auto)contemplației absolutorii. Sentimentele se dizolvă în subtilitatea scriiturii, revin, sublimate, în compoziția ornamentului. Astfel erosul are parte de-o asemenea înscriere în decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la mîini/ dăruite de auguștii Stăpîni.// Grei/ scoica urechilor tale poartă
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
investi într-o călătorie, nu se poate ignora în cele din urmă dacă rătăcim spre noi înșine sau mergem spre Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
urmă dacă rătăcim spre noi înșine sau mergem spre Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură, așa-zicând, ideală. „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
un minimalist american din păcate prea puțin cunoscut la noi. Deși o anume situație erotică există în mai mult de jumătate dintre povestiri (nu poate fi vorba de conflict), titlul volumului este cum spuneam mai sus, ales din rațiuni comerciale. Erosul este aluziv, discret sugerat, ține de acel firesc pentru care nu ai nevoie să insiști. Dar despre ce sînt, totuși, povestirile. Să încep cu cele mai simple dintre ele. Jurămînt de sărăcie și Prietenul cel mai bun al cîinelui sînt
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
acest an a fost una tematica. Fără a fi restrictivă, tema Femeie și Înger a dirijat totuși, în mod subtil, deopotrivă gîndirea formală a sculptorilor și viziunea lor plastică. Într-un mod evident, această temă a resuscitat motivul străvechi al erosului în artă, înțeles în dublă să ipostază de aspirație sacra și de act profan. După cum era și previzibil, sculptorii s-au așezat spontan la o distanță convenabilă de provocarea tematica și într-o perspectivă conformă structurii lor psihologice și temperamentului
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
manifestări. Mai important, însă, decît judecată valorica a celor șase lucrări este lectură lor formală în raport cu enunțul tematic și cu autoritatea lui mitologica. Cei mai apropiați de reprezentarea materială a temei, de componentă ei pămînteana sau, cu alte cuvinte, de erosul profan, sînt Aurelian Bolea și Mircea Bochis; primul într-o variantă frusta, tridimensională, anatomica și carnala, cel de-al doilea într-una mai sever codificata formal și care, chiar prin tehnică reliefului, trimite către severitatea efigiei și către încremenirea în
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
astfel încît protagoniștii să ilustreze magistral un posibil blestem sub care asocierea lor se află. Lina și Rim, Elena și Drăgănescu, Ada și Maxențiu, Lenora și Doru Hallipa, Laura și Walter și apoi Coca-Aimée sînt bovarici plasați sub semnul unui eros denaturat. Înstrăinarea - unul din leitmotivele prozei romanești - nu succede, ci precede apariția celui de-al treilea, elementul destabilizator. Nu infidelitatea este motivul peremptoriu al clivajului, ci se pare că fiecare mariaj în parte își conține cauza rupturii. Spiritul ludic al
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
femeia se de-sexualizează, deși, paradoxal și cinic, cutremurați de fiorul spaimei, am putea spune, parafrazîndu-l pe Sfîntul Ieronim, că cea cu pîntecele în suferință era însărcinată cu propria ei moarte". Într-un sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
frigider" și "citea ziarul minuscul cît un ceasornic de buzunar", pe Maria Stuart, "suplă cum e și nepămîntesc de înaltă" ș.a.m.d. Miza "spectacolului" nu este însă, nici pe departe, una minoră, din moment ce memoria și uitarea, nașterea și moartea, erosul și "amintirea fără obiect care ne va însoți pînă la stingere" rămîn temele predilecte. Însă totul își pierde și își recîștigă pe rînd solemnitatea, sub forța devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
s-a preschimbat fecioara antică ca să curme insistențele unui zeu năbădăios. Scufundată în vegetal, fata și-a păzit virginitatea, frumusețea neprihănită de seră, dar n-a putut opri lenta și nemiloasa ofilire. Din spaima de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie, din trupul concret, amorf, absent al anticarului Pamfil. La fel E. B. își rezervă aceeași sentință, auto-sacrificiul erosului. Din înclinația ei spre Cătălin, ea de-duce chiar un simt al maternității, confuz, murdar, copilul fiind străin și ea socotindu-se o "mamă denaturată", inaptă pentru creația firească a sexului ei. Teama cea mai mare este de degradare, care
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
în relația poet-critici se revarsă, ca într-un D’ale carnavalului al vieții literare, și rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
și se circumscrie eternului motiv literar al "lumii pe dos". E aici toată ironia, sarcasmul și toată suferința unei ființe dipuse să înțeleagă, nu însă și să-și asume rosturile lumii pe dos. Figura care focalizează această lume "întoarsă" e erosul, poemele care îl adună mai ales în partea a doua a cărții fiind foarte elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
-și asume rosturile lumii pe dos. Figura care focalizează această lume "întoarsă" e erosul, poemele care îl adună mai ales în partea a doua a cărții fiind foarte elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
în umanitatea lor. Căci sursa atracției dintre sexe stă în inegalitatea lor funciară, iar inegalitatea aceasta, oricum ai lua-o, presupune existența unor diferențe pe care nici o ideologie nu le poate șterge. Ștergi diferența, ștergi atracția, și atunci la revedere eros. Să conturăm însă mai precis viziunea lui Evola despre sexe. Potrivit filozofului italian, originea oamenilor se află în acel Unu divin despre care vorbesc dintotdeauna toate filozofiile tradiționale. Un Unu echivalînd cu o goace indistinctă în hotarele căreia sexele nu
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
care vorbește Evola. În virtutea acestui magnetism, coitul nu e un act biologic, ci o tensiune spirituală, și astfel superioritatea dragostei se recunoaște după sterilitatea ei, iar nu după numărul progeniturilor cărora un cuplu le dă naștere. În aceeași logică a erosului spiritual, scopul în numele căruia bărbatul și femeia se împerechează nu este plăcerea sexuală, ci stabilirea unui cîmp magnetic pe seama căruia cei doi pot intra în contact cu energiile primordiale ale universului. Că așa stau lucrurile, spune Evola, o dovedește faptul că
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
Într-o chinuita și nefericită scriitura, hibrid născut parcă din reminiscențe textuale de Ionel Teodoreanu, Mihail Drumes și Sandra Brown, dar și din proprii propensiuni literare, provocînd limitate (re-)sentimente lectorului, eposul "Jumătate dragoste" se nutrește din tematica substanțială a erosului, în cazul de față autoarea întreținînd o clară afinitate cu mitul național - naționalist aș spune - al Zburătorului. Travestiul textual se construiește ademenitor pe o tehnică similară romanțului în romanț. Romantică poveste de dragoste e redata în cea mai mare parte
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
paradoxal o uimitoare pedanterie textuala. Imitația eșuată de realitate contemporană e dublată de reflecții naive în ceea ce privește iubirea, derapaje lirice pline de sentimentalism și nostalgie construind un personaj de o adolescentă încă neterminata și instalată artificios în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă de jurnalele gimnaziale, textul Ralucăi Oancea conturează o feminitate ratată tocmai prin intelectualizarea schimonosita a propriului eros, într-o literatura artificială, cu
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă de jurnalele gimnaziale, textul Ralucăi Oancea conturează o feminitate ratată tocmai prin intelectualizarea schimonosita a propriului eros, într-o literatura artificială, cu penibile tonalități consumiste. Raluca Oancea - Jumătate dragoste, Editura Eminescu, 1998, fără preț.
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și mușcând din ea cu voracitate, până la atingerea
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
expresii lozincarde, cititorul de peste timp primind discret, dar convingător imboldul de a-l descifra într-o cheie deloc indigestă: ,La 20 de ani deveneam un proletar al culturii care sfărîmam lanțurile intelectualismului lui Camil Petrescu". Politicul se amestecă adeseori cu erosul în aliaje solide, făcînd parcă abstracție de inavuabilul aparent al acestor febre ale sîngelui. După o partidă de amor pe un teanc de reviste Flacăra, conchide aiuritor: , Cred că de aici, din combinezonul ei aselenizat pe colecția Flăcării, s-a
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]