1,004 matches
-
mai țin minte... Cine... cine venise la mine? se frămîntă el să-și amintească. Dactilografa, surîde Mihai. Se uită unul la altul fix. Apoi, rîd amîndoi îndelung, cu plăcere. Secretara nu era accesibilă, sau nu eram eu în stare să escaladez muntele ei de austeritate, povestește Mihai. În camera alăturată însă, era o femeie cam urîțică, dar cu un ce aparte, care te făcea să bănui un suflet bun. Sub pretext că-mi dăduse voie să-mi rebat cererea la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În prag pentru a o contempla și, pentru o clipă, mi s-a părut că văd În ea reflexul Nuriei Monfort, visînd cu ochii deschiși pe banca ei din piață. Am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l-am Întrebat pe șofer Înainte să cobor. — La patru și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însă m-a Împins spre perete. L-am văzut urcînd scara În tăcere, un om pe care nu-l mai cunoșteam. Julián Carax era mort. CÎnd am ieșit În grădina vilei, n-am mai găsit nici urmă de el. Am escaladat zidul și am sărit de partea cealaltă. Străzile dezolate sîngerau sub ploaie. I-am strigat numele, pășind În mijlocul bulevardului pustiu. Nimeni nu mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un Întuneric dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la bravarea timpului, la oamenii care și-au creat destinul în începuturile și pe culmile marilor culturi. Oare acei ce au impus lumii un stil de o individualitate unică n-au avut sentimentul unei energii nelimitate, capabile nu numai să escaladeze clipele, dar să înfrîngă, să se ridice pe cadavrele momentelor? N-au îngenuncheat ei prezentul și viitorul, în pornirea de a da naștere la forme noi de viață? Marile culturi au creat în ciuda timpului. În orice elan, el cedează din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vânt ce se năpustește asupra unui lan de grâu. Apoi, apoi cineva l-a luat și la dus de acolo. Singura ieșire din Jallianwala Bagh era prin spatele liniei de soldați. Oamenii speriați se călcau în picioare, încercând să escaladeze pereții. Generalul a ordonat trupelor să tragă acolo unde era mulțimea mai concentrată. Soldații au tras, au reîncărcat, au tras din nou, au reîncărcat și tot așa. Între tiruri mai era câte o pauză, de o liniște nefirească, până încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înapoi la Chopham, bărbatul de la Service, îmbrăcat în hainele sale de duminică, se uită uluit la ei. Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate, viclene. Când Gertler aterizează lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru urmărit care viră spre curtea unei școli, unde niște copii jucau baschet și baseball. Nu era foarte aglomerat, pentru că poarta era încuiată cu un lacăt și, dacă doreai să intri, trebuia fie să te strecori prin gaură, fie să escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei prezenți se împrăștiară, unii din ei fiind foarte aproape de a fi loviți, mai ales că Mazda nu încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pervazul de la Lanham? Ai sărit de acolo? Weir nu răspunse nimic, dar tăcerea lui era elocventă. Plasaseră o patrulă între Lanham Arms și clădirea în care locuia Grady și câte una pe ambele acoperișuri. Dar nimeni nu se așteptase să escaladeze marginea și să sară. Bell îi întrebă pe agenți: - Vreun semn că ar mai fi cu cineva? - Nu. Se pare că era pe cont propriu. Sellitto își puse o pereche de mănuși de cauciuc și îl culcă la pământ. Percheziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bell a dedus că cel mai bun loc din care puteai să-l împuști pe Grady era clădirea de vizavi, mai ales că era destul de ușor să pătrunzi înăuntru la unul din etajele inferioare. Era foarte puțin probabil să fi escaladat acoperișul, căci era împânzit cu zeci de camere de supraveghere. Bell rămăsese în picioare pe post de momeală pentru că știa ceva foarte important despre clădire, din episodul anterior cu ostaticii: ferestrele, la fel ca în majoritatea clădirilor guvernamentale construite recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Toți erau conștienți că ea nu le acordase decât un scurt răgaz și că erau prinși în capcană. Vasquez dădu capul pe spate și privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să taie o gaură în conductă. Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței până la brâu. Era luminată doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus în tavan. Și glasul lui Ripley cobora tot din tavan, gândi ea. Porni să escaladeze tuburile. O masă luminoasă se strecura de-a lungul pereților și căzu în tunelul în care se afla Ripley. Chiar dacă lui Hicks nu i-ar fi plăcut deloc această descriere, puțin măgulitoare, femeia se mai liniști când îl văzu. Simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
iar în dreapta spătarului bietul rapsod Broanteș, pe bruma de paie ce-i mai rămăsese de le ceilalți. Covaliov așteptă ca doamna Știucî să bea apă și să ajungă la locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră iar alții nu prea. Nu ne rămâne decât să dormim! - șopti Barzovie-Vodă de lângă perete. — Ușor de zis - răspunse tot în șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut niciodată, nici țiganii, nici McDonald’s-u’. La linia 5 un ceferist escaladează peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci peste linii. Da’ ceferistul, al dracului, poate. E din ăla care boncăne roțile cu ciocanul. Și mănâncă semințe. N-am înțeles niciodată de ce. Poate că dacă-s proaste, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de pământ. Nu mi-au plăcut niciodată, nici țiganii, nici McDonald’s-u’. La linia 5 un ceferist escaladează peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci peste linii. Da’ ceferistul, al dracului, poate. E din ăla care boncăne roțile cu ciocanul. Și mănâncă semințe. N-am înțeles niciodată de ce. Poate că dacă-s proaste, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mai apropiat de mine decât naționalistul spaniol...“. După astfel de cuvinte, ce îl mai poate aștepta pe Federico? „Când va fi să mor,/ Îngropați-mă cu ghitara/ Sub nisipuri.“ M-auzi? Mihaela Michailov O cabină de telefon fără telefon. Degete escaladate pe geam. Tălpi târâte pe pereții translucizi. Transpirație live. Sunete care țâșnesc din corpuri obosite. Voci care înconjoară mișcările ca un dispozitiv de link-uri cu exteriorul. Premisa spectacolului conceput de Vava Ștefănescu este foarte tare. De la un punct încolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
brațelor și picioarelor, numai a brațelor, numai a picioarelor, cu ajutorul unui partener, etc. Ea se poate realiza la aparatele care exista în sala de sport sau în aer liber pe gard, trunchi de copac, etc. Lada de gimnastică poate fi escaladată prin mai multe procedee: săritură în culcat facial pe ladă și coborâre în partea cealaltă prin alunecare pe abdomen; săritură în sprijin cu ambele picioare sau cu un picior pe ladă și coborâre; escaladare cu sprijin numai pe brațe. La
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
să distrugă. Acum, de când cu "revoluția portocalie", se spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre. Când am ieșit din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plec? Aveam de gând să-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Jur pe familia mea că n-am vrut să îi dau un milion de dolari să mă bage în Parlament. Omul ăsta fabulează. Trăiește cu câinii și pisicile în casă și vorbește cu ei. E tribunul câinilor și pisicilor.“ Conflictul escaladează în emisiuni TV succesive. Vadim aruncă în calea lui Becali un sondaj în care partidul acestuia nu se vede, e la „și alții“. „În noaptea asta s-a sinucis. Dacă avea 2,7%, acum are 0,7%. Omul turbează, e
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simțeam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]