2,823 matches
-
echilibru în evoluția modernismului, într-un proces cu alură inevitabilă. Avem pe de-o parte o funcție informativă a textului, pe de alta una „inefabilă”, de ordin estetic. Făcînd un ocol prin considerațiile unor Jean Caune, Emmanuel Pedler, Jürgen Habermas, eseistul nostru subliniază devansarea strictului cod informativ în cazul reportajului, care poate plonja în zona creației: „Dacă, într-un caz, mesajul e direct și liniar, deci codificat astfel încît facilitează accesarea «corectă» și imediată, în celălalt caz mesajul e deopotrivă entropic
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture un asemenea pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea » reportajului literar devine desuetă” și că „evenimentul este privit mai degrabă ca ficțiune, ceea ce înseamnă că informația e deturnată «cultural»”, eseistul nu pune oare sub semnul întrebării însăși concepția „literaturii de frontieră” aplicată adesea reportajului? N-avem altceva de făcut decît să ne întoarcem la spectacolul descompunerii spețelor, al mixturii elementelor rezultate dintr-o astfel de descompunere, precum un soi de
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
pe France-Inter un serial în 39 de episoade a câteva de minute fiecare consacrat lui Montaigne, pe care l-a reluat de curând într-o carte, intitulată, ca și serialul, O vară cu Montaigne. A ascultat, s-ar zice, sfatul eseistului de la sfârșitul secolului XVI: „Comerțul cu cărți mă consolează de bătrânețe și de singurătate, mă ușurează de o lene plictisitoare și mă cruță în fiecare clipă de tovărășii supărătoare...” Compagnon îl știe pe Montaigne pe de rost. Cartea lui ne
„O vară cu Montaigne“ () [Corola-journal/Journalistic/3234_a_4559]
-
autorul lor printre teme de tot felul. Ar fi o bună introducere într-o operă de care generația lui Ș.Cioculescu era fascinată, dar pe care tinerii de azi o ignoră. Nu ne amintim nici un singur caz în care marele eseist francez să fi fost pomenit la noi în ultimele două decenii. Ne-am bucura să greșim.
„O vară cu Montaigne“ () [Corola-journal/Journalistic/3234_a_4559]
-
Nicolae Scurtu Posteritatea poetului, prozatorului, eseistului, jurnalistului și memorialistului Nichifor Crainic (1889-1972), după patru decenii, nu izbutește să reafirme, să confirme și să impună valoarea ideatică și estetică a operei sale literare, filosofice și teologice. Intervențiile și aserțiunile lui Valeriu Râpeanu, Ștefan Voicu, Ileana Vrancea, George
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
arătându-i drumul spre documentele pe care urma să le descifreze și copieze). Nu i-ar fi îngăduit o asemenea limitare atrofiantă nici propria-i formulă de personalitate ce-l conținea în crisalidă nu numai pe romancier, dar și pe eseistul al cărui ambitus îmbrățișează toate temele existenței, pe moralist, pe criticul de artă ș.a.m.d. Pe un atare teren se cuvine a fi aprehendate epistolele de mai jos, trimise unor foste colege de facultate rămase în țară, surorile Victoria
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
cei mai reprezentativi scriitori ai tinerei generații, în persoana sa conturându-se, după toate semnele, un veritabil șef al unei generații în mișcare. Autor al mai multor volume de versuri, bine primite de critica literară, poetul se dovedește și un eseist neliniștit, pasionat și lucid. Tânărul poet e un adept al abordării frontale, fără false inhibiții, a unor teme neconvenționale, manifestându-se ca un spirit camilpetrescian, fascinat de mișcarea ideilor. Volumul intitulat Poetul merge mai departe (Ed. Eikon, 2013, copertă realizată
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
libertatea sau sexualitatea. În ciuda apartenenței sale la lumea discipolilor lui Orfeu, poetul nu face deloc figura unui visător. Dimpotrivă, Predescu e un spirit realist, un om cu picioarele pe pământ, perfect informat asupra provocărilor timpului său. Cu o surprinzătoare maturitate, eseistul sesizează terenul minat pe care pășește generația tânără, ca și pericolele la care e supusă o promoție ce se cultivă nu în bibliotecă, ci pe facebook. E o generație care tinde să rupă punțile cu tradiția părinților și bunicilor, fără
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără ipocrizie. Nu fără tristețe meditează asupra maladiilor epocii sale, asupra pericolelor pe care le aduce un climat al libertății nelimitate. Cu un patetism mereu supravegheat, cu o admirabilă rigoare speculativă, eseistul abordează o problematică vastă, nelimitânduse doar la enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre părinți și familie
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
cu propriul cap. E inutil să adăugăm că autorul eseurilor de față și-a cucerit propriul stil, cuceritor prin echilibrul fragil dintre gravitate și anecdotic, prin refuzul de a participa la dezbaterea problemelor cetății printro retorică exclusiv nihilistă. Altfel spus, eseistul știe să fie profund și convingător fără să adopte o morgă profesorală. Fermecătoarele eseuri despre iubire ale lui Flaviu George Predescu pot fi citite cu folos la orice vârstă, aparținând unui „custode neobosit al coerenței între vorbe și fapte, al
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
mult timp cantonat în portul lumii bune a literelor europene. Furtuna care a așezat astfel India și literatura asiatică pe harta lumii literare la începutul secolului trecut a fost trezită de acest personaj fabulos: poet, romancier, dramaturg, filozof, pictor, compozitor, eseist, profesor, ecologist, formator de opinii, fondator de școală, promotor al dansului, cântăreț, creator de manuale, autorul imnurilor naționale ale Indiei și Bangladeshului, un om mai mare decât vremurile și, indiscutabil, cel mai cunoscut autor indian din toate timpurile. A fost
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
manifestare literară cu asigurarea că va lua Marele Premiu al Festivalului, Trofeul Ovidius, iar organizatorii și-au încălcat promisiunea, acordând laurii lui António Lobo Antunes. Perle și podoabe A stârnit ilaritate cândva o cronică a lui Alexandru Paleologu în care eseistul declara imprudent că un poet (uitat astăzi) ar fi noul Hölderlin. Nefericita formulare a devenit atât de celebră încât a căpătat statut de material didactic: orice tânăr care aspiră să facă, vreodată, critică literară e sfătuit să nu-și riște
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
după fapta împlinită fiindcă numai după telefoane repetate mi-a trimis I.D. Bălan adresa dșumițtale. Mi-ar părea bine dacă aș mai auzi câte ceva despre dumneata. Note : Originalul acestei scrisori, încă necunoscute, se află în biblioteca criticului de artă și eseistului Gheorghe Achiței din București. 1. Liviu Rusu - Eminescu și Schopenhauer. Avec un resumé en français. București, Editura pentru Literatură, 1966, 122 pagini. 2. Ovidiu Papadima - Liviu Rusu - Eminescu și Schopenhauer în „Luceafă rul”, nr. 51, 24 decembrie 1966, p. 7
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
Grai și Suflet - Cultura Națională”, 2011, 88 pagini. (Colecția „Hyprion“). 3. Epistola a mai fost reprodusă parțial sau integral fără a fi însoțită de notele de istorie literară și culturală atât de necesare. 4. Liviu Rusu (1908-1991), muzicolog, compozitor și eseist în domeniul disciplinelor muzicale. 5. A munci este omenesc, a persevera este divin.
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
aventura descifrării Timișoarei de altădată pentru a redescoperi și conserva o identitate a locului derutantă în contemporaneitate. Evident că povestea sună cunoscut. Prozatorul, în fugă după subiecte, ajunge să nu poată alege. Cu o comoară documentară nu te joci. Publicistul, eseistul și prozatorul Vighi se găsesc în postura specialistului ce caută sagace și valorifică șugubăț. Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
unor confrați de aici și aiurea. Interesează felul în care se revarsă textele într-un text generic. Scriitorul își reamintește alături de un alter-ego, Povestașul, iar când o anumită stare nu poate fi sudată comparativ, el vizitează jovial colegi prozatori și eseiști, întreține și se slujește de fragmente ce dau, în fine, drumul la un plus de semnificație lumilor suprapuse. În primul rând, Vighi e interesat de perioada otomană a Timișoarei, percepută ca un soi de siaj mitteleuropean. Vorbind despre transformarea bisericilor
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
49-54. 11. Onșisimț Filipoiu - George Petcu - Fata-Morgana (Poeme) în Cronica literară. Caietul 2-3, februarie-martie 1939, p. 82-84. 12. Lucrezzia Kar - Silueta madernei Galatee în Cronica literară. Caietul 2-3, februarie-martie 1939, p. 60-61 + 1 foto bust. 13. Coriolan Gheție (1916-1990), jurnalist, eseist și memorialist.
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
Un cotidian francez reamintește ultimele cuvinte ale marelui eseist francez Albert Béguin, pe patul de moarte: „Traduire, traduire!” Se știe că aceasta nu era și părerea lui Kogălniceanu, care susținea că „traducerile nu fac o literatură”. Citatul din cotidianul francez e prilejuit de o nouă traducere în franceză a
„Traduceți, traduceți!“ () [Corola-journal/Journalistic/2997_a_4322]
-
de o linie de gândire care desigur își are rădăcinile într-un trecut îndepărtat, dar acum ne aflăm pe o altă treaptă a ei. Reținând aici numai opera sa estetică (lăsând deci deoparte pe aceea de filosof al științei, de eseist și de poet), vom menționa propunerea sa de a defini estetica drept disciplina care are ca obiect limbajul liric și ca metalimbaj limbajul științific. Pentru ca această definiție să devină o-perațională și fecundă, două probleme prealabile trebuie rezolvate: a) fundamentarea riguroasă
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
brusc însă printr-o întîmplare precum aceea petrecută, recent, în Atelierul de potcovit inorogi, strămutat, pentru o seară, de la Casa Pogor lîngă șevaletul, și celebrul pat din Strada Armenească, proprietăți garantate (ba, chiar, și ocrotite) ale lui Val Gheorghiu. Prozator, eseist, publicist, pictor - despre care s-au rostit, în timp, cei calificați să facă -, Val Gheorghiu e și un amfitrion șugubăț, pus pe șotii culturale, riscînd o "manifestare multimedia" într-un loc unde s-au văzut de toate: proze scurte, arlechini
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
de aceștia, asociațiile culturale importante, judecate după eficiență și impact, nu doar după pretenții (de la Societatea Academică Daco-romană fondată la Roma la sfîrșitul anilor cincizeci și mutată ulterior la München, la micul dar activul cenaclu �Apoziția", animat de poetul și eseistul George Ciorănescu), instituțiile politice ale exilului, mai ales cele din primii ani, între care o însemnătate deosebită o capătă, după părerea mea, reliefarea tentativelor de a realiza necesara, dar imposibila joncțiune dintre cele două entități fracturate ale literaturii române, din
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
inteligența și maturitatea, socotindu-l un adolescent întârziat. Pericle Martinescu tocmai inteligența vie și spiritul cu adevărat boem se străduiește să le analizeze și să le pună în valoare (cum făcuse și în cazul lui Rousseau). Din secolul XX pe eseist l-a atras personalitatea controversată a lui André Malraux. În volumul Existențe și creații literare sunt incluse două articole despre Malraux, scrise, unul în 1966 și celălalt în 1977, dar din paginile Jurnalului intermitent aflăm că interesul pentru autorul Condiției
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
datează din tinerețe, așa cum și Rousseau sau Flaubert, Dostoievski, Erskine Caldwell, Faulkner, Kazantzakis sau Joyce țin de descoperirile și pasiunile tinereții sale. La Malraux l-au entuziasmat în primul rând Antimemoriile, bineînțeles prin calitatea lor cea mai de preț pentru eseistul român: absența confidențelor. Semn de mare slăbiciune, confesiunile legate de viața intimă, îi repugnă unui scriitor ca Pericle Martinescu, ce s-a dorit în jurnalele sale un martor obiectiv al epocilor prin care a trecut, un intelectual modern, fără efuziuni
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
le suscită această specie literară hibridă, la limita dintre spațiul ficțiunii și al nonfictivului. La aceste întrebări încearcă să răspundă Mircea Mihăieș în cărțile lui. De veghe în oglindă, de pildă, e o carte demnă de interes atât prin meditațiile eseistului asupra unor jurnale celebre (Stendhal, Tolstoi, Musil, Virgina Woolf, Gombrowicz, Gide, Camus, Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
lămurirea pe care-or s-o aducă, mult mai târziu, analiștii, dar până atunci, înapoi la clasici, la greco-latini, la Isocrate, la Augustin fericitul, înapoi la Părinți, ca să înțelegem cum se mărturisește, cum trebuie să fii martor și martir (...)". Intenția eseistului e ca, în interpretările sale, să extragă particularitatea viziunii unui anumit scriitor, să-i definească și să-i nuanțeze personalitatea în datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]