1,942 matches
-
în cele mai variate situații, pe baza evidențierii trăsăturilor caracteristice fiecărui individ în parte. După M. Zlate (1994), calitatea observației depinde de o serie de factori cum ar fi: a) particularitățile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea atenției, capacitatea de sesizare a esențialului, intuiția etc.); b) ecuația personală a observatorului (tip evaluativ, tip descriptiv, tip imaginativ, tip erudit); c) caracteristici ale percepției (selectivitatea percepției, factori sociali care pot modela sau deforma percepția etc.). De asemenea, se știe că procesele, stările și însușirile psihice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun mereu întrebări ca să aflu adevărul în toate amănuntele, mă întreb dacă instinctiv nu încerc să reduc acel adevăr, să transform aceste amănunte. Orice aș face, esențialul rămâne intact. Ioana mi-a spus singură adevărul, numai pentru că firea ei era loială și se socotea legată față de dragostea noastră veche să nu-mi ascundă nimic. Și întîrziase mărturisirea numai pentru că nu stinse procedeul prin care să mă anunțe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o farsă faptul de a primi în salon pe toți musafirii. M-am spovedit poate și pentru că speram ca prin plângerea mea să împiedic legătura dintre ei sau să distrug tot ce se întîmplase până acum. Dar nu era acesta esențialul. Ioana avusese dreptate: suferința din pricina ei a fost un motiv numai, explicația se găsește în caracterul meu nenorocit. Întotdeauna i-am vorbit Ioanei despre moarte. Nu acesta este un subiect pentru doi îndrăgostiți, oricât aș fi reușit să o înfiorez
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Georges Dumézil. Savantul francez publicase în 1949, sub titlul L'Héritage indo-européen à Rome (Gallimard) rezultatele cercetărilor sale privind ideologia tripartită indo-europeană și mitologia romană; cititorul avea astfel la dispoziție, sub forma unor lungi citate și a unor rezumate, esențialul din cele șapte volume publicate timp de opt ani. Succesul lui Dumézil ne-a îndemnat să încercăm aceeași experiență. Nu se punea problema să facem un rezumat al unora dintre lucrările noastre anterioare, însă ne-am îngăduit să reproducem anumite
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
soți și părinți, alegeau să se consume în posturi, rătăcind ca niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei ce se osândeau, ei bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită, în schimb, era, în mod cert. De rai, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
își iubește eroina și suferă pentru ea, așa cum G. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. Prozatorul își privește propria-i scriere ca o operă de observație științifică, de aceea reconstituie fapte vechi și interpretează mereu, făcând psihologie, încercînd să descopere esențialul atât în lumea din afară, cât și introspectiv. Adela e un roman concis de analiză și introspecțiune. Romantismul, aerul ușor desuet din Adela țin de unghiul de vedere din care autorul privește personajele și zugrăvește epoca. Totul este aici fin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ajuns chiar atât de departe? a strigat el. Ah, atunci e de zece mii de ori mai bun decât mine. Nici nu poate fi vorba de o asemuire între noi. Kao nu e preocupat decât de mecanismul spiritual. Căutând să surprindă esențialul, el uită de amănuntele mărunte; concentrat pe însușirile lăuntrice, le pierde din vedere pe cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă, și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În Întâmpinare cu mâna Întinsă. „Deci, nu te astâmperi...? Bine, bine,bagă de seamă...! M-ai reclamat la toate nivelurile, așai...? Bănuiesc, În momentul de față ai depus o altă reclamație Împotriva mea...! Însă tu Împreună cu sfătuitorii tăi nu realizați esențialul: aceste reclamații pe care le sootesc maculatură, În cele din urmă sunt trimese mie pentru a decide care-i gunoi și care urmează să-i dau atenție...? Și din moment ce eu, cu poziția ocupată În societate informez superiorii mei precizănd... Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asemenea oră este ca apa distilată. Care putea fi cea mai nefericită Întîmplare din viața unui angrosist de combustibil? Oare au Încercat să-și bată joc de mine sau am dat din Îmtîmplare peste un neghiob ? Dar n-are importanță, esențialul este că invizibilul rămîne invizibil. Ceea ce am vrut să văd se și vedea. Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la ei; deja miros a trecut. Cam asta voiam să-ți spun, dragă Mihaela, eu, care mă simt bărbat de bărbat și care niciodată n-am vrut să fiu altceva, dar am puterea să recunosc că, dacă am învățat ceva esențial despre viața asta, o datorez femeilor pe care le-am cunoscut. Atâta tot. martie 2000 Mihaela: Vaporul Povestea asta a ta cu băieții de băieți, o poveste nespus de întremătoare, m-a trimis la cestiunea zilei, politica. Aseară vorbeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ale întâlnirii noastre, fără să readuc în lumină faptele sau numai iluziile ce-au urmat și care mă fac s-o mai aștept pentru că nu m-am împăcat nici azi cu plecarea ei definitivă. Pentru că mai cred și acum că esențialul nu este destinat pieirii, or întâlnirea noastră a ținut de această semnificație a vieții, supusă unei legi venite de sus. Cel puțin așa cred sau m-am obișnuit să cred. E adevărat că uneori, închizând ochii, lumea născută din sticlirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reținută. - „Cinci ani și ceva, rostii, și nu mă împac nici acum”. - „Taci! O să vină o zi - și tu crezi, asta, o să ne întâlnim din nou, numai că, s-ar putea să nu ne dăm seama, pentru că nu știm nimic esențial despre legile acestei lumi”. O ascultam înmărmurit. - „Atunci - o auzii din nou - timpul luneca spre vară, uituc de examenele de sinteză, de sfârșit de an pe care le dădeai, mă sărutai în bătaia limpede a lunii, eu mă înecam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și se desfac, vei sta încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți de primăvară, de vară, de toamnă, rareori în lumina zăpezilor sticlinde și nimeni nu va veni - cine știe? Poate voi mai veni, dar nimic esențial nu se va întâmpla căci ce este esențial se întâmplă numai o dată în viață; va crește lângă tine destinul fiicei tale, dar mai norocos decât al tău, mult departe de tine, de câmpia aceasta fericită-nefericită. Eu, la numai câțiva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tipii de genul ăsta e că nu au nevoie de ceva care să le stimuleze încrederea în sine, sunt destul de nesuferiți au naturel, fără să mai adaugi și cocaina. Toți aveau fețele congestionate și un oarecare aer de disperare, ca și cum esențialul era să se distreze. —Eu sunt Drew Holmes. Tipul îmi fâlfâi iar punguța de coca prin față. — Încearcă, e super, o să-ți placă la nebunie. Era al treilea tip care îmi oferea cocaină și părea chiar pasionat, ca și cum abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
patruzeci și cinci de ani ai lui când dă peste ceva care i se potrivește de minune. Îi place la nebunie. — Și atunci, de ce avem nevoie de el? — Ai încredere în mine, moșule. Cu Guyland la bord cresc cotele producției. Esențialul e că nici unul din filmele lui Lorne Guyland n-a ieșit în pierdere. A ridicat vânzările prin TV, cablu și video cu cincizeci la sută, ceea ce înseamnă că vom avea niște profituri splendide în Taiwan și Guadelupe. Am o gașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nebunie, ci sunt nebunii prin păcat moral, prin îndepărtarea de la lege. Nebunia este cuprinsă acum în universul discursului, devine mai subtilă, este în inima oamenilor, le reglează și le dereglează conduita. „Nebunia aceasta e meschină și relativă și dispare în fața esențialului, viața și moartea, dreptatea și adevărul. Discursul prin care se justifică aparține unei conștiințe critice a omului”5. Michel Foucault crede că există distanța între cele două forme de nebunie: „viziunea cosmică, element tragic și reflecția morală, element critic”; de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se revoltă Gribb. Pierdeți cu totul din vedere esențialul. Ideea este următoarea: cuvântul importanță înseamnă „a avea însemnătate“. Adică a avea înțeles. Iar, Elfrida, care crede că poveștile sunt importante, spune că preferă să aibă mai puțin înțeles, adică să fie mai puțin importante. Pe de altă parte contesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă la rîndul ei și, cu timpul, ajunse să dorească orice și-ar fi dorit Penélope. Nimeni nu observase, nimeni nu acordase atenție, Însă, ca Întotdeauna, esențialul chestiunii fusese hotărît Înainte ca povestea să Înceapă și, la vremea aceea, era deja prea tîrziu. Aveau să treacă multe luni de priviri și de dorințe deșarte pînă cînd Julián Carax și Penélope să poată rămînă Între patru ochi. Trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de băiat într-o carte, fiind găsită peste zece ani de un mare prieten pictor, Mac Avoy, musafir pentru câteva zile în casa Celibidache. Esențialul de pe cele două pagini pline de ștersături și greșeli era: Si le monde était comme monsieur, le monde serait heureux comme au paradis! 1 29 IMAGINI DE INTERIOR 1. Dacă toată lumea ar fi cum este domnul, lumea ar fi fericită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și de acolo, fără nici o oprire, schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și trimitem răvaș cu săgeată la primul loc de primire a mesajelor din rețeaua noastră de la Istanbul. Apoi, dacă altă ieșire decât moartea nu e, ridicăm pavilionul Moldovei. Asta va alerta iscoadele noastre, iar mesajul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]