881 matches
-
-i cu putință ca trupul să aibă alt destin decât Capul." Jurnalul este însă și căutare profundă, dreaptă și umilă a lui Dumnezeu și a creației Sale. Jurnalul trebuie citit. Pe îndelete. Pr. prof. Ion Buga - Golgotă și Parusie (Jurnal eshatologic - Caiete II) - Editura Sf. Gheorghe-Vechi, București, 2001, 288 p., f.p. În căutarea ființei interioare Toate cărțile scrise de Henri Michaux și-au dat întâlnire într-una singură sub titlul În căutarea ființei interioare. Un fragment, o povestire, un poem sau
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Marea sa pasiune au fost apocrifele, despre a căror importanță a ținut o erudită și pasionantă dizertație, în urmă cu 120 de ani, la Ateneul Român. I-a copleșit pe audienți cu frumusețea expunerii, cu mostrele de legende hagiografice, legende eshatologice și legende despre Antihrist, cele mai multe descoperite, cu imensă trudă, de el însuși: „De unde le-am scos? Din manuscripte scrise de români, peste care paianjenul uitării a țesut mreja sa seculară, adunate cu multă trudă și cu multe jertfe, alese dintre
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
Cîteodată Marx le-a falsificat complet spiritul, manipulîndu-le grosolan. în sfîrșit, în lipsa oricărei rigori științifice, cele mai celebre texte marxiste trebuie privite nu că economice ori filosofice, ci că literatura pură. Marx a fost polemist teribil și nedrept, un poet eshatologic, un fabricant de metafore excepționale. Totul a luat naștere din frustrări, din ură, din necinste, din revanșa. Stilul de viață și de expresie al lui Marx reprezintă un fel de mise en abîme a stilului de viață și de expresie
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
Frazele de intrare în jurnal îl invocă, fără să-i refuze vina complicității: Nu spre o religie anume recurg, nici spre popi, predicatori, biserici, ci direct spre Dumnezeu, pe care îl iau martor, judecător, confrate sau complice al imensului cataclism eshatologic la care asistăm neputincioși, cu dublă melancolie, alături de șarpele și demonul casei, și al patriei". Monica Lovinescu dialoghează cu oamenii, dezbate situații, în timp ce pentru Sîrbu, rămas în locul și în era suspiciunilor, nu mai e posibil dialogul cinstit decât cu o
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
plină desfășurare. Fie că disprețuim sau nu asemenea agitațiuni provocate de venirea anului 2000, sîntem inevitabil afectați de eveniment, de la inconveniența produsă de supraaglomerarea curselor de avion în preajma fatidicei date de 31 decembrie, pînă la crearea unei adevărate culturi a eshatologicului, de care fără să vrem sîntem influențați. Se fac filme pe această temă a sfîrșitului, se inventează tot felul de gadgets, se lansează zvonuri, si, fără îndoială, se scriu cărți. De la SF-uri minore pînă la sofisticate thrillers psihologice. Însă
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
Provocările actuale și realitatea literaturii postsovietice.Accentul s-a pus pe dialog, care a prevalat chiar și în secțiile ce nu au fost supranumite "mese rotunde" (printre acestea din urmă, au figurat teme ca: Literatura rusă contemporană-stări și perspective; Concepțiile eshatologice ale lui Dostoeivski etc.). Cercetările dostoievskiene actuale se caracterizează prin extinderea nemaiîntîlnită a zonelor și componentelor hermeneuticii. Se merge riguros la amănunt și la documentarea aspectelor textuale sau intertextuale, prototipuri, biografia etc. Cele mai interesante lucrări dezvoltă acea nouă direcție
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
baza credinței sale pravoslavnice. Se discută chiar despre dezvoltarea unei noi discipline de cercetare, cea a "filologiei religioase" , orientare a cărei reprezentantă in extremis este teologul amator Tatiana Kasatkina - președintele unei secții și moderatorul unei "mese rotunde" cu tema Concepțiile eshatologice ale lui Dostoievski. Iată și cîteva titluri din programul primei secții: însemnul dumnezeesc la preasfințitul Antonie (Blum) și în opera lui Dostoievski; Prezența lui Dumnezeu în interpretarea lui Dostoievski și Nabokov; Dionisismul creștin și personalismul lui Dostoievski. Atunci cînd sunt
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii. Scenariul mitic al genezei poate apărea în poezia ceremonialului de la Anul Nou, cu motive cosmogonice sau eshatologice, orice distrugere fiind urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume renăscută. Despre timpul sacru sau mitic s-a mai spus ca este un
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii. Scenariul mitic al genezei poate apărea în poezia ceremonialului de la Anul Nou, cu motive cosmogonice sau eshatologice, orice distrugere fiind urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume renăscută. Despre timpul sacru sau mitic s-a mai spus ca este un timp semnificativ. Prin aderența sa la realitate și adevăr, timpul mitic se deosebește
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
creație permite participarea umană la viață divinului, în același timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat 3. Pentru Sfanțul Grigorie, extensiunea
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
ei!) și cu casa Veronicăi Micle XE "Micle, Veronica" . Acum lucrurile se mai clarifică puțin pentru tine, deși nu știi încă exact când se va pleca în Israel - dacă se va mai pleca vreodată. Parcă detectez un fel de angoasă eshatologică aici... Toată această plecare este cumva abstractă, deși devine tot mai personală; pe măsură ce afli mai multe despre spațiu - ținta plecării, Israelul, capătă o oarecare materialitate, cel puțin grație imaginilor mișcătoare din jurnalul cinematografic -, devii tot mai nesigur în privința timpului. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care vreau să le tratez; în versiunea lungă a cărții bazate pe Conferințele Culianu o să scriu despre axis mundi, despre stâlpul cosmologic. El se găsește în Talmud, dar nu e atât de vizibil în Cabala. Cabala are altceva, mitic și eshatologic, care este de fapt exact inversul. Cabala se duce în direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
găsește în Talmud, dar nu e atât de vizibil în Cabala. Cabala are altceva, mitic și eshatologic, care este de fapt exact inversul. Cabala se duce în direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o viziune cosmologică, te duci de la o viziune cosmologică la una eshatologică, totul trebuie regândit într-un fel fundamental. Dar cred că pentru Eliade XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o viziune cosmologică, te duci de la o viziune cosmologică la una eshatologică, totul trebuie regândit într-un fel fundamental. Dar cred că pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" era prea târziu. Nu știu de ce s-a oprit; el a înțeles ceva, dar înțelegerea nu a fost așa de profundă ca să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de rezistență, de opoziție moderată, îl constituie adaptarea Bisericii, în calitatea ei de societate umană, la stat, în funcție de evoluția istorică și de regimurile sociale, după cum remarca Antonie Plămădeală: ,, Dat fiind faptul că Împărăția lui Hristos este de natură spirituală și eshatologică, Biserica Ortodoxă nu s-a confruntat niciodată cu o ideologie oarecare sau cu un regim politic sau sistem, oricare ar fi fost el. Cu siguranță, structurile sociale și regimurile politice ale epocii nu-i sunt indiferente, pentru că ea s-a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Isus n-a lăsat nici o literă scrisă, doar câteva semne pe nisip: ne amintim de celebrul episod al femeii adultere, care, de fapt, nu aparține evangheliei, ci a fost inserat ulterior de către un scrib. Apoi, mesajul lui Isus este unul eshatologic, de sfârșit de lume: la ce bun, în acest context, să lași moștenire o Carte generațiilor care, în principiu, nu vor mai exista? Redactarea textelor creștine începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al primului secol, odată cu Pavel, și se întinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu înseamnă a impieta în vreun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de texte intertestamentare pentru a ilustra genul respectiv: de exemplu, toate textele referitoare la sfârșitul lumii trebuie considerate „apocaliptice”? De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul „apocaliptic” marcați inconștient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic. În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfârșitul lumii”. și totuși etimologia refuză categoric o astfel de interpretare: apokalypsis vine de la apo(„dez-”) și kalyptein („a acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din cauza imaginilor-șoc folosite în descrierea sfârșitului (eschaton), dar mai cu seamă a faptului că viitorul interesează îndeobște mai mult decât trecutul, iar soarta oamenilor mai mult decât aceea a planetelor ori a îngerilor, termenul „apocalipsă” a căpătat un sens marcat eshatologic. În ceea ce mă privește, susțin punctul de vedere al lui Christopher Rowland, și anume: factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credința că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelației care scoate direct la lumină tainele dumnezeiești. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze tainele cerești. Vizionarul nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot parcursul Cărții lui Enoh, cu viziunile cosmologice. Să existe vreo legătură între „competența cosmologică” și faptul că personajul nostru a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani (până a nu fi ridicat la cer de către Dumnezeu), adică exact
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu chip de om scoate din gură un val de flăcări. Toți vrăjmașii devin scrum, în sensul concret al cuvântului. Ființa coboară de pe muntele zburător și cheamă împrejurul său o altă mulțime, calmă și senină. Viziunea are o clară semnificație eshatologică, scoasă în evidență și de interpretarea oferită în continuare. Omul ieșit din apele mării nu este altul decât Mesia, „păstrat de Cel de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au decăzut, în sensul că au căzut de la fața lui Dumnezeu, repetând aventura nesăbuită a îngerilor răzvrătiți. Conflictul cu divinitatea se înăsprește. De altfel, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu în viitorul foarte apropiat 135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de-a lungul viziunii majore (8,2-22,5). Bornkamm însă a fost primul care a demonstrat cu minuțiozitate că în capitolele 8,2-14 și 15,1-20,5 se descriu de două ori (în moduri și cu sensuri diferite) aceleași evenimente eshatologice. Cititorul interesat poate verifica pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]