2,011 matches
-
anul acesta, ca anul trecut și ca de cînd mă știu n-am fost“. De dragul unui posibil adevăr, s-ar putea ca și noi, cu ipoteza de mai sus, și Creangă, cu înduioșătoarea evocare, să fim mai apropiați de o etimologie populară decît de una foarte riguroasă, pentru că nu prea putem explica vocala u din silaba a doua. Surprinzător este totuși faptul că pînă acum nimeni, din cîte știm, nu a încercat să clarifice etimologia lui Humulești. Jidoștița Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să fim mai apropiați de o etimologie populară decît de una foarte riguroasă, pentru că nu prea putem explica vocala u din silaba a doua. Surprinzător este totuși faptul că pînă acum nimeni, din cîte știm, nu a încercat să clarifice etimologia lui Humulești. Jidoștița Este numele unui pîrîu de 19 km, afluent de stînga al Dunării, și al unui sat aflat în apropierea acestuia (în județul Mehedinți). Pot fi corelate etimologic cu acest nume toponimele Jid (pîrîu de 11 km), afluent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest toponim, intermediar pentru etimologia noastră, a devenit Zidov(i)știca. Numele văii a putut fi transferat pîrîului care o străbătea și satului așezat pe malurile acestora. Cetatea presupusă de actuala carieră s-ar fi putut numi *Židov(i)skyjî gradŭ, „Cetatea uriașilor“. Numele Jidostița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelui Mării Negre este însă mai complicată și mai incitantă. Grecii, care au colonizat în vechime teritoriile din apro pierea ei (inclusiv Dobrogea noastră actuală, în care au întemeiat orașele Histria, Tomis, Callatis) au „adaptat“, după obiceiul lor, numele persan, prin etimologie populară, la Axeinos (pontos), „marea neprimitoare de străini“ (din prefixul negativ-pri vativ ași apelativul xeinos, „străin“). Vor fi știind ei ceva, după cum a aflat mai tîrziu și poetul Ovidiu, exilat pe țărmul ei. Marinarii, cu frică de mare și cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum sunt utilizate și astăzi. Evident, așa cum se întîmplă frecvent cu etimologiile, îndeosebi cu cele privitoare la toponime, discuția rămîne deschisă și așteaptă noi probe și argumente pentru o soluție sau pentru alta. Moșna Este numele a trei pîraie (unul afluent de dreapta al Prutului, altul afluent de stînga al Tîrnavei și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele Mureș se regăsește, cel puțin pentru un tronson, în evoluția toponimului Tîrnava. Cît privește formantul Mureș din toponimul Maramureș, este de presupus că nu e hidronimul străvechi Mureș din Ardeal, ci un omonim, se pare derivat din slavă (vezi etimologia Maramureșului). Un traseu mai scurt, mai simplu și mai puțin verosimil a propus G. Giuglea, care consideră că a din formele străvechi Marisios și celelalte a putut trece la u în limba romînă în mod direct, cum s-a întîmplat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
elidarea semivocalei ŭ). Instituția juridică a săvod-ului, specifică slavilor, pare a fi fost cunoscută și romînilor, care au un vechi apelativ sodăș, sodîș, sodeaș, solduș, „chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos, szovatos). Dacă s-ar accepta această etimologie, magh. Naszód n-ar putea continua fonetic forma slavă, ci ar reprezenta rostirea ungurească a romînes cului Năsăud. Întreaga construcție de mai sus se năruie dacă acceptăm părerea majorității analiștilor că Nazwod din 1264 este o transcriere greșită a formei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel, a fost compus cu formantul Dorf, „sat“). Așadar, creat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei zone este preponderent romînească (Bera, Bucium, Costești, Ludești, Grădiște, Luncani, Măgureni etc.) M. Homorodean, care a realizat o monografie toponimică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru prima oară în 1470. Etimologiile propuse variază de la un cercetător la altul: e vorba în primul rînd de entopicul romînesc părîngă „prăjină de transportat greutăți“ (< lat. palanga < gr. phalan). Unii încearcă să-l apropie de Varîngul din Transilvania de nord, neglijînd legile fonetice ale limbii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele Groapa Mîndrii, Căldarea Ciobanului, Gaura Mohorului, Jezeru, Găuri, Zănoaga, Căldarea Setei, Căldarea lui Murgoci, Gropu etc. Au fost făcute
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînă în curs de formare (pentru care nu se cunosc foarte bine tendințele fonetice și gramaticale) și din perioada imediat următoare, care, în contact cu slavii și cu alte popoare, a putut trece prin filtre succesive (inclusiv de genul contaminărilor, etimologiilor populare, adaptărilor) variantele apărute, pînă la forma actuală. Etimonul slav neatestat și cu sens neclar *pŭrŭtŭ (după alții, părătă) ar putea intra în ecuație ca formă împletită (contaminată) cu numele străvechi, cu atît mai mult cu cît unele popoare slave
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rothel, Roschel, ceea ce l-a determinat pe I. Kisch să afirme că numele era la origine german (deși în documente se spune că așezarea a fost locuită în trecut de ruteni), fiind adoptat de romîni și adaptat fonetic prin apropierea (etimologie populară) de apelativul rășină. Kisch nu precizează însă care anume este numele german și ce însemna (poate ceva legat de „rușii“ care ar fi locuit acolo în vechime?). Se pare însă că într-adevăr Rășinariul a avut un nume mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechime?). Se pare însă că într-adevăr Rășinariul a avut un nume mai vechi, probabil Rîușor, transcris defectuos, dar apropiat de formele germane, care a devenit cu timpul, datorită evoluției numelui locuitorilor săi - *rîușorari, *rușonari, *rășinari (prin același fenomen de etimologie populară, invocat de Kisch) - actualul Rășinari. W. Scheiner și Iorgu Iordan consideră că Rășinari este un derivat de la apelativul rășină (rășinari, „cei care strîng și vînd rășina brazilor“ folosită ca tămîie în slujbele religioase). Ocupația aceasta este confirmată în documente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rece, Someșul Rece, Valea Rece, Vîrful Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte, izvor, fîntînă, vîrf, sat etc.). Accentul oficial pe prima silabă indică etimologia slavă, în timp ce accentul popular pe sufix arată că e vorba de o formă romînească (dacă nu e vorba, într-un sens sau altul, de o adaptare sau o analogie cu alte nume). Însușirea de a fi „rece“ a fost folosită
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rocna, iar locuitorii, rodneni, rogneni, rocneni. Transformarea d > g > c este frecventă (cf. Zlat na > Zlacna > Zlagna, Lopatna > Lopacna > Lopagna, Sătmar > Săcmar). Etimonul este, fără îndoială, sl. rŭdŭni > rudna (< ruda, „metal“, „pămînt roșu“ + sufixul na), forma germană, Rodenau, fiind o etimologie populară, care o apropie de apelativul Roden, „desțelenire“. Slavul Ruda este prezent, în formă simplă, compusă ori derivată, în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna; srb. Rudna; slov. Rudnik; cr. Rudenice, Rudničko
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nou, al unei localități din județul Caraș-Severin. I. Pătruț, pornind de la rostirea locală actuală Sălbășel și raportîndu-se la variantele transcrise în documente Szilbacsel, Sylbasel, Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vreme în paralel. Concluziile confirmă credibilitatea fonetică redusă a formei toponimelor transcrise în documentele străine, importanța analizei a cît mai multe atestări istorice și a răspîndirii geografice a numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și multicriteriale a originii, genezei și etimologiei toponimice. Sîncel Este numele a două sate, unul în județul Alba (la altitudinea de 290 m) și altul în județul Harghita (la altitudinea de 900 m). Prima atestare, în 1252, este sub forma Zonchel, deformată, bineînțeles, de textul oficial. Rostirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fîntînă“). Satul Sibioara din județul Constanța pare a fi întemeiat (și botezat) de ardelenii din zona Sibiului imigrați acolo. Forma romînească Sibiń > Sibiiu, care a menținut destul de bine forma slavă originară, se regăsește în numele german al Ardealului, Sibinburg, devenit, prin etimologie populară, Siebenbürgen. Tot din această formă au rezultat magh. Szeben, și germ. Zibin (care a revenit la romîni ca Țibin). Siret Numește un rîu, afluent al Dunării, cu o lungime de 559 de kilometri, și mai multe localități în cîteva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un apelativ romînesc străvechi, tămpă, tîmpă, provenit dintr-un radical preroman, cu urmași în unele dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Interesant este că unul dintre vîrfurile Tîmpei este numit de sași Raupenberg, adică „muntele omizilor“, evident o etimologie populară pentru Ruppin Berg (e atestat sub forma Ruppin Berg, iar alt toponim Ruppegaz) în care la baza primului termen component stă un vechi apelativ romînesc (prezent și în Rupea) provenit din lat. rupes, „stîncă“. Întregului perete stîncos sașii îi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s-a format, prin polarizare, toponimul Cîmpia Tîrgoviștei. Sufixul -iște, de origine slavă (< iște < icî), dezvoltat cu sufixul -ov într-un sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul unde a fost un tîrg, adică un oraș comercial“. El se încadrează, astfel, în seria onomasiologică și lingvistică Săliște („locul unde a fost un sat“), Grădiște („locul unde a fost un oraș), Mostiște („locul unde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin care curge rîul respectiv. Toponimele Tîrnova (care desemnează două sate din județele Arad, respectiv CarașSeverin, și o rezervație fosiliferă din Munții Semenicului), Tîrnavul Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînii) și Tîrnăvița (sat din județul Harghita) au aceeași etimologie, dar cu o variantă fonetică a sufixului caracteristică altor dialecte slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Munții Căpățînii) și Tîrnăvița (sat din județul Harghita) au aceeași etimologie, dar cu o variantă fonetică a sufixului caracteristică altor dialecte slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
greu de dovedit care dintre aceste nume au fost create ex nihilo de populația respectivă, înlocuind toponime anterioare formate în romînește sau în alte limbi, și care au fost traduse din romînă sau din altă limbă. Pînă la proba contrarie, etimologia acceptată este cea care explică toponimul actual, așadar, în cazul nostru, Tîrnava < sl. trŭnŭ, „mărăcine, arbore spinos“. Techirghiol Este numele unui lac din Podișul Mangaliei și al unui oraș din județul Constanța, așezat pe malul lacului. De la limnonim (nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]