2,548 matches
-
relației genotip/fenotip este încă și mai mare. Fenotipurile diabetului zaharat sunt, evident, mult mai numerose decât tipurile de diabet care sunt indicate în „Clasificarea etiologică” a OMS din 1998 (vezi capitolul „Clasificarea diabetului zaharat”). Menționăm că titulatura de „clasificare etiologică” este improprie, întrucât cauza primară a principalelor tipuri de diabet nu se cunoaște cu precizie. Se cunoaște mai mult mecanismul patogenic operant, ca, de exemplu, autoimunitatea anti-β-celulară în unele forme de T1DM. Pentru T2DM (covârșitor numeric), contribuția defectului insulinosecretor sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
dezbateri trebuie apoi continuate prin determinarea cauzei și tipului de defect insulinosecretor sau de insulinorezistență. În fine, cele două mecanisme se pot asocia în proporții variabile, dând naștere la forme mixte cu o infinită varietate fenotipică (31). Privind în „Clasificarea etiologică a diabetului zaharat” (Tabelul 1), există numeroase încadrări criticabile sau prezentând un mare grad de incertitudini. În categoria „Alte tipuri” (diabet secundar) sunt incluse ca subclase „Defecte genetice ale funcției β-celulare” (de exemplu, MODY) și „Defecte genetice ale acțiunii insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
exemplu, MODY) și „Defecte genetice ale acțiunii insulinei”. Ori aceste două tulburări se regăsesc în toate cazurile de T2DM, așa cum, de altfel, reiese din explicația ce urmează după menționarea T2DM. Din aceste considerente se poate trage concluzia că autorii „clasificării etiologice”, în absența unor elemente etiologice concrete, au preferat plasarea unui mare număr de forme de diabet în categoria „Alte tipuri”, amplificând mult grupa „Diabetul secundar”. Până la precizarea relației precise genotip/fenotip, în fiecare caz în parte, ne vom mărgini în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
ale acțiunii insulinei”. Ori aceste două tulburări se regăsesc în toate cazurile de T2DM, așa cum, de altfel, reiese din explicația ce urmează după menționarea T2DM. Din aceste considerente se poate trage concluzia că autorii „clasificării etiologice”, în absența unor elemente etiologice concrete, au preferat plasarea unui mare număr de forme de diabet în categoria „Alte tipuri”, amplificând mult grupa „Diabetul secundar”. Până la precizarea relației precise genotip/fenotip, în fiecare caz în parte, ne vom mărgini în a expune „fenotipurile clasice” redate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
aceste denumiri subliniază importanța majoră a factorului vârstă în apariția diabetului zaharat. Faptul că reminiscențe ale acestor apelative mai sunt întâlnite încă și în prezent se datorează frecventelor modificări ale titulaturii incluse în clasificările oficiale OMS, care încearcă adoptarea criteriului etiologic sau cel puțin patogenic care să caracterizeze diferitele forme. Din păcate, testele simple care să stabilească prezența sau absența autoimunității, insulinorezistenței sau defectului insulinosecretor, nu îndeplinesc încă condițiile unei aplicări practice. Elementele de bază în definirea unui tip de boală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
insulinodependent” nu exclude apartenența lor la fenotipurile patogenice menționate. Întrucât aceste „fenotipuri terapeutice” se suprapun în mare măsură cu tipurile 1 și 2 de boală, descrise pe larg în acest tratat, nu vom mai repeta particularitățile lor clinice, patogenice și etiologice. Singura mențiune pe care o facem este legată de influența „insulinoterapiei” asupra „fenotipului clinic” (în special asupra indicelui masei corpului). Parametrul clinic cel mai puternic influențat de insulinoterapie este greutatea corporală. Sunt relativ puține cazurile (~ 20%) în care după introducerea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
și 77,5%. Dializa frecventă, zilnică (de 6 ori pe săptămână, câte 2 ore) asigură o eficiență superioară a epurării majorității substanțelor de retenție azotată în comparație cu hemodializa convențională. De asemenea, eritropoieza este stimulată, determinând o corecție a anemiei renale factor etiologic al HVS mai facilă [Casino et al., 1996; Buoncristiani et al., 1988; Buoncristiani et al., 1997]. Mai mult, creșterea frecvenței ședințelor de hemodializă determină reducerea incidenței hiperhidratării, a variațiilor de volum extracelular, tolerabilitate mai bună a ultrafiltrării și, ca urmare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
că pacienții peritoneali erau semnificativ mai în vârstă decât cei hemodializați (59 față de 55 de ani). Hipertrofia ventriculară stângă și diureza reziduală Care este explicația pentru această disparitate în prevalența și severitatea HVS dintre pacienții peritoneali și cei hemodializați? Factorii etiologici recunoscuți ai HVS la uremici (anemia, hipoalbuminemia, presiunea pulsului) nu pot explica în totalitate profilul favorabil controversat, de altfel al cardiomiopatiei uremice la peritoneali în comparație cu hemodializații cronic. Un studiu recent [Wang et al., 2002] pare să elucideze această dilemă; investigația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
semnificativă prezentau nu numai un Kt/V săptămânal superior, dar erau și mai puțin anemici și hipoalbuminemici decât cei fără filtrare glomerulară restantă notabilă. Analiza statistică separată a arătat că indexul masei ventriculare stângi se corelează independent de alți factori etiologici cu funcția renală reziduală. Aceste rezultate, care vor necesita însă confirmare ulterioară, prin studii prospective și controlate, sugerează importanța menținerii diurezei restante la pacientul uremic la care se ințiază terapia de substituție a funcției renale. Clearance-uri endogene de 1-2 ml
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
această atitudine este din ce în ce mai greu de susținut. Suntem de părere că nu există decât trei posibile justificări în evitarea medicației cardioprotective la pacienții renali (în special în ceea ce privește medicația hipolipemiantă): dacă BAC ar fi o entitate clinică complet diferită (cu factori etiologici și cu evoluție naturală complet diferită) la pacienții renali față de cea de la pacienții non-renali; dacă intervențiile propuse ar comporta un risc inacceptabil la pacienții renali; dacă nu s-ar aștepta din partea pacienților renali o supraviețuire suficient de lungă ca această
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și preventiv este incontestabilă într-un număr important de cazuri, deși el are încă adversari numeroși. La congresul din mai 1996 al A.V.A Michael Marberger a afirmat că 3/4 din bolnavii cu litiază oxalică au un bilanț etiologic care nu permite a se recunoaște un factor de risc litiazic și recunoaște numai un mic beneficiu al tratamentului medical. În replica sa, G.M. Preminger subliniază că tratamentul medical reduce riscul de recidivă litiazică (33% la cei tratați, față de 78
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
substanță de contrast iodată. Este de recomandat a nu se practica decât 10 secțiuni abdominale și 10 pelvine . În timpul și în afara sarcinii, T.C. spiralată, în general fără injectare de substanță de contrast, este un examen rapid și eficace pentru diagnosticul etiologic al colicii renale. Sensibilitatea acestui examen este mult superioară celei a urografiei i.v. Acești autori au constatat că în 12 din 53 de cazurile analizate în care urografia i.v. a fost normală, scanerul a fost pozitiv. Traubici și
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
1. RELAȚIA DINTRE PAPILOMAVIRUSURILE UMANE (HPV), CANCERUL DE COL UTERIN ȘI VACCINAREA HPV Infecția HPV este una dintre cele mai frecvente boli transmise sexual. Argumente histologice, virusologice și moleculare confirmă observații epidemiologice care au stabilit rolul etiologic al infecției HPV în cancerul de col. Dintre zecile de genotipuri HPV care infectează aria ano-genitală, unele sunt izolate frecvent din leziunile precanceroase sau din cancer. Chiar aceste genotipuri cu potențial oncogen înalt se diferențiază în privința ratei de progresie către
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
mult, durata mare a carcinogenezei cu papilomavirusuri face acest proces reversibil. Vaccinurile HPV actuale controlează infecția cu genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui genotip viral prin altul este un fenomen de ecologie virală care se poate produce în două condiții:1. Când
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
hepatitei B (VHB), virusul hepatitei C (VHC), papilomavirusurile umane (HPV) și, dintre virusurile herpetice, virusul Epstein-Barr (EBV). Preluând o afirmație recentă a lui Harald zur Hausen, „cercetările asupra etiologiei infecțioase a cancerelor umane au un mare potențial de surprize”. Cancerele, etiologic asociate infecției HPV, depășesc probabil 1 milion anual și ele nu se mărginesc numai la cancerul de col uterin ci afectează tractul genital inferior, anusul și regiunea faringo-laringiană, la ambele sexe. EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN LA NIVEL GLOBAL Infecția
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
boli transmise sexual. Atât la femei cât și la bărbați infecția este clar corelată cu activitatea sexuală. Pentru femei, debutul timpuriu al vieții sexuale și numărul de parteneri determină prevalența infecției. Cancerul de col este boala cel mai frecvent asociată etiologic infecției cu HPV hr. Un număr crescut de carcinoame ano-genitale se diagnostichează la homosexuali unde este suspectată și participarea altor virusuri (HIV, herpesvirusuri). Un al treilea grup afectat sever este reprezentat de nou-născuții infectați la naștere care pot face carcinoame
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
doze corect distanțate. Imunitatea consecutivă vaccinurilor HPV este limitată numai la antigenele incluse în vaccin. Principalul scop al vaccinării HPV este reducerea incidenței carcinomului de col uterin invaziv și a leziunilor precanceroase. Scopul secundar al vaccinurilor este reducerea celorlalte cancere etiologic asociate infecției persistente HPV 16/18: adenocarcinomul invaziv de col uterin, carcinomul vulvar, carcinomul vaginal, carcinomul anal invaziv. Pentru vaccinul tetravalent este menționată și reducerea incidenței verucilor ano-genitale benigne asociate infecției HPV 6/11. Vaccinarea HPV asigură prevenția (profilaxia) primară
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Dincolo de cifre, stau criterii de evaluare și oamenii care conduc trialurile clinice, de multe ori sponsorizate de producătorii de vaccin. Vaccinarea cu cele două genotipuri HPV oncogene nu poate preveni în condiții ideale decât 70% din cancerele invazive, restul fiind etiologic asociate altor genotipuri decât cele prezente în vaccinurile comercializate în prezent. De aceea, vaccinarea nu exclude screening-ul citologic ca metodă profilactică a cancerului de col. Citologia are însă o reproductibilitate limitată încât va fi probabil înlocuită de screening-ul virusologic (ADN
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
eficientizarea și rentabilizarea programului. 1. RELAȚIA DINTRE PAPILOMAVIRUSURILE UMANE (HPV), CANCERUL DE COL UTERIN ȘI VACCINAREA HPV Infecția HPV este una dintre cele mai frecvente boli transmise sexual. Argumente histologice, virusologice și moleculare confirmă observații epidemiologice care au stabilit rolul etiologic al infecției HPV în cancerul de col. Dintre zecile de genotipuri HPV care infectează aria ano-genitală, unele sunt izolate frecvent din leziunile precanceroase sau din cancer. Chiar aceste genotipuri cu potențial oncogen înalt se diferențiază în privința ratei de progresie către
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
mult, durata mare a carcinogenezei cu papilomavirusuri face acest proces reversibil. Vaccinurile HPV actuale controlează infecția cu genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui genotip viral prin altul este un fenomen de ecologie virală care se poate produce în două condiții: 1. Când
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
hepatitei B (VHB), virusul hepatitei C (VHC), papilomavirusurile umane (HPV) și, dintre virusurile herpetice, virusul Epstein-Barr (EBV). Preluând o afirmație recentă a lui Harald zur Hausen, „cercetările asupra etiologiei infecțioase a cancerelor umane au un mare potențial de surprize”. Cancerele, etiologic asociate infecției HPV, depășesc probabil 1 milion anual și ele nu se mărginesc numai la cancerul de col uterin ci afectează tractul genital inferior, anusul și regiunea faringo-laringiană, la ambele sexe. EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN LA NIVEL GLOBAL Infecția
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
boli transmise sexual. Atât la femei cât și la bărbați infecția este clar corelată cu activitatea sexuală. Pentru femei, debutul timpuriu al vieții sexuale și numărul de parteneri determină prevalența infecției. Cancerul de col este boala cel mai frecvent asociată etiologic infecției cu HPV hr. Un număr crescut de carcinoame ano-genitale se diagnostichează la homosexuali unde este suspectată și participarea altor virusuri (HIV, herpesvirusuri). Un al treilea grup afectat sever este reprezentat de nou-născuții infectați la naștere care pot face carcinoame
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
doze corect distanțate. Imunitatea consecutivă vaccinurilor HPV este limitată numai la antigenele incluse în vaccin. Principalul scop al vaccinării HPV este reducerea incidenței carcinomului de col uterin invaziv și a leziunilor precanceroase. Scopul secundar al vaccinurilor este reducerea celorlalte cancere etiologic asociate infecției persistente HPV 16/18: adenocarcinomul invaziv de col uterin, carcinomul vulvar, carcinomul vaginal, carcinomul anal invaziv. Pentru vaccinul tetravalent este menționată și reducerea incidenței verucilor ano-genitale benigne asociate infecției HPV 6/11. Vaccinarea HPV asigură prevenția (profilaxia) primară
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Dincolo de cifre, stau criterii de evaluare și oamenii care conduc trialurile clinice, de multe ori sponsorizate de producătorii de vaccin. Vaccinarea cu cele două genotipuri HPV oncogene nu poate preveni în condiții ideale decât 70% din cancerele invazive, restul fiind etiologic asociate altor genotipuri decât cele prezente în vaccinurile comercializate în prezent. De aceea, vaccinarea nu exclude screening-ul citologic ca metodă profilactică a cancerului de col. Citologia are însă o reproductibilitate limitată încât va fi probabil înlocuită de screening-ul virusologic (ADN
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
făcea ravagii și era greu de stăpânit din punct de vedere terapeutic (foto pg. 302 jos, 303, 304). Pentru a sublinia importanța problemei hiperpirexiei la acea vreme, dincolo de aspectele dramatice ale sindromului febril în aceste boli, favorizate de lipsa tratamentului etiologic, de situația socio-economică a țării și mai ales de război, amintim și faptul că secțiile de pediatrie de exemplu, aveau în acea epocă butoaie cu apă și gheață la intrare pentru combaterea prin mijloace fizice a febrei, hiperpirexia fiind îndeobște
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]